 | as |
|
| Bulgari [ bul-ga-ri ] VEZI SINONIME PENTRU bulgari PE ESINONIME.COM definiția cuvântului bulgari în mai multe dicționareDefinițiile pentru bulgari din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a bulgări (forma la infinitiv) A bulgări conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Bulgari: Bulgari m. plural popor barbar, venit de pe țărmul Voltei, se așeză către secolul VII în ținuturile coprinse între Nistru, Dunăre și Balcani, unde se contopi cu desăvârșire în mijlocul populațiunilor slave, adoptându-le traiul, limba, religiunea și supraviețuindu-le singur numele. Astfel contopiți, ei fundară pe ambele maluri ale Dunării un regat puternic, care dură aproape două secole (880-1018). Imperiul româno-bulgar, întemeiat de Asanești, dură până la 1393, când Bulgaria căzu sub stăpânirea Turcilor și rămase astfel până la 1878. Astăzi, în număr de peste 5 termen militar, Bulgarii formează o ramură a Slavilor meridionali, în Peninsula balcanică. După răsboiul balcanic din 1912-1913, la început victorios iar la urma dezastros pentru Bulgari, aceștia cedară României Cadrilaterul; ei înșiși obținură o însemnată augmentare teritorială în Macedonia și Tracia, populația lor sporind în acelaș timp cu aproape un milion locuitori. Aliații Germanilor în răsboiul mondial (1914-1918), Bulgarii au invadat Muntenia și Serbia. Siliți să capituleze, ei suferiră în 1919 consecințele Tractatului dela Versailles. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BULGĂRI: BULGĂRÍ, bulgăresc, verb IV. tranzitiv (popular) 1. A arunca cu bulgări în cineva. • reflexiv Se bulgăreau cu omăt. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăre. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BULGĂRI: BULGĂRÍ, bulgăresc, verb IV. tranzitiv (popular) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăre. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BULGĂRI: BULGĂRÍ, bulgăresc, verb IV. tranzitiv (popular) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bulgări: bulgărí2 [Atestat: COSTINESCU / prezentul indicativ: bulgari resc / Etimologie: bulgăr2 + -i] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A(-și) arunca (unii altora) cu bulgări (de zăpadă). 3 verb tranzitiv: A tencui o construcție cu bulgăreală. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BULGĂRI: BULGĂRÍ, bulgăresc, verb IV. tranzitiv (Popular) A arunca cu bulgări în cineva. Au stat pe marginea drumului bulgărind cil dărnicie un cîine mic. GALAN, Z. R. 253. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bulgări: bulgărí (a bulgari) (popular) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele bulgărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea bulgăreá; conjunctiv prezent 3 să bulgăreáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bulgări: bulgărí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele bulgărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea bulgăreá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural bulgăreáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bulgări: bulgări1 [Atestat: TDRG / prezentul indicativ: bulgariresc / Etimologie: bulgar] 1 vi (Mol; rar) A grădinări. 2-3 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) bulgariza. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'BULGARI' búlgăre/búlgărbulgărélBULGĂRÉSCbulgăréștebulgăríBULGARIAbulgăríebulgărímebulgărín |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bulgări Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bulgări dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Bulgărí2 [Atestat: COSTINESCU / prezentul indicativ: bulgări resc / Etimologie: bulgăr2 + -i] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A-și arunca unii altora cu bulgări de zăpadă. Bulgărí a bulgări popular verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele bulgărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea bulgăreá; conjunctiv prezent 3 să bulgăreáscă. Bulgări1 [Atestat: TDRG / prezentul indicativ: bulgăriresc / Etimologie: bulgar] 1 vi Mol; rar A grădinări. |
GRAMATICA cuvântului bulgări? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bulgări. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bulgări poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE bulgari? Vezi cuvântul bulgari desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bulgari?[ bul-ga-ri ] Se pare că cuvântul bulgari are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Poponeț?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
