 | as |
|
| Buciumare [ bu-ci-u-ma-re ] VEZI SINONIME PENTRU buciumare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului buciumare în mai multe dicționareDefinițiile pentru buciumare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BUCIUMARE: BUCIUMÁRE, buciumări, substantiv feminin Suflare, cîntare din bucium sau din alte instrumente asemănătoare. (figurat) Trăsura intră în codru, într-o noapte umedă, bîntuită de buciumări sălbatice. SADOVEANU, O. III 76. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru buciumare: buciumáre substantiv feminin [Atestat: CORESI, EV. 28/10 / Plural: buciumaremări / Etimologie: buciuma] (Rar) 1 Semnalare din bucium. 2 (Fig) Vestire. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BUCIUMARE: BUCIUMÁRE, buciumări, substantiv feminin Acțiunea de a buciuma și rezultatele ei. – vezi buciuma. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BUCIUMARE: BUCIUMÁRE, buciumări, substantiv feminin Acțiunea de a buciuma și rezultatele ei. – vezi buciuma. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BUCIUMARE: BUCIUMÁRE, buciumări, substantiv feminin Acțiunea de a buciuma și rezultatul ei. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru buciumare: buciumáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat buciumării; plural buciumări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru buciumare: buciumáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat buciumắrii; plural buciumắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'BUCIUMARE' BÚCIUMbuciumábuciumánbuciumáncăbuciumárebuciumáșbuciumáșăbuciumătórbuciumătură |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL buciumare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului buciumare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 28/10 / Plural: buciumaremări / Etimologie: buciuma] Rar 1 Semnalare din bucium. |
GRAMATICA cuvântului buciumare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului buciumare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul buciumare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE buciumare? Vezi cuvântul buciumare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul buciumare?[ bu-ci-u-ma-re ] Se pare că cuvântul buciumare are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Lingvistică desinență sau sufix zero?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul buciumare are forma: buciumări
