 | as |
|
| Bucium [ bu-ci-um ] VEZI SINONIME PENTRU bucium PE ESINONIME.COM definiția cuvântului bucium în mai multe dicționareDefinițiile pentru bucium din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BUCIUM: BUCIÚM1, buciume, substantiv neutru 1. Instrument muzical de suflat în forma unui tub conic, lung (pînă la 2 metri și jumătate), făcut din coajă de tei, din lemn sau din metal și folosit în special de ciobani și de oamenii de la munte, mai ales pentru chemări și semnale; tulnic. Caprele să rătăcească Prin pădurile de fag, Și din bucium citeodată Să cînt hora legănată. COȘBUC, P. I 167. Plîng tilingi, tălăngi răspund, Soarele apune,- Glas de bucium sună-n fund Ca o rugăciune. IOSIF, vezi 74. Tînguiosul bucium sună, L-ascultăm cu-atîta drag... EMINESCU, O. I 209. Buciumul vuiește-n munte, sună valea de cimpoi. ALECSANDRI, P. A. 45. ♦ Sunet scos cu acest instrument. Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium. EMINESCU, O. I 147. 2. Tub de metal sau de carton în care se păstrează acte (făcute sul). Nu mă puteam opri de a o tot scoate [diploma] din buciumul ei de tinichea. La TDRG. – Variantă: (1, Transilvania) búcin (BUDAI-DELEANU, Ț. 257) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BUCIUM: BUCIÚM2, buciume, substantiv neutru (Popular) Trunchi sau tulpină de arbore; (mai ales) butuc de viță de vie. Plantarea viei se face în două chipuri: 1. Sau se taie de la bucium vițe alese și coapte... 2. Sau se îngroapă buciumul. IONESCU, M. 370. Decît noră turcilor, Mai bine hrană peștilor Și bucium răchiților. BIBICESCU, P. P. 273. Pasăre pestriță Pe bucium se puse, Pasărea zbură, Buciumu secă. ȘEZ. IV 27. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bucium: búcium1 sn [Atestat: CORESI, P. S. 223 / V: búcen, búcim, búcin, búciun / Plural: buciume / Etimologie: lat bucinum] 1 Instrument muzical de suflat, de formă tubulară, tronconic, din lemn de tei, cireș sau din metal, folosit mai ales de către ciobani. 2 (Pan) Hârtie sau pânză răsucită în formă de bucium (1) Cf cilindru, sul, tub. 3 (Reg) Coș. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru BUCIUM: BUCIUM, comerț în jud. Alba; 2.105 locuțiune (1991). Expl. de minerit auroargentifere, cunoscute din epoca romană (secolul 2-3), pirită cupriferă și minerit complexe. Important centru de cojocărit (cojoace și pieptare frumos ornamentate); bogat port popular. Pe terit. comerț se află Detunatele. Turism. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BUCIUM: BÚCIUM1, buciume, substantiv neutru Instrument muzical de suflat în forma unui tub conic, lung, făcut din coajă de tei sau din lemn și folosit în special de ciobani pentru chemări și semnale; tulnic. ♦ Sunet scos cu acest instrument. [Variante: (regional) búcin substantiv neutru] – latina bucinum. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru bucium: búcium2, buciume, substantiv neutru – 1. Butuc la roata de lemn; butan. 2. Trunchi, tulpină de arbore, buștean. ♦ (topografie) Bucium, pădure, deal, pășune în Dealul Mare, Stoiceni, Fântânele, Vima Mică, Poienile Izei, Săcel, Șieu (Vișovan, 2008). – Et. nec. (DA, DEX, MDA). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru BUCIUM: BUCIUM substantiv 1. – frecv. mold. (Dm 59; Ștef; Isp II2; Buciumau, Ieremia (Cat mold II; 17 A I 182); – zis și Bucim Candrea (16 A III 169 – 170). 2. Buciumaș (Glos); – St (17 B IV 184); – N. (Tut). 3. Bucimeti t. (17 B I 357). 4. Bucina b. (AO VII 34). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BUCIUM: BÚCIUM1, buciume, substantiv neutru Instrument muzical de suflat în forma unui tub tronconic foarte lung, făcut din coajă de tei, din lemn sau din metal și folosit în special de ciobani pentru chemări și semnale. [Variante: búcin substantiv neutru] – latina bucinum. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BUCIUM: BÚCIUM1, buciume, substantiv neutru Instrument muzical de suflat în forma unui tub tronconic foarte lung, făcut din coajă de tei, din lemn sau din metal și folosit în special de ciobani pentru chemări și semnale. [Variante: búcin substantiv neutru] – latina bucinum. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BUCIUM: BÚCIUM buciume n. Instrument muzical de suflat, având forma unui tub conic, lung de aproape 3 m, confecționat din coajă de tei sau din lemn, folosit (mai ales de ciobanii de la munte) pentru chemări sau semnale. [silabe -cium] /<lat. bucinum Forme diferite ale cuvantului bucium: buciume Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bucium: búcium2 sn [Atestat: LB / V: buciumcime, buciumă / Plural: buciume / Etimologie: nct] (Pop) 1 Trunchi de arbore Si: buștean, butuc, buturugă, tulpină. 2 (Spc) Butuc de viță de vie Si: muzuc. 3 Butuc de roți. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BUCIUM: BÚCIUM2, buciume, substantiv neutru (popular) 1. Trunchi sau buștean (de arbore); specializare butuc de viță-de-vie. 2. Butuc (al roții carului). – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BUCIUM: BÚCIUM2, buciume, substantiv neutru (popular) 1. Trunchi sau buștean (de arbore); specializare butuc de viță de vie. 2. Butuc (al roții carului). – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru bucium: bucium m. trunchiu, butuc (mai ales de viță): la buciumul viței trei vlăstari cresc PANN. [Origină necunoscută]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru bucium: búcium, -e, substantiv neutru – Butuc la roata de lemn; butan. – Et. nec. (DA, DEX). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BUCIUM: BUCIUM substantiv (botanică) (popular) butuc, (regional) muzuc. (bucium de viță.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BUCIUM: BUCIUM substantiv (muzică) (Maramures) trîmbiță. (Sunet de bucium.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bucium: búcium (instrument, trunchi) substantiv neutru, plural búciume Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru bucium: bucium substantiv verbal BUȘTEAN. BUTUC. BUTURUGĂ. CIOT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BUCIUM: BÚCIUM substantiv (botanică) (popular) butuc, (regional) muzuc. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BUCIUM: BÚCIUM substantiv (muzică) (Maramures) trâmbiță. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bucium: búcium substantiv neutru, plural búciume Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'BUCIUM' bucióiBUCIUbuciúcbuciucáșBÚCIUMbuciumábuciumánbuciumáncăbuciumáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bucium Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bucium dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 223 / V: búcen, búcim, búcin, búciun / Plural: buciume / Etimologie: lat bucinum] 1 Instrument muzical de suflat, de formă tubulară, tronconic, din lemn de tei, cireș sau din metal, folosit mai ales de către ciobani. BÚCIUM buciume n. Búcium2 sn [Atestat: LB / V: buciumcime, buciumă / Plural: buciume / Etimologie: nct] Pop 1 Trunchi de arbore Si: buștean, butuc, buturugă, tulpină. Bucium de viță. Sunet de bucium. |
GRAMATICA cuvântului bucium? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bucium. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bucium poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE bucium? Vezi cuvântul bucium desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bucium?[ bu-ci-um ] Se pare că cuvântul bucium are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL bucium |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Guler marinar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul bucium are forma: búciume
