 | as |
|
| Bubui [ bu-bu-i ] VEZI SINONIME PENTRU bubui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului bubui în mai multe dicționareDefinițiile pentru bubui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a bubui (forma la infinitiv) A bubui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BUBUI: BUBUÍ, persoană 3 bubuie, verb IV. intranzitiv (Uneori impersonal; despre tunet) A produce un zgomot înfundat și puternic, repetat (prin ecou) la intervale scurte. Se rostogoli, bubuind, întîiul tunet din primăvara aceea. CAMILAR, TEM. 88. Fulgera și bubuia de se clătina oalele-n cuie. RETEGANUL, P. I 19. Grozavul ceresc tunet începu a bubui. NEGRUZZI, S. II 5. • figurat Pretutindeni, oriunde, Bubuie-n inimi uriașa chemare [a partidului]. DEȘLIU, G. 58. • (Despre arme explozive, în special despre tunuri) Îndărătul lui începuseră să bubuie grenade. DUMITRIU, N. 216. Departe, mai bubuiau, adînc, tunurile. CAMILAR, N. I 53. Tunurile bubuiau fără întrerupere. SADOVEANU, O. VI 105. • (Despre alte surse de zgomote, prin extensie despre spațiul în care se fac ele auzite) Munții prindeau să bubuie, sub puterea șuvoaielor. CAMILAR, T. 62. Vijelia bubuia afară. SADOVEANU, P. M. 169. • (Despre un obiect lovit sau izbit) Șlepul începu să bubuie sub mulți pași grei. DUMITRIU, B. forme 158. • (Prin exagerare, despre foc) Focul bubuie și trosnește în cămin. ODOBESCU, S. I 153. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bubui: bubuí1 [Atestat: NEGRUZZI, S. I / prezentul indicativ (3): bubui ie / Etimologie: fo] 1 vi (despre tunete) A produce un zgomot înfundat și puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. 2 vi (Pex; despre arme sau despre alte surse de zgomot) A produce zgomote înfundate, puternice adesea repetate (prin ecou) la intervale scurte. 3 (Fig) A lovi. 4 (Fig) A certa. 5 (Fig) A pedepsi. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BUBUI: BUBUÍ, persoană 3 búbuie, verb IV. intranzitiv (Despre tunete; prin extensie despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat și puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Formație onomatopeică. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BUBUI: BUBUÍ, persoană 3 búbuie, verb IV. intranzitiv (Despre tunete; prin extensie despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat și puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Formație onomatopeică. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BUBUI: BUBUÍ, persoană 3 búbuie, verb IV. intranzitiv (Despre tunet; prin extensie despre arme de foc sau alte surse de zgomote) A produce un zgomot înfundat și puternic, repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Onomatopee. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BUBUI: BUBUI verb a detuna, a dudui, a trăsni, a tuna, a vui, (popular) a răzbubui. (bubui în depărtare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bubui: bubuí (a bubui) verb, indicativ prezent 3 búbuie, imperfect persoana a treia singular: el / ea bubuiá; conjunctiv prezent 3 să búbuie Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bubui: bubuí verb, industrie și conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural búbuie, imperfect persoana a treia singular: el / ea bubuiá Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bubui: bubuí2 sn vezi pupui Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'BUBUI' bubóuBUBREAbu/bu-bú/buuuBUBUCLÍEBUBUÍbubuiágbubuiálăbubuiéțbubuióc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bubui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bubui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I / prezentul indicativ 3: bubui ie / Etimologie: fo] 1 vi despre tunete A produce un zgomot înfundat și puternic, adesea repetat prin ecou la intervale scurte. Bubui în depărtare. Bubui în depărtare. Bubuí a bubui verb, indicativ prezent 3 búbuie, imperfect persoana a treia singular: el / ea bubuiá; conjunctiv prezent 3 să búbuie. |
GRAMATICA cuvântului bubui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bubui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bubui poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE bubui? Vezi cuvântul bubui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bubui?[ bu-bu-i ] Se pare că cuvântul bubui are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL bubui |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A i se pune sau a i se lua cuiva un văl de pe ochi?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul bubui se conjugă: ei ele búbuie
