Definiție bun

Cautăm definiția cuvântului bun în mai multe dicționare

Definițiile pentru bun din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BUN:
BUN, -Ă, (I-VIII) buni, -e, adjectiv, substantiv masculin și forme, (IX) bunuri, substantiv neutru, (X) adverb

I. Adj. Care prezintă calitățile necesare prin natura, funcția, destinația sa.

1. Care face în mod obișnuit bine altora, care se poartă bine cu alții; binevoitor.
       • Expresia: Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi. (Substantivat) Bun și rău = toată lumea (fără deosebire), oricine.
♦ Îndatoritor, amabil.
       • Expresia: Fii bun! = te rog! ai bunătatea!

2. Care se achită de obligațiile morale și sociale; corect, cuviincios; frumos, milos.
       • Locuţiune adverbiala (Substantivat) Cu buna = cu vorbe bune; de bunăvoie.
       • Expresia: Sfat bun = îndemn înțelept, util, folositor. A fi (sau a ajunge, a încăpea etc.) în (sau pe) mâini bune = a fi sau a ajunge la o persoană de încredere. A pune o vorbă bună sau un cuvânt bun (pentru cineva) = a interveni pentru cineva, a susține pe cineva.
       • Compuse: bun-simț = decență; bună purtare = comportare conformă normelor moralei și educației; certificat de bună-purtare = a) (ieșit din uz) certificat în care se atestă purtarea corectă a cuiva într-un serviciu, în școală etc.; b) figurat recomandație orală sau laudă adusă cuiva; bună-cuviință = politețe.

3. (Despre copii) Cuminte, ascultător, îndatoritor; care are grijă de părinți.

4. Caracteristic omului mulțumit, vesel, bine dispus.
       • Expresia: A fi în toane bune = a fi vesel, bine dispus.

II. Adj.

1. Care face sau prinde bine; plăcut, satisfăcător, agreabil.
       • Expresia: A i-o face bună sau a-i face (cuiva) una bună = a-i provoca cuiva o supărare. Una bună = o întâmplare deosebită, spirituală, o nostimadă. A o păți bună = a avea necaz. (ironic) Bună treabă! = frumos! halal! n-am ce zice! Na-ți-o bună! = asta-mi mai lipsea! asta-i acum! Na-ți-o bună că ți-am dres-o (sau frânt-o), se spune atunci când ai dat de o situație dificilă sau inoportună.

2. (Despre mâncăruri și băuturi) Gustos, apetisant, ales.
       • Expresia: Poamă bună, se spune despre un om de nimic, neserios, despre un derbedeu sau despre o femeie imorală.
       • Compus: bun-gust = simț estetic, rafinament.

3. Bogat, abundent, îmbelșugat.

4. (Despre miros) Frumos, plăcut, agreabil.

5. Liniștit, tihnit, fără griji; fericit. Viață bună.
       • (În formule de salut sau de urare) Bună dimineața! Bună ziua! Bună seara! Noapte bună!
       • Compus: (botanică) bună-dimineața = zorea.

III. Adj.

1. Potrivit, apt pentru un anumit scop; prin extensie care-și îndeplinește bine menirea.
       • Expresia: (Adesea substantivat) Bun de tipar (sau de imprimat) = aprobare dată de autor, de editură, de redacție sau de alți beneficiari pe tiparul de corectură sau de probă, după care începe imprimarea tirajului. Bun pentru... = valabil pentru...

2. (Despre organele corpului sau despre funcțiunile lor) Care funcționează bine.
       • Expresia: Bun de gură = limbut. Bun de mână = îndemânatic, abil.

3. (Despre îmbrăcăminte și încălțăminte) Care nu este uzat; prin extensie nou, de sărbătoare.

4. De calitate superioară; prin extensie de preț, scump, nou.
♦ Veritabil, autentic; pur.
       • Expresia: A o lua de bună = a crede cele spuse; a lua (ceva) în serios. A o ține (una și) bună = a susține un lucru cu încăpățânare. A ști una și bună = a se încăpățâna în susținerea unui punct de vedere.

5. (Despre bani) Care are putere de circulație. IV. Adj. Înzestrat, talentat, priceput; prin extensie dibaci, abil, iscusit. vezi Adj.

1. Folositor, util; avantajos, rentabil.
       • Expresia: La ce bun? = la ce folosește?
♦ (Despre timp, fenomene atmosferice etc.) Favorabil, prielnic; frumos.

2. (În basme și superstiții) Prevestitor de bine.
       • Expresia: A nu-i fi (de-)a buna cuiva = a(-i) prevesti ceva neplăcut, rău. VI. Adj.

1. Zdravăn, puternic, strașnic.
♦ Considerabil, mare.
       • Loc adverb În bună parte = în măsură importantă. O bună bucată sau o bucată bună (de timp, de loc etc.) = o parte însemnată (de timp, de locuțiune etc.).

2. Întreg, plin; deplin; prin extensie mai mult decât..., și mai bine.
       • Compuse: bună-credință substantiv feminin = a) obligație de comportare corectă pe care părțile trebuie s-o respecte la încheierea și la executarea contractelor sau, în cazul statelor, a tratatelor; b) convingere a unei persoane că acționează în temeiul unui drept și conform cu legea sau cu ceea ce se cuvine; sinceritate, onestitate; (locuțiune adjectiv) de bună-credință = sincer, cinstit.

3. (În expresie) Într-o bună zi (sau dimineață) = cândva, odată; pe neașteptate. VII. Adj. (Despre legături de rudenie) De sânge, adevărat. Tată bun.
♦ Văr bun sau vară bună = văr primar sau vară primară.
♦ (Despre prieteni, vecini etc.) Apropiat; devotat.
♦ Nobil, ales. VIII. S. m. și forme (învechit și popular) Bunic, bunică. IX. substantiv neutru

1. Ceea ce este util sau necesar societății sau individului pentru a-i asigura existența, bunăstarea, bogăția.
♦ Obiect sau valoare care are importanță în circulația economică.

2. (Mai ales la plural ) Tot ce posedă cineva; avut, proprietate, avere; bogăție, avuție.
       • Bunuri de consum = bunuri materiale destinate consumului personal sau social; obiecte de consum.

3. Element al patrimoniului unei persoane, care poate consta dintr-un lucru (bun corporal) sau dintr-un drept (bun necorporal).
       • Bune oficii = intervenție a unui stat pentru determinarea altor state în vederea rezolvării pe cale pașnică, prin tratative a diferendelor dintre acestea.

4. Calitate, virtute.

5. (Rar) Rezultat, rod, folos.

6. (La plural ) (economie) Bunuri economice = mărfuri și servicii care satisfac nevoile și care există în cantități limitate. X. adverb (Exprimă o aprobare) Bine, da, așa.

– latina bonus.
Forme diferite ale cuvantului bun: bun-Ă
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Ce inseamna?

BUN

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BUN:
BUN, -Ă, (I-VIII) buni, -e, adjectiv, substantiv masculin și forme, (IX) bunuri, substantiv neutru, (X) adverb

I. Adj. Care are calități.

1. Care face în mod obișnuit bine altora, care se poartă bine cu alții; binevoitor.
       • Expresia: Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi. (Substantivat) Bun și rău = toată lumea (fără deosebire), oricine.
♦ Îndatoritor, amabil.
       • Expresia: Fii bun! = te rog! ai bunătatea!

2. Care se achită de obligațiile morale și sociale; corect, cuviincios; frumos, milos.
       • Locuţiune adverbiala (Substantivat) Cu buna = cu vorbe bune; de bunăvoie.
       • Expresia: Sfat bun = îndemn înțelept, util, folositor. A fi (sau a ajunge, a încăpea etc.) în (sau pe) mâini bune = a fi sau a ajunge la o persoană de încredere. A pune o vorbă (sau un cuvânt) bun(ă) pentru cineva = a interveni pentru cineva, a susține pe cineva.
       • Compuse: bun-simț = capacitate bazată pe experiența cotidiană de a judeca, de a aprecia just oamenii, lucrurile, evenimentele; bună purtare = comportare conformă normelor moralei și educației; certificat de bună-purtare = a) (ieșit din uz) certificat în care se atestă purtarea corectă a cuiva într-un serviciu, în școală etc.; b) figurat recomandație orală sau laudă adusă cuiva; bună-cuviință = purtare cuviincioasă, creștere aleasă.

3. (Despre copii) Cuminte, ascultător, îndatoritor; care are grijă de părinți.

4. Caracteristic omului mulțumit, vesel, bine dispus.
       • Expresia: A fi în toane bune = a fi vesel, bine dispus.

II. Adj.

1. Care face sau prinde bine; plăcut, satisfăcător, agreabil.
       • Expresia: A i-o face bună sau a-i face (cuiva) una bună = a-i provoca cuiva o supărare. Una bună = o întâmplare deosebită, spirituală, o nostimadă. A o păți bună = a avea necaz. (ironic) Bună treabă! = frumos! halal! n-am ce zice! Na-ți-o bună! = asta-mi mai lipsea! asta-i acum! Na-ți-o bună că ți-am dres-o (sau frânt-o), se spune atunci când ai dat de o situație dificilă sau inoportună.

2. (Despre mâncăruri și băuturi) Gustos, apetisant, ales.
       • Expresia: Poamă bună, se spune despre un om de nimic, neserios, despre un derbedeu sau despre o femeie imorală.
       • Compus: bun-gust = simț estetic, rafinament.

3. Bogat, abundent, îmbelșugat.

4. (Despre miros) Frumos, plăcut, agreabil.

5. Liniștit, tihnit, fără griji; fericit. Viață bună.
       • (În formule de salut sau de urare) Bună ziua! Bună seara! Noapte bună!
       • Compus: (botanică) bună-dimineața = zorea.

III. Adj.

1. Potrivit, apt pentru un anumit scop; prin extensie care-și îndeplinește bine menirea.
       • Expresia: (Adesea substantivat) Bun de tipar (sau de imprimat) = aprobare dată de autor, de editură, de redacție sau de alți beneficiari pe tiparul de corectură sau de probă, după care începe imprimarea tirajului. Bun pentru... = valabil pentru...

2. (Despre organele corpului sau despre funcțiunile lor) Care funcționează bine.
       • Expresia: Bun de gură = limbut. Bun de mână = îndemânatic, abil.

3. (Despre îmbrăcăminte și încălțăminte) Care nu este uzat; prin extensie nou, de sărbătoare.

4. De calitate superioară; prin extensie de preț, scump, nou.
♦ Veritabil, autentic; pur.
       • Expresia: A o lua de bună = a crede cele spuse; a lua (ceva) în serios. A o ține (una și) bună = a susține un lucru cu încăpățânare. A ști una și bună = a se încăpățâna în susținerea unui punct de vedere.

5. (Despre bani) Care are putere de circulație. IV. Adj. Înzestrat, talentat, priceput; prin extensie dibaci, abil, iscusit. vezi Adj.

1. Folositor, util; avantajos, rentabil.
       • Expresia: La ce bun? = la ce folosește?
♦ (Despre timp, fenomene atmosferice etc.) Favorabil, prielnic, frumos.

2. (În basme și superstiții) Prevestitor de bine.
       • Expresia: A nu-i fi (de-)a buna cuiva = a(-i) prevesti ceva neplăcut, rău. VI. Adj.

1. Zdravăn, puternic, strașnic.
♦ Considerabil, mare.
       • Locuţiune adverbiala În bună parte = în măsură importantă. O bună bucată sau o bucată bună (de timp, de loc etc.) = o parte însemnată (de timp, de loc, etc.).

2. Întreg, plin; deplin; prin extensie mai mult decât..., și mai bine.
       • Compuse: bună-credință substantiv feminin = a) obligație de comportare corectă pe care părțile trebuie s-o respecte la încheierea și la executarea contractelor sau, în cazul statelor, a tratatelor; b) convingere a unei persoane că acționează în temeiul unui drept și conform cu legea sau cu ceea ce se cuvine; sinceritate, onestitate; (locuțiune adjectiv) de bună-credință = sincer, cinstit.

3. (În expresie) Într-o bună zi (sau dimineață) = cândva, odată; pe neașteptate. VII. Adj. (Despre legături de rudenie) De sânge, adevărat. Tată bun.
♦ Văr bun sau vară bună = văr primar sau vară primară.
♦ (Despre prieteni, vecini etc.) Apropiat; devotat.
♦ Nobil, ales. VIII. S. m. și forme (învechit și popular) Bunic, bunică. IX. substantiv neutru

1. Ceea ce este util sau necesar societății sau individului pentru a-i asigura existența, bunăstarea.
♦ Obiect sau valoare care are importanță în circulația economică.

2. (Mai ales la plural ) Tot ce posedă cineva; avut, proprietate, avere; bogăție, avuție.
       • Bunuri de consum = bunuri materiale destinate consumului personal; obiecte de consum.

3. Element al patrimoniului unei persoane, care poate consta dintr-un lucru (bun corporal) sau dintr-un drept (bun incorporal).
       • Bune oficii = intervenție a unui stat pentru determinarea altor state în vederea rezolvării pe cale pașnică, prin tratative a diferendelor dintre acestea.

4. Calitate, virtute.

5. (Rar) Rezultat, rod, folos. X. adverb (Exprimă o aprobare) Bine, da, așa.

– latina bonus.
Forme diferite ale cuvantului bun: bun-Ă
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

BUN4

Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BUN4:
BUN4, -Ă, buni, -e, adjectiv Care are însușiri pozitive.

I.

1. Care face în mod obișnuit bine altora, care se poartă bine cu alții; binevoitor.
       • Expresia: Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi. (Substantivat) Bun și rău = toată lumea, oricine.
♦ Care își îndeplinește obligațiile morale și sociale legate de o anumită situație.
♦ Îndatoritor, amabil.
       • Expresia: Fii bun! = te rog! ai bunătatea!

2. (Despre lucrurile și faptele oamenilor) Corect, cuviincios; frumos, milos.
       • Locuţiune adverbiala Cu buna = cu binișorul; cu vorbe bune; de bunăvoie.
       • Expresia: Sfat bun = sfat înțelept. Bun suflet de om = om bun. A fi (sau a ajunge) în mâini bune = a fi (sau a ajunge) în mâini sigure. A pune o vorbă bună pentru cineva = a interveni pentru cineva.
       • Compus: bună-purtare = purtare conformă normelor moralei și educației. Certificat de bună-purtare = a) (ieșit din uz) certificat în care se atestă purtarea corectă a cuiva într-un serviciu, în școală etc.; b) figurat recomandație orală sau laudă adusă cuiva.

3. (Despre copii) Cuminte, ascultător; care are grijă de părinți.

4. Caracteristic omului mulțumit, vesel.
       • Expresia: A fi în toane bune = a fi bine dispus.

II.

1. Care face sau prinde bine; plăcut, satisfăcător, agreabil.
       • Expresia: (ironic) A i-o face bună sau a-i face (cuiva) una bună = a-i face (cuiva) o poznă sau un (mare) rău. Una bună = o întâmplare deosebită, spirituală. A o păți bună = a da de bucluc. Bună treabă! = frumos! n-am ce zice! Na-ți-o bună! = asta mai lipsea! asta-i acum! Na-ți-o bună că ți-am frânt-o! se spune aceluia care, într-o situație grea, propune o soluție nepotrivită.

2. (Despre mâncăruri și băuturi) Gustos.
       • Expresia: Poamă bună = termen injurios dat unui om de nimic, unei femei imorale sau unui copil neastâmpărat.

3. Bogat, îmbelșugat.

4. (Despre miros) Frumos, plăcut.

5. Liniștit, tihnit; fericit. Viață bună.
       • (În formule de salut sau de urare) Bună ziua! Bună seara! Noapte bună!

III.

1. Potrivit, apt pentru un anumit scop; prin extensie care-și îndeplinește bine menirea.
       • Expresia: (Adesea substantivat) Bun de tipar (sau de imprimat), formulă prin care cineva dă autorizația de a se tipari o lucrare, pe baza ultimei corecturi. Bun pentru... = valabil pentru...
       • (Despre corpuri) Bun conducător de căldură (sau de electricitate) = prin care căldura (sau electricitatea) se transmite cu ușurință.

2. (Despre organele corpului) Care funcționează bine; (despre funcțiile fiziologice) care se îndeplinește normal.
       • Expresia: Bun de gură = vorbăreț, limbut. Bun de mână = îndemânatic. Bun de picioare = sprinten.

3. (Despre îmbrăcăminte și încălțăminte) Neuzat; prin extensie nou; de sărbătoare.

4. De calitate superioară; prin extensie de preț, scump.
♦ Veritabil, autentic; pur.
       • Expresia: A o lua de bună = a crede cele spuse; a lua (ceva) în serios. A o ține (una și) bună = a susține un lucru cu insistență. A ști una și bună = a avea o părere hotărâtă, pe care nu o poate zdruncina nimeni.

5. (Despre bani) Care are putere de circulație; emis de o autoritate îndreptățită.
       • Expresia: A trăi (pe lângă cineva) ca banul cel bun = a se bucura de mare considerație (din partea cuiva). IV. Înzestrat, talentat, priceput; prin extensie dibaci, iscusit. vezi

1. Folositor, util; avantajos, rentabil.
       • Expresia: La ce bun? = la ce folosește?
♦ (Despre timp, fenomene atmosferice etc.) Favorabil, prielnic; frumos.

2. (În basme și superstiții) Prevestitor de bine. Aista nu-i semn bun (CREANGĂ).
       • Expresia: A nu fi (de-)a bună (cuiva) = a prevesti ceva rău. VI.

1. Zdravăn, strașnic. Trage un somnuleț bun (ISPIRESCU).
♦ Considerabil, mare.
       • Locuţiune adverbiala O bună parte (din... sau dintre...) = o parte însemnată (din... sau dintre...). În bună parte = în mare măsură. O bună bucată sau o bucată bună (de timp, de loc) = o bucată lungă (de timp, de loc).

2. Întreg, plin; deplin; prin extensie mai mult decât..., și mai bine. Mai erau ca două ceasuri bune (CAMILAR).
       • Compus: bună-știință = conștiință deplină în săvârșirea unei fapte.
♦ (Precedând un adjectiv, accentuează ideea exprimată de acesta) Pe deplin, definitiv. Diata rămase bună făcută (CREANGĂ).

3. (În expresie) Într-o bună zi (sau dimineață) = într-o zi (sau într-o dimineață); pe neașteptate. VII. (Despre relații de înrudire) De sânge, adevărat. Tată bun.
       • Văr bun = văr primar.
♦ (Despre prieteni, vecini etc.) Apropiat; devotat. VIII. (Reflectând concepția claselor exploatatoare, despre familie, neam etc.) Nobil, ales.

– latina bonus.
Forme diferite ale cuvantului bun4: bun4-Ă
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

BUN

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BUN:
BUN adjectiv, s.

I. adjectiv

1. pozitiv. (Latura bun a fenomenului.)

2. adecvat, binevenit, favorabil, fericit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice, (livresc) pertinent, (popular) priincios. (Un prilej bun.)

3. adecvat, indicat, nimerit, potrivit, propriu. (Un teren bun pentru literatură.)

4. apt, capabil, convenabil, potrivit, susceptibil. (bun pentru un anumit scop.)

5. favorabil, frumos, prielnic. (Timp bun.)

6. blajin, blînd, domol, pașnic, (livresc) mansuet, (regional) pîșin, (învechit) lin. (Un om bun.)

7. cumsecade, îngăduitor, înțelegător, omenos, (învechit) omenit. (S-a arătat bun cu noi.)

8. (termen bisericesc) îndurător, îngăduitor, milos, milostiv, (învechit și regional) milostivnic, (învechit) cruțător, milosîrd, milosîrdnic, mizericordios. (Dumnezeu e bun.)

9. ascultător, cuminte, docil, plecat, supus, (livresc) obedient, (învechit) ascultoi. (Copil bun.)

10. chibzuit, folositor, gîndit, înțelept, judicios, rațional, rezonabil, socotit, util, (figurat) sănătos. (Un sfat bun.)

11. frumos. (O faptă bun.)

12. apropiat, intim. (Prietenbun.)

13. izbutit, realizat, reușit, valoros, (popular) nimerit, (argotic) mișto. (O piesă de teatru bun.)

14. capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, verb reflexiv:ednic, (rar) preparat, (învechit și popular) harnic, (popular) cercat, (învechit) ispitit, mîndru, practic, practicos, practisit, putincios. (Un profesor bun.)

15. autentic, curat, veritabil, (rar) patent. (Aur bun.) 16. curat, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, pur, purificat, salubru, sănătos, tare. (Un aer bun.) 17. abundent, bogat, îmbelșugat, îndestulat, mare, mănos, (învechit și regional) belșugos, spornic, (învechit) sățios. (Recollă bun.) 18. avantajos, bănos, productiv, profitabil, rentabil, (livresc) lucrativ, (figurat) mănos. (O afacere bun.) 19. valabil. (Bani bun.) 20. apreciabil, considerabil, important, însemnat, mare. (S-a ales cu un cîștig bun.) 21. întreg, plin. (O zi bun.) 22. grozav, strașnic, zdravăn. (Un somn bun l-a refăcut.) 23. apetisant, delicios, gustos, îmbietor, plăcut, savuros, suculent, (rar) pofticios, (argotic) mișto. (O gustare bun.) 24. ales, aristocrat, aristocratic, distins, ilustru, înalt, mare, nobil, (învechit și popular) mărit, slăvit, (învechit) blagorod, blagorodnic, (grecism învechit) evghenicos, evghenis, (familial si peiorativ) simandicos. (E de neam bun.)

II. s.

1. avere, avut, avuție, bogăție, mijloace (la plural), situație, stare, (învechit și regional) bogătate, prilej, prindere, (regional) blagă, prinsoare, (prin Transilvania) apucătură, (Transilvania) iosag, (Olt., Banat și Transilvania) vlagă, (învechit) bucate (la plural), periusic, (familial) parale (la plural), (figurat) cheag, seu. (bun său se ridică la...)

2. valoare. (Deținător de bunuri.)

3. bun public = patrimoniu.

4. produs, (învechit) materie. (bunuri ale țării.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

BUN

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BUN:
BUN2 bună (buni, bune)

1) (despre persoane) Care se deosebește prin calități morale pozitive; care face bine altora; binevoitor; blând. bun la inimă.
       • Fii bun! fii drăguț; fii amabil. Oameni buni! formulă de adresare către mai mulți ascultători.

2) Care manifestă aptitudini în domeniul său de activitate; priceput; înzestrat. Scriitor bun. Șofer bun.

3) (despre manifestări ale oamenilor) Care este demn de laudă; corect; cinstit. Faptă bună.
       • A fi sau a ajunge pe (sau în) mâini bune a nimeri în condiții favorabile. A privi pe (a se uita la) cineva cu ochi buni a simpatiza pe cineva. A pune o vorbă bună pentru cineva a interveni în favoarea cuiva; a susține pe cineva într-o chestiune. A fi în toane bune a avea dispoziție bună.

4) (referitor la lucruri sau noțiuni abstracte) Care se distinge prin calitate. Stofă bună. Traducere bună. Marfă bună.

5) (despre mâncăruri) Care are gust plăcut; gustos. * Poamă bună (bună poamă) calificativ negativ la adresa unei persoane cu apucături rele.

6) (despre recoltă) Care este în cantitate mare; din belșug; bogat; îmbelșugat. Roadă bună.

7) Care se caracterizează prin echilibru moral. A duce viață bună cu cineva.

8) Care are calități corespunzătoare destinației. Apă bună de băut. bun de însurat. bună de măritat. bun pentru tipar.

9) (despre organele corpului) Care funcționează bine. Ochi buni. Dinți buni.
       • bun de gură care vorbește mult; vorbăreț; guraliv. bun de picior (sau de picioare) iute; sprinten. 10) (despre bani) Care are curs oficial; care circulă; care nu este fals. 11) (despre timp și fenomene atmosferice) Care este binevenit; favorabil. Ploaie bună. verb reflexiv:eme bună. 12) Care este convenabil; rentabil. Preț bun. 13) Care este suficient de mare. O bucată bună de timp (de loc, de teren etc.).
       • A trage un somn bun a dormi mult. 14) Care poate fi considerat o unitate. Cam de-o oră bună. 15) (despre relații de rudenie) Care au legături de sânge. Mamă bună. Văr bun. 16) (despre neam, origine) Care impune respect prin merite deosebite; nobil; ales; de viță. 17) (în diferite formule de salut sau de urare) bună ziua! Noapte bună! Drum bun! bun sosit! 18) (despre îmbrăcăminte) Care nu este uzat; nou încă. 19) (în construcții care exprimă o atitudine ironică): A-i face cuiva una bună (sau a i-o face bună cuiva) a-i face cuiva o neplăcere, un rău. A o păți bună a da de dracul; a se încurca. bună treabă! frumos, n-ai ce zice. Na-ți-o bună! asta mai lipsea. Na-ți-o bună, că ți-am frânt-o (sau na-ți-o frântă, că ți-am dres-o!) se ripostează cuiva, care, pentru a ieși dintr-o situație, vine cu o propunere absurdă. /<lat. bonus
Forme diferite ale cuvantului bun: bună buni bune
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

BUN

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BUN:
BUN3, bunuri, substantiv neutru

1. Ceea ce este util sau necesar societății sau individului pentru a-i asigura bunăstarea, viața fericită. Nivelul de trai al oamenilor muncii s-a îmbunătățit zi de zi, permițînd astăzi muncitorului sovietic, țăranului colhoznic un trai îmbelșugat, o folosire a tuturor bunurilor materiale și culturale care înfrumusețează viața omului. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 382. Stăpînii noștri de pînă acuma ne-au ținut într-o anume îngrădire în ce privește politica. Ne-au îndemnat să ne ocupăm de viața viitoare și de bunurile sufletești pe altă lume, în vecii vecilor amin. SADOVEANU, M. C. 113. [Bogații] pedepse vă măsoară Cînd mîna v-o întindeți la bunuri zîmbitoare. EMINESCU, O.I 60.
♦ (economie poloneză) Obiect sau valoare care are importanță în circulația economică.

2. Tot ce posedă cineva (o colectivitate sau un individ); avut, posesiune, proprietate, avere. Bunuri mobile și bunuri imobile. ▭ Bogățiile de orice natură ale subsolului, fabricile, uzinele și minele, pădurile, apele, izvoarele de energie naturală... constituie proprietate de stat, bun comun al poporului. CONST. R.P.R.

11. Locuitorii Bucureștilor și ai Tîrgoviștei, părăsindu-și casele, se ridicaseră cu tot bunul lor și însoțiseră armata în retragerea ei spre munți. BĂLCESCU, O. II 97.
♦ Bogăției, avuție. De la peșteră pînă la apa din apropiere, pașii unei generații sfîrșiră prin a bătători pămîntul, iar generațiile următoare au moștenit poteca și au păstrat-o, ca pe un mare bun lăsat de strămoși. BOGZA, C. O. 93. A început să-i făgăduiască toate bunurile din lume. ISPIRESCU, L.

3. (Mai rar) Rod, rezultat, folos. Bădița Neonil îi scrisese că tot bunul muncii coloniștilor avea să fie privegheat de ea. SADOVEANU, P. M. 237.

4. Calitate, virtute. Singurul meu bun e memoria, O memorie de optsprezece carate. JEBELEANU, C.

9. Multe bunuri are omul, Dar virtutea cea mai mare E să nu se ție mîndru Cu virtuțile ce are. COȘBUC, P. I 75.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

bun

Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru bun:
bun, -ă adjectiv (latina bŏnus, vlat. dvonus și *benus, de unde vine bene, bine; italiana buono, pv. bo, limba franceza bon, spaniolă bueno, pg. bom). Care are bunătate, care face bine: tată bun. Care posedă calitățile dorite, e propriŭ la ceva: cal bun, cal bun de călărie. Care se distinge: lucrător bun. Favorabil: timp bun. Tare, puternic: o lovitură bună. Valabil: bilet bun pentru treĭ persoane. Pur, nefalsificat: aur bun. Adevărat, drept, nevitreg: frate bun. Adevărat, primar: văr bun. Mare: un bun număr de cetățenĭ. Om bun la Dumnezeŭ, ĭubit de Dumnezeŭ. Bun de gură, elocŭent. Oamenĭ bunĭ! formulă de chemare adresată maĭ ales țăranilor și care corespunde cu domnilor. A pune un cuvînt bun pentru cineva, a stărui p. cineva. A fi bun plecat, bună plecată, a fi plecat pentru totdeauna. Nu e a bună (Muntenia), nu e cea mai bună (treabă), nu e spre bine, e semn răŭ. A lua cu buna (Transilvania), a lua cu binele, a proceda încet (cu ogodu). S.m. și forme Vechĭ. Bunic, bunică. S.n., plural urĭ și e. Vechĭ. Bunătate. Azĭ (plural urĭ). Avere (propriŭ și figurat): bunurĭ mobile și imobile, sănătatea e cel maĭ mare bun.

– Bun! interjecție îld. bine!.
Forme diferite ale cuvantului bun: bun-ă lacedemoni
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

bun

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru bun:
bun a.

1. care e așa cum cere natura sa: om bun;

2. care are calitățile dorite, potrivit: bun de popă, bun de însurat;

3. favorabil: verb reflexiv:eme bună;

4. valabil: bun pentru trei persoane;

5. curat de origină, nefalșificat: aur bun;

6. adevărat (vorbind de legături de rudenie): văr bun;

7. mare: un bun număr de cetățeni. [latina BONUS]. ║ m. tatăl tatălui, bunic, moș: bunii auziseră dela străbunii lor ISP. [literar tată bun, ca termen de gingășie sau de dragoste].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BUN

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BUN:
BUN2, buni, substantiv masculin Bunic. îi răspunseră că bunii lor auziseră de la străbunii lor povestindu-se de asemenea fleacuri. ISPIRESCU, L.

9. Poeziile lui [Iancu Văcărescu], ca și ale tată-său și ale bunu-său, se copiau și treceau din gură în gură. GHICA, S. 484. Sașa mea... seamănă bunului său, care a fost grenadir. NEGRUZZI, S. I 59.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

BUN

Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BUN:
BUN3, bunuri, substantiv neutru

1. Ceea ce este util sau necesar societății sau individului pentru a-i asigura bunăstarea.
♦ (economie poloneză) Obiect sau valoare care are importanță în circulația economică.

2. Tot ce posedă cineva; avut, proprietate, avere; bogăție, avuție.

3. Calitate; virtute.

4. (Rar) Rezultat, rod, folos.

– Din bun4.
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

bun

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru bun:
bun n.

1. ceea ce-i bun: sănătatea e bun neprețuit;

2. ceeace posedă cineva (în bani sau moșii); bunuri mobile și imobile;

3. precipitat de fiere de bou sau vacă (ce se crede bun pentru unele boale);

4. (ironic) plural calități: mai avem și alte bunuri Hristos [latina BONUM].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BUN4

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BUN4:
BUN4 bun4uri n.

1) Valoare materială de care dispune cineva; avut; proprietate. bun4uri mobile și imobile.

2) Obiect sau valoare care are importanță socială, economică sau culturală. /<lat. bonus
Forme diferite ale cuvantului bun4: bun4uri
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

BUN

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BUN:
BUN3 bună (buni, bune) m. și forme Persoană luată în raport cu nepoții săi; tată al tatălui sau al mamei în raport cu nepoții; bunel; bunic. /<lat. bonus
Forme diferite ale cuvantului bun: bună buni bune
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

bun

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bun:
bun adjectiv masculin, substantiv masculin, plural buni; forme singular búnă, genitiv dativ articulat búnei, plural búne
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

BUN

Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BUN:
BUN substantiv verbal bunic, calitate, însușire, tată-mare, virtute.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

BUN

Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BUN:
BUN1 adverb (Exprimă o aprobare) Bine, da, așa.

– Din bun4.
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

bun

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru bun:
bun substantiv verbal BUNIC. CALITATE. ÎNSUȘIRE. TATĂ MARE. VIRTUTE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

BUN

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BUN:
BUN1 adverb Așa să fie; de acord; bine. /<lat. bonus
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

Bun

Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Bun:
Bun ≠ prost, rău, răutăcios, stricat, neplăcut
Definiție sursă: Dicționar de antonime

bun

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bun:
bun1 adjectiv masculin, plural buni; forme búnă, plural búne
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

BUN

Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BUN:
BUN2, buni, substantiv masculin Bunic.

– Din bun4.
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

bun4

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bun4:
bun4 (obiect, avut) substantiv neutru, plural búnuri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

bun

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bun:
bun3 (bunic) (popular) substantiv masculin, plural buni
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

bun

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bun:
bun substantiv neutru, plural búnuri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

bun

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bun:
bun2 adverb
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CUVINTE APROPIATE DE 'BUN'

BUMBÚȚ bumeráng bumní Bun BUN BUN-GÚST bun-plác bun-plátnic bun-rămás

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bun

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bun dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

Latura bun a fenomenului.

Un prilej bun.

Un teren bun pentru literatură.

Bun pentru un anumit scop.

Timp bun.

Un om bun.

S-a arătat bun cu noi.

Dumnezeu e bun.

Copil bun.

Un sfat bun.

O faptă bun.

Prietenbun.

O piesă de teatru bun.

Un profesor bun.

Aur bun.

Un aer bun.

Recollă bun.

O afacere bun.

Bani bun.

S-a ales cu un cîștig bun.

O zi bun.

Un somn bun l-a refăcut.

O gustare bun.

E de neam bun.

Bun său se ridică la.

Deținător de bunuri.

Bunuri ale țării.

BUN2 bună buni, bune 1 despre persoane Care se deosebește prin calități morale pozitive; care face bine altora; binevoitor; blând.

Bun la inimă.

• Fii bun! fii drăguț; fii amabil.

Oameni buni! formulă de adresare către mai mulți ascultători.

Scriitor bun.

Șofer bun.

Faptă bună.

• A fi sau a ajunge pe sau în mâini bune a nimeri în condiții favorabile.

A privi pe a se uita la cineva cu ochi buni a simpatiza pe cineva.

A pune o vorbă bună pentru cineva a interveni în favoarea cuiva; a susține pe cineva într-o chestiune.

A fi în toane bune a avea dispoziție bună.

Stofă bună.

Traducere bună.

Marfă bună.

* Poamă bună bună poamă calificativ negativ la adresa unei persoane cu apucături rele.

Roadă bună.

A duce viață bună cu cineva.

Apă bună de băut.

Bun de însurat.

Bună de măritat.

Bun pentru tipar.

Ochi buni.

Dinți buni.

• bun de gură care vorbește mult; vorbăreț; guraliv.

Bun de picior sau de picioare iute; sprinten.

Ploaie bună.

Verb reflexiv:eme bună.

Preț bun.

O bucată bună de timp de loc, de teren etc.

• A trage un somn bun a dormi mult.

Cam de-o oră bună.

Mamă bună.

Văr bun.

17 în diferite formule de salut sau de urare bună ziua! Noapte bună! Drum bun! bun sosit! 18 despre îmbrăcăminte Care nu este uzat; nou încă.

19 în construcții care exprimă o atitudine ironică: A-i face cuiva una bună sau a i-o face bună cuiva a-i face cuiva o neplăcere, un rău.

A o păți bună a da de dracul; a se încurca.

Bună treabă! frumos, n-ai ce zice.

Na-ți-o bună! asta mai lipsea.

Na-ți-o bună, că ți-am frânt-o sau na-ți-o frântă, că ți-am dres-o! se ripostează cuiva, care, pentru a ieși dintr-o situație, vine cu o propunere absurdă.

S-a arătat bun cu noi.

Dumnezeu e considerat bun.

O afacere bun.

Un somn bun l-a refăcut.

Deținător de bunuri.

BUN4 bunuri n.

Bunuri mobile și imobile.

BUN3 bună buni, bune m.

GRAMATICA cuvântului bun?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bun.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bun poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul bun sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru, adjectiv masculin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
La singular substantivul bun are forma: búnă
La plural substantivul bun are forma: buni

VEZI PLURALUL pentru bun la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE bun?

Vezi cuvântul bun desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bun?

[ bun ]
Se pare că cuvântul bun are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL bun

Inţelegi mai uşor cuvântul bun dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe

Bun la inimă = milostiv

Bun, rău = oricum ar fi

Substantivat Bun și rău = toată lumea fără deosebire, oricine

Fii bun! = te rog! ai bunătatea! 2

Locuţiune adverbiala Substantivat Cu buna = cu vorbe bune; de bunăvoie

Sfat bun = îndemn înțelept, util, folositor

în sau pe mâini bune = a fi sau a ajunge la o persoană de încredere

A pune o vorbă bună sau un cuvânt bun pentru cineva = a interveni pentru cineva, a susține pe cineva

Compuse: bun-simț = decență; bună purtare = comportare conformă normelor moralei și educației; certificat de bună-purtare = a ieșit din uz certificat în care se atestă purtarea corectă a cuiva într-un serviciu, în școală etc

; b figurat recomandație orală sau laudă adusă cuiva; bună-cuviință = politețe

A fi în toane bune = a fi vesel, bine dispus

A i-o face bună sau a-i face cuiva una bună = a-i provoca cuiva o supărare

Una bună = o întâmplare deosebită, spirituală, o nostimadă

A o păți bună = a avea necaz

Ironic Bună treabă! = frumos! halal! n-am ce zice! Na-ți-o bună! = asta-mi mai lipsea! asta-i acum! Na-ți-o bună că ți-am dres-o sau frânt-o, se spune atunci când ai dat de o situație dificilă sau inoportună

Compus: bun-gust = simț estetic, rafinament

În formule de salut sau de urare Bună dimineața! Bună ziua! Bună seara! Noapte bună! Compus: botanică bună-dimineața = zorea

Adesea substantivat Bun de tipar sau de imprimat = aprobare dată de autor, de editură, de redacție sau de alți beneficiari pe tiparul de corectură sau de probă, după care începe imprimarea tirajului

= valabil pentru

Bun de gură = limbut

Bun de mână = îndemânatic, abil

A o lua de bună = a crede cele spuse; a lua ceva în serios

A o ține una și bună = a susține un lucru cu încăpățânare

A ști una și bună = a se încăpățâna în susținerea unui punct de vedere

La ce bun? = la ce folosește? ♦ Despre timp, fenomene atmosferice etc

A nu-i fi de-a buna cuiva = a-i prevesti ceva neplăcut, rău

Loc adverb În bună parte = în măsură importantă

= o parte însemnată de timp, de locuțiune etc

Compuse: bună-credință substantiv feminin = a obligație de comportare corectă pe care părțile trebuie s-o respecte la încheierea și la executarea contractelor sau, în cazul statelor, a tratatelor; b convingere a unei persoane că acționează în temeiul unui drept și conform cu legea sau cu ceea ce se cuvine; sinceritate, onestitate; locuțiune adjectiv de bună-credință = sincer, cinstit

În expresie Într-o bună zi sau dimineață = cândva, odată; pe neașteptate

♦ Văr bun sau vară bună = văr primar sau vară primară

Bunuri de consum = bunuri materiale destinate consumului personal sau social; obiecte de consum

Bune oficii = intervenție a unui stat pentru determinarea altor state în vederea rezolvării pe cale pașnică, prin tratative a diferendelor dintre acestea

La plural economie Bunuri economice = mărfuri și servicii care satisfac nevoile și care există în cantități limitate

Bun la inimă = milostiv

Bun, rău = oricum ar fi

Substantivat Bun și rău = toată lumea fără deosebire, oricine

Fii bun! = te rog! ai bunătatea! 2

Locuţiune adverbiala Substantivat Cu buna = cu vorbe bune; de bunăvoie

Sfat bun = îndemn înțelept, util, folositor

în sau pe mâini bune = a fi sau a ajunge la o persoană de încredere

A pune o vorbă sau un cuvânt bună pentru cineva = a interveni pentru cineva, a susține pe cineva

Compuse: bun-simț = capacitate bazată pe experiența cotidiană de a judeca, de a aprecia just oamenii, lucrurile, evenimentele; bună purtare = comportare conformă normelor moralei și educației; certificat de bună-purtare = a ieșit din uz certificat în care se atestă purtarea corectă a cuiva într-un serviciu, în școală etc

; b figurat recomandație orală sau laudă adusă cuiva; bună-cuviință = purtare cuviincioasă, creștere aleasă

A fi în toane bune = a fi vesel, bine dispus

A i-o face bună sau a-i face cuiva una bună = a-i provoca cuiva o supărare

Una bună = o întâmplare deosebită, spirituală, o nostimadă

A o păți bună = a avea necaz

Compus: bun-gust = simț estetic, rafinament

În formule de salut sau de urare Bună ziua! Bună seara! Noapte bună! Compus: botanică bună-dimineața = zorea

= valabil pentru

Bun de gură = limbut

Bun de mână = îndemânatic, abil

A o lua de bună = a crede cele spuse; a lua ceva în serios

A o ține una și bună = a susține un lucru cu încăpățânare

A ști una și bună = a se încăpățâna în susținerea unui punct de vedere

La ce bun? = la ce folosește? ♦ Despre timp, fenomene atmosferice etc

A nu-i fi de-a buna cuiva = a-i prevesti ceva neplăcut, rău

Locuţiune adverbiala În bună parte = în măsură importantă

= o parte însemnată de timp, de loc, etc

În expresie Într-o bună zi sau dimineață = cândva, odată; pe neașteptate

♦ Văr bun sau vară bună = văr primar sau vară primară

Bunuri de consum = bunuri materiale destinate consumului personal; obiecte de consum

Bune oficii = intervenție a unui stat pentru determinarea altor state în vederea rezolvării pe cale pașnică, prin tratative a diferendelor dintre acestea

Bun la inimă = milostiv

Bun, rău = oricum ar fi

Substantivat Bun și rău = toată lumea, oricine

Fii bun! = te rog! ai bunătatea! 2

Locuţiune adverbiala Cu buna = cu binișorul; cu vorbe bune; de bunăvoie

Sfat bun = sfat înțelept

Bun suflet de om = om bun

A fi sau a ajunge în mâini bune = a fi sau a ajunge în mâini sigure

A pune o vorbă bună pentru cineva = a interveni pentru cineva

Compus: bună-purtare = purtare conformă normelor moralei și educației

Certificat de bună-purtare = a ieșit din uz certificat în care se atestă purtarea corectă a cuiva într-un serviciu, în școală etc

A fi în toane bune = a fi bine dispus

ironic A i-o face bună sau a-i face cuiva una bună = a-i face cuiva o poznă sau un mare rău

Una bună = o întâmplare deosebită, spirituală

A o păți bună = a da de bucluc

Bună treabă! = frumos! n-am ce zice! Na-ți-o bună! = asta mai lipsea! asta-i acum! Na-ți-o bună că ți-am frânt-o! se spune aceluia care, într-o situație grea, propune o soluție nepotrivită

Poamă bună = termen injurios dat unui om de nimic, unei femei imorale sau unui copil neastâmpărat

= valabil pentru

Despre corpuri Bun conducător de căldură sau de electricitate = prin care căldura sau electricitatea se transmite cu ușurință

Bun de gură = vorbăreț, limbut

Bun de mână = îndemânatic

Bun de picioare = sprinten

A o lua de bună = a crede cele spuse; a lua ceva în serios

A o ține una și bună = a susține un lucru cu insistență

A ști una și bună = a avea o părere hotărâtă, pe care nu o poate zdruncina nimeni

A trăi pe lângă cineva ca banul cel bun = a se bucura de mare considerație din partea cuiva

La ce bun? = la ce folosește? ♦ Despre timp, fenomene atmosferice etc

A nu fi de-a bună cuiva = a prevesti ceva rău

= o parte însemnată din

În bună parte = în mare măsură

O bună bucată sau o bucată bună de timp, de loc = o bucată lungă de timp, de loc

Compus: bună-știință = conștiință deplină în săvârșirea unei fapte

În expresie Într-o bună zi sau dimineață = într-o zi sau într-o dimineață; pe neașteptate

Văr bun = văr primar

Bun public = patrimoniu

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL bun

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Tranzitiv a unge pe cineva la inimă?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
a încerca pe toate căile și prin toate mijloacele să obțină sau să realizeze ceva sau să împiedice realizarea a ceva
clorură din clor + sufix -id mw
a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită
lucruri de tot felul
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?