 | as |
|
| Buimăcire [ bu-i-mă-ci-re ] VEZI SINONIME PENTRU buimăcire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului buimacire în mai multe dicționareDefinițiile pentru buimacire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BUIMĂCIRE: BUIMĂCIRE s. 1. năucire, zăpăcire. (buimacire cuiva.) 2. amețeală, buimăceală, năuceală, năucire, perplexitate, zăpăceală, (învechit și regional) uluială, uluire, (regional) uimăceală, (Moldova, Bucovina și Transilvania) tehuială. (O stare de buimacire.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BUIMĂCIRE: BUIMĂCÍRE, buimăciri, substantiv feminin Faptul de a (se) buimăci; buimăceală. Vino-ți în sine... Ești în buimăcire. NEGRUZZI, S. III 247. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BUIMĂCIRE: BUIMĂCÍRE, buimăciri, substantiv feminin Faptul de a (se) buimăci; buimăceală. – vezi buimăci. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BUIMĂCIRE: BUIMĂCÍRE, buimăciri, substantiv feminin Faptul de a (se) buimăci; buimăceală. – vezi buimăci. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru buimăcire: buimăcíre substantiv feminin [Atestat: DRĂGHICI, R. 33 / Plural: buimacireri / Etimologie: buimăci] Năucire. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru buimăcire: buimăcíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat buimăcírii; plural buimăcíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru buimăcire: buimăcíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat buimăcírii; plural buimăcíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BUIMĂCIRE: BUIMĂCÍRE, buimăciri, substantiv feminin Faptul de a (se) buimăci. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Buimăcire: Buimăcire ≠ dezmeticire Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'BUIMACIRE' BUIMĂCEÁLĂbuimăcéscBUIMĂCÍbuimăcieBuimăcireBUIMĂCÍTbuimăcitórbuimatecBUIMÁTIC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Buimăcire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului buimăcire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Buimăcire cuiva. O stare de buimăcire. 33 / Plural: buimăcireri / Etimologie: buimăci] Năucire. Buimăcire cuiva. |
GRAMATICA cuvântului Buimăcire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului buimăcire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Buimăcire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE buimăcire? Vezi cuvântul buimăcire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul buimăcire?[ bu-i-mă-ci-re ] Se pare că cuvântul buimăcire are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Buimăcire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cum sau precum e data?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul buimăcire are forma: buimăcíri
