eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție bubuitura


PROPOZIȚIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Bubuitură [ bu-bu-i-tu-ră ]
VEZI SINONIME PENTRU bubuitură PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului bubuitura în mai multe dicționare

Definițiile pentru bubuitura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BUBUITURĂ:
BUBUITÚRĂ, bubuituri, substantiv feminin Zgomot scurt, înfundat și puternic; bubuit. O bubuitură înfundată și un zornăit de sticlă spartă curmară vorbăria. PAS, L. I 19. Se aud bubuituri în ușa compartimentului. CARAGIALE, O. II 162. Se auziră niște... bubuituri și duduituri îngrozitoare, ca de tunet. ISPIRESCU, L. 99.
♦ Împușcătură. Cîte zece încărcături de fiecare [pușcă]; în totul lui tot, patruzeci de bubuituri în fiecare zi. SADOVEANU, Z. C. 330.

– Pronunțat: -bu-i-.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

BUBUITURĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BUBUITURĂ:
BUBUITURĂ substantiv bubuire, bubuit, detonație, detunare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (învechit si regional) sunet, (regional) durăt. (bubuitura tunului.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

bubuitură
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bubuitură:
bubuitúră substantiv feminin [Atestat: ISPIRESCU, L. 99 / P: bubuiturabu-i bubuitura / Plural: bubuiturari / Etimologie: bubui + -tură] Bubuit.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

bubuitură
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru bubuitură:
bubuitúră forme, plural ĭ. Zgomot de tunet orĭ de descărcărĭ de tunurĭ, detunătură.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

BUBUITURĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BUBUITURĂ:
BUBUITÚRĂ, bubuituri, substantiv feminin Bubuit. [ pronunție: -bu-i-]

– Bubui + sufix -tură.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BUBUITURĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BUBUITURĂ:
BUBUITÚRĂ, bubuituri, substantiv feminin Bubuit. [ pronunție: -bu-i-]

– Bubui + sufix -tură.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

bubuitură
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bubuitură:
bubuitúră substantiv feminin (silabe -bu-i-), genitiv dativ articulat bubuitúrii; plural bubuitúri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

BUBUITURĂ
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BUBUITURĂ:
BUBUITÚRĂ, bubuituri, substantiv feminin Bubuit.

– Din bubui + sufix -(i)tură.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

bubuitură
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bubuitură:
bubuitúră (-bu-i-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat bubuitúrii; plural bubuitúri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

bubuitură
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru bubuitură:
bubuitură forme bubuit prelungit.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'BUBUITURA'
bubuiosBUBUÍREBUBUÍTBUBUITÓRBUBUITÚRĂbubulácbubulinăBUBULÍȚĂbubulițe

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bubuitură
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bubuitură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Bubuitură tunului.
Bubuitură tunului.
99 / P: bubuiturăbu-i bubuitură / Plural: bubuiturări / Etimologie: bubui + -tură] Bubuit.

GRAMATICA cuvântului bubuitură?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bubuitură.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bubuitură poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul bubuitură sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul bubuitură are forma: bubuitúri
VEZI PLURALUL pentru bubuitură la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE bubuitură?
Vezi cuvântul bubuitură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bubuitură?
[ bu-bu-i-tu-ră ]
Se pare că cuvântul bubuitură are cinci silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL bubuitură

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Chimie; în sintagma acid acrilic?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
încet, în taină, abia auzit
procesul înlocuirii radicale a producției manufacturiere manuale cu producția bazată pe mașini
lichid incolor cu miros înțepător obținut prin oxidarea acroleinei și folosit la fabricarea unor materiale sintetice
a găsi un mijloc eficace, o soluție
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app