 | as |
|
| Simţ [ simţ ] VEZI SINONIME PENTRU simţ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului bun simt în mai multe dicționareDefinițiile pentru bun simt din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SIMȚ: SIMȚ, simțuri, substantiv neutru 1. Facultate a omului și a animalului de a percepe impresii din lumea exterioară cu ajutorul organelor senzoriale specifice; simțire. La o cîrmire a vieții, simțurile, unul cîte unul, încep să se întunece. DELAVRANCEA, a. 79. ♦ Delectare a simțurilor; gust (II 4). Elescu îi înșiră numele acelor obiecte destinate a satisface simțurile iubitei sale. BOLINTINEANU, O. 462. ♦ (Mai ales la plural ) Instinct, pornire senzuală; senzualitațe. [Lara] verb reflexiv:ea Nimic să nu-și refuze din tot ce simțul cere. MACEDONSKI, O. I 261. 2. Capacitate a omului de a înțelege, de a judeca, de a aprecia; înclinare, aptitudine pentru ceva. [Caragiale] avea în grad înalt simțul limbii și al posibilităților ei. IBRĂILEANU, S. 61. Cetățeanul turmentat, persoană simbolică, după cum am zis, prin ignoranța lui, prin lipsa de simț politic. GHEREA, ST. Hristos I 346. Oricît de neplăcut să fi fost spectacolul pentru simțul estetic al călătorului meu, el avu o influență salutară asupra eroului nostru. EMINESCU, N. 35. • (Franțuzism învechit) Simț comun = bun-simț. Nu-mi pasă de critica domnului acelui. – Și pentru ce nu-ți pasă? – Pentru că n-are simțul comun. NEGRUZZI, S. I 259. Simț moral = facultatea de a deosebi binele de rău. Simț practic = îndemînare în a rezolva diferite chestiuni. • Expresia: A avea simțul răspunderii (sau simț de răspundere) vezi răspundere. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SIMȚ: SIMȚ, simțuri, substantiv neutru 1. Facultate a oamenilor și a animalelor de a percepe impresii din lumea exterioară cu ajutorul unor organe specifice; funcție a organismului prin care acesta recepționează și prelucrează o anumită categorie de stimuli externi sau interni; simțire. • Organe de simț = organe periferice ale percepției senzoriale. ♦ (Mai ales la plural ) Instinct, pornire senzuală; senzualitate. ♦ Delectare a simțurilor; gust. 2. Capacitate a omului de a înțelege, de a judeca, de a aprecia; înclinare, aptitudine pentru ceva. Simț moral = facultatea de a deosebi binele de rău. Simț practic = îndemânare în rezolvarea diferitelor chestiuni concrete. – Din simți (derivat regresiv). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SIMȚ: SIMȚ, simțuri, substantiv neutru 1. Facultate a oamenilor și a animalelor de a percepe impresii din lumea exterioară cu ajutorul unor organe specifice; funcțiune a organismului prin care acesta recepționează și prelucrează o anumită categorie de stimuli externi sau interni; simțire. • Organe de simț = organe periferice ale percepției senzoriale. ♦ (Mai ales la plural ) Instinct, pornire senzuală; senzualitate. ♦ Delectare a simțurilor; gust. 2. Capacitate a omului de a înțelege, de a judeca, de a aprecia; înclinare, aptitudine pentru ceva. • Simț moral = facultatea de a deosebi binele de rău. Simț practic = îndemânare în rezolvarea diferitelor chestiuni. – Din simți (derivat regresiv). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru simț: 1) simț n., plural urĭ (despre a simți, după latina sensus. vezi sens). Facultatea pin care omu și animalele primesc impresiunea obĭectelor de afară: îs cincĭ simțurĭ (văzu, auzu, mirosu, pipăitu și gustu). Facultatea de a aprecia, de a face deosebire: simțu intern (conștiința sufletească), simțu moral (deosebirea bineluĭ de răŭ), bunu simț (dreapta judecată, calitatea de a pricepe fără să te fi învățat școala), simțu comun (inteligența saŭ priceperea obișnuită a oamenilor). Pricepere, Înțelegere: a avea simțu frumusețiĭ, al picturiĭ, al conduceriĭ trupelor. plural Plăcerĭ fizice, sensualitate, pasiune: om dominat de simțurĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru simț: simț n. 1. facultatea prin care ființele însuflețite primesc impresiunea obiectelor exterioare: omul are cinci simțuri: văzul, auzul, mirosul, gustul și pipăitul; simț intern, conștiința psihologică; simț moral, conștiința binelui și a răului; 2. facultatea de a simți, vorbind de lucruri morale: simțul frumosului; 3. facultatea de a înțelege, de a judeca: simțul picturei; bunul simț, dreaptă judecată, mintea sănătoasă; 4. plăcere josnică, poftă neînfrânată: beția simțurilor. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SIMȚ: SIMȚ simturi n. 1) Însușire a organismului viu de a recepționa și de a prelucra excitanți externi sau interni sub formă de senzații conștiente. • Organe de simt organe care recepționează excitațiile din mediul exterior și interior. 2) Capacitate de a înțelege, de a prelucra real un lucru. simtul responsabilității. simtul măsurii. simtul umorului. • simt practic priceperea de a rezolva chestiuni practice. /v. a simți Forme diferite ale cuvantului simt: simturi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SIMȚ: SIMȚ s. 1. (fiziologie) (rar) sens, (învechit) simțire. (simt văzului, auzului.) 2. (la plural ) erotism, senzualism, senzualitate, (rar) sexualism, (învechit) simțualism, simțualitate. (O viață dominată de simt.) 3. instinct. (simt de conservare.) 4. acuitate, aplecare, aptitudine, înclinare, înclinație. (Are un profund simt pentru nuanțe.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SIMȚ: SIMȚ substantiv verbal accepție, conținut, însemnare, înțeles, pasiune, semnificație, sens, sentiment, simțire, valoare. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru simț: simț substantiv verbal ACCEPȚIE. CONȚINUT. ÎNSEMNARE. ÎNȚELES. PASIUNE. SEMNIFICAȚIE. SENS. SENTIMENT. SIMȚIRE. VALOARE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bun simț: *bun simț (bună intuiție) adjectiv + substantiv neutru (are un bun simt al culorilor) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru simț: simț substantiv neutru, plural símțuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru simț: simț substantiv neutru, plural símțuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru sîmắț: sîmắț, vezi semeț. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'BUN SIMT' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL sîmắț Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sîmắț dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SIMȚ sîmắțuri n. • Organe de sîmắț organe care recepționează excitațiile din mediul exterior și interior. Sîmắțul responsabilității. Sîmắțul măsurii. Sîmắțul umorului. • sîmắț practic priceperea de a rezolva chestiuni practice. Sîmắț văzului, auzului. O viață dominată de sîmắț. Sîmắț de conservare. Are un profund sîmắț pentru nuanțe. Sîmắțul văzului, al auzului. O viață dominată de sîmắțuri. Sîmắț de conservare. Are un profund sîmắț pentru nuanțe. *bun simț bună intuiție adjectiv + substantiv neutru are un sîmắț al culorilor. |
GRAMATICA cuvântului sîmắț? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sîmắț. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sîmắț poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE simţ? Vezi cuvântul simţ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul simţ?[ simţ ] Se pare că cuvântul simţ are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL sîmắț Inţelegi mai uşor cuvântul sîmắț dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Franțuzism învechit Simț comun = bun-simț Simț moral = facultatea de a deosebi binele de rău Simț practic = îndemînare în a rezolva diferite chestiuni Organe de simț = organe periferice ale percepției senzoriale Simț moral = facultatea de a deosebi binele de rău Simț practic = îndemânare în rezolvarea diferitelor chestiuni concrete Organe de simț = organe periferice ale percepției senzoriale Simț moral = facultatea de a deosebi binele de rău Simț practic = îndemânare în rezolvarea diferitelor chestiuni |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL sîmắț |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se duce de pe capul cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul simț are forma: símțuri
