 | as |
|
| Brumă [ bru-mă ] VEZI SINONIME PENTRU brumă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului bruma în mai multe dicționareDefinițiile pentru bruma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a bruma (forma la infinitiv) A bruma conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BRUMĂ: BRÚMĂ1 substantiv feminin 1. Rouă înghețată (care se așază pe plante, pe pămînt, pe suprafața corpurilor libere). Venise toamna... Erau nopți reci, cu brumă și cu neguri. PAS, L. I 122. La umbră însă-i frig și-acuma Și noaptea tot mai cade bruma. IOSIF, PATR. 80. Vezi, rîndunelele se duc, Se scutur frunzele de nuc, S-așază bruma peste vii – De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? EMINESCU, O. I 235. Lunca bătută de brumă acum pare ruginită. ALECSANDRI, P. A. 111. • Expresia: (Despre oameni) A fi bătut de brumă = a avea părul cărunt, a fi bătrîn. • Compus: (regional) floarea-brumei = brîndușă. Leona are obicei de strînge, toamna, cepe de brîndușă, care la noi se cheamă «floarea- brumei». SADOVEANU, N. forme 35. În jurul lor răsăreau ici-colo, din țarina săracă, brîndușe, florile-brumei. SADOVEANU, forme J. 364. ♦ figurat Răceală, îngheț. La tîmple mi s-a strîns părul cărunt... Dar tînăr sînt... Pe inima mea bruma nu se lasă. BENIUC, în POEZ. N. 65. 2. (Popular) Chiciură, promoroacă. Gerilă... trîntește o brumă pe pereți de trei palme de groasă. CREANGĂ, P. 254. Deodată, la gura cuptorului se făcu brumă. ISPIRESCU, P. 323. Primăvară, muma noastră, Suflă bruma din fereastră Și zăpada de pe coastă. ALECSANDRI, P. P. 287. 3. Strat alburiu ca o brumă (1) care acoperă unele fructe (prune, struguri etc.). Strugurii... îmflați stau în soare. Vineți cu brumă sînt unii, iar alții cu boabele galbene c-aurul. EMINESCU, O. IV 179. 4. figurat (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») Cantitate mică. Am secerat bruma asta de grîu. PREDA, Î. 19. În spatele casei-coșarul pentru vite, hambarul pentru ținut bruma de grîu. STANCU, despre 19. • Expresia: Ce bruma... sau bruma ce... sau ce brumă de... = puțin, nimica toată. Aha, d-aia aduseși și căruța de la conac?... Să încarci în ea și bruma ce mai avem? PAS, L. I 29. Să stați aici, să păziți casa și ce bruma mai avem. CARAGIALE, S. 26. Le-am plămădit cu ce brumă de știință am putut și eu să adun, din studie și călătorii. ODOBESCU, S.II 235. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BRUMĂ: BRÚMĂ brumae forme Strat subțire care se depune pe pământ, pe plante și pe alte obiecte din natură, constând din cristale mici de zăpadă formate în nopțile reci (de toamnă) prin înghețarea vaporilor de apă din atmosferă. * Bătut de bruma a) înghețat în urma brumei; b) albit; încărunțit. 2) Strat fin alburiu care acoperă unele fructe sau unele plante. 3) figurat Cantitate mică (de ceva); pic. bruma de învățătură. [G.-D. brumei] /<lat. bruma Forme diferite ale cuvantului bruma: brumae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BRUMĂ: BRÚMĂ1 substantiv feminin 1. Cristale de gheață care se formează noaptea pe plante, pe pământ sau pe suprafața corpurilor libere, în urma scăderii temperaturii sub zero grade. • Compus: (regional) floarea-brumei = brândușă. 2. (popular) Chiciură, promoroacă. 3. Strat fin alburiu care acoperă unele fructe (sau plante). 4. figurat Cantitate mică de... • Expresia: Ce bruma... sau bruma ce..., ce brumă de... = nimica toată, puțin. – latina bruma. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BRUMĂ: BRÚMĂ, brume, substantiv feminin 1. Cristale fine de zăpadă care se formează noaptea (în anotimpurile de tranziție) prin înghețarea vaporilor de apă din atmosferă și care se depun pe plante, pe sol, pe obiecte. 2. (popular) Chiciură. 3. Strat fin, alburiu, care acoperă unele fructe (sau plante). 4. figurat Cantitate mică de... – latina bruma. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BRUMĂ: BRÚMĂ, brume, substantiv feminin 1. Cristale de zăpadă care se formează noaptea (în anotimpurile de tranziție) prin înghețarea vaporilor de apă din atmosferă și care se depun pe plante, pe sol, pe obiecte. 2. (popular) Chiciură. 3. Strat fin, alburiu, care acoperă unele fructe (sau plante). 4. figurat Cantitate mică de... – latina bruma. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru brumă: brúmă substantiv feminin [Atestat: CORESI, PS. 437 / Plural: brumae, (rar) brumai / Etimologie: lat bruma] 1 Rouă înghețată pe plante, pe pământ etc. 2 (Pfm; îs) Bătut de bruma Holtei bătrân. 3 (Fig; îe) Ce (sau câtă) bruma (de) Cantitate mică, ce dispare ușor. 4 (Pan) Strat fin, alburiu, care acoperă prunele sau strugurii. 5 (Pop) Chiciură. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BRUMA: BRUMÁ, persoană 3 brumează, verb I. 1. intranzitiv A cădea brumă. 2. tranzitiv (Rar) A acoperi cu brumă. Verde frunzuță... Cît o ninge ș-o brumează, Ea e tot mîndră și creață. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 21. • figurat Peste munții brumați de lună era o tăcere tare ca piatra, o tăcere pustie. DAN, U. 207. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BRUMĂ: BRUMĂ s. 1. (meteorologie) (rar) promoroacă, (Olt., Banat și Bucovina) chidă. (S-a lăsat bruma peste cîmpii.) 2. (botanică) pruină, (Moldova) promoroacă. (bruma care acoperă unele fructe.) 3. (prin Moldova) promoroacă. (bruma formată pe vas de o băutură rece.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru BRUM/Ă: BRUM/Ă, substantiv 1. – fam., act; -ărescu, 2. Brum/ela, R. (17 B II 80); -alin substantiv (16 B I 11). 3. Brumeș (16 B III 180); Brum/ești t. (Drăg). 4. Brumușescu pr. munt. 1S16. 5. Brumaru, C. (AO XVI 369) < substantiv brumar. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BRUMĂ: BRÚMĂ2 substantiv feminin (Franțuzism rar) Ceață, negură. În ocolul din față, pe bruma căzută din strălucirea lunii, se deslușeau pînă și umbra și tremurarea firelor de paie, împrăștiate de vînt. CAZABAN, vezi 118. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BRUMA: BRUMÁ, persoană 3 brumează, verb I. (Rar) 1. intranzitiv A cădea brumă (1). 2. tranzitiv și reflexiv A (se) acoperi cu brumă (1) sau cu ceva care seamănă cu bruma. – Din brumă. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BRUMA: BRUMÁ, persoană 3 brumează, verb I. (Rar) 1. intranzitiv A cădea brumă (1). 2. tranzitiv și reflexiv A (se) acoperi cu brumă (1) sau cu ceva care seamănă cu bruma. – Din brumă. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bruma: brumá [Atestat: IORGA, S. despre XIII, 50 / prezentul indicativ: bruma ează / Etimologie: brumă + -a] 1 vi A cădea brumă. 2-3 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) acoperi cu brumă sau cu ceva care seamănă cu bruma. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BRUMA: BRUMÁ, persoană 3 brumează, verb I. (Rar) 1. intranzitiv A cădea brumă. 2. tranzitiv (Rar) A acoperi cu brumă. – Din brumă1. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BRUMĂ: BRÚMĂ2 substantiv feminin (Franțuzism) Ceață, negură. – în franceză brume. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bruma: brumá (a bruma) (rar) verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea brumeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru brumă: brúmă substantiv feminin, genitiv dativ articulat brúmei; plural brúme Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru brumă: brúmă substantiv feminin, genitiv dativ articulat brúmei; plural brúme Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bruma: brumá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea brumeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BRUMĂ: BRÚMĂ substantiv verbal chiciură, promoroacă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru brumă: brumă substantiv verbal CHICIURĂ. PROMOROACĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'BRUMA' Brul/anbrulíncBRULÓTbrumBRÚMĂbrumálbrumáliaBRUMÁRBRUMĂREÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL brumă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului brumă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii BRÚMĂ brumăe forme Strat subțire care se depune pe pământ, pe plante și pe alte obiecte din natură, constând din cristale mici de zăpadă formate în nopțile reci de toamnă prin înghețarea vaporilor de apă din atmosferă. * Bătut de brumă a înghețat în urma brumei; b albit; încărunțit. Brumă de învățătură. 437 / Plural: brumăe, rar brumăi / Etimologie: lat bruma] 1 Rouă înghețată pe plante, pe pământ etc. 2 Pfm; îs Bătut de brumă Holtei bătrân. 3 Fig; îe Ce sau câtă brumă de Cantitate mică, ce dispare ușor. S-a lăsat brumă peste cîmpii. Brumă care acoperă unele fructe. Brumă formată pe vas de o băutură rece. S-a lăsat brumă peste câmpii. Brumă formată pe vas de o băutură rece. Despre XIII, 50 / prezentul indicativ: brumă ează / Etimologie: brumă + -a] 1 vi A cădea brumă. Brumá a brumă rar verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea brumeáză. |
GRAMATICA cuvântului brumă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului brumă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul brumă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE brumă? Vezi cuvântul brumă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul brumă?[ bru-mă ] Se pare că cuvântul brumă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL brumă Inţelegi mai uşor cuvântul brumă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Despre oameni A fi bătut de brumă = a avea părul cărunt, a fi bătrîn Compus: regional floarea-brumei = brîndușă = puțin, nimica toată Compus: regional floarea-brumei = brândușă = nimica toată, puțin |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL brumă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Avuție națională?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul brumă are forma: brúme
