 | as |
|
| Broască [ bro-as-că ] VEZI SINONIME PENTRU broască PE ESINONIME.COM definiția cuvântului broasca apei în mai multe dicționareDefinițiile pentru broasca apei din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BROASCĂ: BROÁSCĂ, broaște, substantiv feminin I. 1. Animal amfibiu din ordinul batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, cu gura largă și cu ochii bulbucați; trăiește în apă și prin locuri umede (Rana esculenta). Tălăngenii văzuseră trăsura săltînd peste cîmp ca o broască. PAS, L. I 15. Bocancii lui Bozan păreau niște broaște strivite. SAHIA, N. 34. Cînd să ațipească, deodată se aud prin casă o mulțime de glasuri, care de care mai uricioase... unele orăcăiau ca broasca, altele mormăiau ca ursul. CREANGĂ, P. 302. Lac să fie (sau de-ar fi), că broaște sînt destule (sau se adună) (= prilej să fie, că amatori se ivesc). • Expresia: Cînd o face broasca păr = niciodată. A se face (sau a se grămădi, a se lipi) broască la (sau pe) pămînt = a se piti, a se așterne la pămînt spre a nu fi zărit. Mă fac broască la pămînt, Îmi așez durda spre vînt. ALECSANDRI, P. P. 260. Ochi de broască = ochi bulbucați. 2. Compuse: broască-verde sau broască-de-iarbă = broatec; broască-rîioasă sau broască-buboasă = specie de broască, cu pielea acoperită de niște umflături din care, cînd e în primejdie, se scurge un lichid iritant (despre care unii cred, în mod greșit, că ar răspîndi rîia) (Bufa). A prins o broască-rîioasă și cînd s-a înfierbîntat broasca, au început a curge dintr-însa niște zoi spurcate. SBIERA, P. 16; broască-țestoasă = reptilă din ordinul chelonienilor, cu corpul închis într-o carapace osoasă (numită «țest» sau «țeastă» ), care este în legătură cu scheletul (Testudo Graeca). Am văzut... intrînd înot, subt podul plaurului pe care ne aflam, o broască-țestoasă. «Broască cu covată» a numit-o Culai. SADOVEANU, N. forme 67. Iată că o broască-țestoasă ieșise pe luciul apei. ISPIRESCU, L. 34. II. 1. Mecanism de metal, aplicat la o ușă, la un sertar, la o cutie etc., cu ajutorul căruia aceasta se poate închide și încuia. Se aude din dreapta o cheie răsucită în broască. SEBASTIAN, T. 256. Băgă cheia în broasca ușii și întorcînd-o nițel, scîrț! ușa se deschise. ISPIRESCU, L. 50. Broasca acelor uși, cu plăsele mari de aramă gravate cu chipuri, poartă încă inscripțiunea numelui său. ODOBESCU, S. I 459. 2. Unealtă cu ajutorul căreia se desfac coloanele de burlane de la gura sondei, atunci cînd se introduc sau se scot din puț. 3. (Olt.) Un fel de rindea. 4. (Regional) Umflătură (nedureroasă) sub piele. vezi chist. 5. Plantă arborescentă exotică cu flori mari, galbene și cu frunze groase, cărnoase (cu sau fără spini), cultivată la noi ca plantă ornamentală (Opuntia ficus indica). • Compuse: broasca-apei = plantă erbacee acvatică cu tulpină cilindrică ramificată, cu frunze ovale sau ascuțite, cufundate în apă, și cu flori verzui (Potamogeton lucens); iarba-broaștei vezi iarbă; mătasea- (sau lîna-) broaștei vezi mătase. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BROASCĂ: BROÁSCĂ, broaște, substantiv feminin I. Animal amfibiu din clasa batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, cu gura largă și ochii bulbucați (Rana esculenta). Lac să fie (sau de-ar fi) că broaște sunt destule (sau se adună) (= prilej să fie, că amatori se găsesc). • Expresia: Ochi de broască = ochi bulbucați. A se face (sau a se grămădi, a se lipi) broască la (sau pe) pământ = a se piti, a se așterne la pământ pentru a nu fi zărit. • Compuse: broască-verde sau broască-de-iarbă = broatec; broască-râioasă sau broască-buboasă = broască cu pielea acoperită de umflături din care, în caz de primejdie, se scurge un lichid iritant (Bufo); broască-țestoasă = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă, dintre care unele trăiesc pe uscat (Testudo graeca și ibera), iar altele în apă (Emys orbicularis). II. 1. Mecanism de metal aplicat la o ușă, la un sertar etc., cu ajutorul căruia acestea se pot încuia. 2. Unealtă cu ajutorul căreia se desfac coloanele de burlane de la gura sondei. 3. (regional) Umflătură sub piele. 4. Plantă arborescentă exotică cu flori mari, galbene și frunze groase, cultivată la noi ca plantă de ornament (Opuntia ficus indica). • Compus: broasca-apei = plantă erbacee acvatică, cu frunzele cufundate în apă și cu flori verzui (Potamogeton lucens). – latina *brosca. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru broască: broască forme 1. mic animal amfibiu din ordinul batracienilor, cu pielea goală, linsă și moale, cu pântecele galben pătat cu negru, cu gura largă și cu ochii tare ieșiți dîn cap; corpul lor trece prin o metamorfoză: ou, mormoloc, animal perfect (Rana); broască țestoasă, soiu de broască al cării corp e acoperit cu o teastă de solzi din care se prepară bagaua (Testudo); broască râioasă, broască fără coadă, greoaie și urăcioasă, trăiește în locuri umede, unde se hrănește cu omizi (Bufo cinereus); 2. încuietoare la ușă compusă din clanță, zăvor și cheie (aduce cu chipul unei broaște); 3. umflătură sub falcă (la vite); 4. Moldova orzișor la ochi și (la plural ) scrofule; 5. (de moară) Moldova vezi brotac; 6. plural șurupelnițele teascului de vie; 7. ciocul cleștelui dogăresc; 8. floarea de la capătul stâlpilor unui bordeiu; 9. un fel de rândea; 10. (iron.) copil mic. [latina medieval BRUSCUS; sensurile metaforice fac aluziune la conformațiunea batracianului sau la unele părți ale corpului său: bot, gât, labe, ochi, pântece]. ║ adverb grămadă (ca o broască); el cade înainte-i, se face jos broască PANN. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BROASCĂ: BROÁSCĂ, broaște, substantiv feminin I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sărit, cu gura largă și ochii bulbucați. • Broască râioasă = gen de broaște cu pielea acoperită de negi, din care, în caz de primejdie, se elimină un lichid iritant. • Expresia: Ochi de broască = ochi bulbucați. • Compus: broască-țestoasă = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă, dintre care unele trăiesc pe uscat (Testudo graeca și hermanni), iar altele în apă (Emys orbicularis). II. 1. Compus: broasca-apei = plantă erbacee acvatică cu frunze lucioase, cufundate în apă, și cu flori verzui (Potamogeton lucens). 2. Plantă arborescentă exotică cu flori mari, galbene și cu frunze groase, cultivată ca plantă de ornament (Opuntia ficus indica). III. Mecanism montat la o ușă, la un sertar etc., pentru a le încuia cu ajutorul unei chei. – latina *brosca. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BROASCĂ: BROASCĂ s. 1. (zoologie; Rana esculenta) (Banat) mioarcă. 2. (zoologie) broască de iarbă (Hyla arborea) = broatec, brotac, brotăcel, buratic, broască verde, (regional) brotan, racaleț, racamete, racateț, răcănel; broască verde (Hyla arborea) = broatec, brotac, brotăcel, buratic, broască de iarbă, (regional) brotan, racaleț, racamete, racateț, răcănel. 3. (botanică; Opuntia ficus indica) (regional) limba-soacrei, palmă-cu-spini. 4. (botanică) broasca-apei (Potamogeton lucens) = (Muntenia) pașă. 5. (tehnic) (prin Banat) bravă, (prin Transilvania) zar. (broasca la ușă.) 6. (tehnic) (regional) piuliță, tigaie. (broasca la crîngul morii.) 7. (tehnic) brotac, căpătîi. (broasca la roata morii.) 8. (tehnic) (regional) tigaie. (broasca la cepul grindeiului morii.) 9. (tehnic) tigaie. (broasca la scrînciob.) 10. (tehnic) cap, căpățînă, (broasca la masa dogarului.) 11. (tehnic) drug. (broasca la masa dulgherului.) 12. (tehnic) șurubelniță, (regional) gîscă. (broasca la teasc.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BROASCĂ: BROÁSCĂ, broaște, substantiv feminin I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sărit, cu gura largă și ochii bulbucați. • Expresia: Ochi de broască = ochi bulbucați. • Compus: broască-țestoasă = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă, dintre care unele trăiesc pe uscat (Testudo graeca și hermanni), iar altele în apă (Emys orbicularis). II. 1. Compus: broasca-apei = plantă erbacee acvatică cu frunze lucioase, cufundate în apă, și cu flori verzui (Potamogeton lucens). 2. Plantă arborescentă exotică cu flori mari, galbene și cu frunze groase, cultivată ca plantă de ornament (Opuntia ficus indica). III. Mecanism montat la o ușă, la un sertar etc., pentru a le încuia cu ajutorul unei chei. – latina *brosca. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru broască: broáscă (oa dift.) forme, plural ște (latina *brosca, mlat. bruscus = rubeta, un fel de broască de unde și albaneză breškă, broască țestoasă, rudă cu vgr. bátrahos; limba neogreacă [despre limba română] bráska; vfr. bruesche, germana frosch, broască. vezi brotac). Un batracian care trăĭește de obiceĭ în bălți și mlaștinĭ. Ficus. Mecanizmu cu care se încuie ușa și în care intră cheĭa ( vezi lacăt). Olt. Rindea. Chist, tumoare, bolfă, modîlcă, unflătură pe supt pele saŭ înăuntru trupuluĭ ( vezi jabă). A te face broască, un fel de broască care-șĭ clocește oŭăle pe spinare și pare a fi rîioasă (búfo cinéreus). Broască țestoasă (saŭ cu troacă), un fel de broască maĭ mare (chear maĭ mare de un metru) al căreĭ corp e apărat de un țest, troacă orĭ carapace (testúdo). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BROASCĂ: BROÁSCĂ1 broascaște forme 1) Animal amfibiu, fără coadă, cu gura largă și ochii bulbucați, cu picioarele din urmă mai lungi, adaptate pentru sărit. * broasca râioasă broască nocturnă cu pielea acoperită cu negi, din care, la primejdie, se elimină un lichid iritant. broasca verde brotac. broasca-țestoasă reptilă (terestră și acvatică), având corpul acoperit cu o carapace osoasă, sub care își poate trage capul și picioarele în caz de primejdie. Ochi de broasca ochi bulbucați. (A fi) plin de noroc ca broascasca de păr se spune despre cineva, căruia nu-i merge în viață. Când a face broasca păr nicicând; niciodată. 2) popular Umflătură sub pielea gâtului; scrofulă. [G.-D. broaștei; silabe broas-că] /<lat. brosca Forme diferite ale cuvantului broasca: broascaște Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BROASCĂ: BROÁSCĂ2 broascaște forme Încuietoare montată la o ușă, la un sertar etc., care se încuie și se descuie cu ajutorul unei chei. [G.-D. broaștei; silabe broas-că] /<lat. brosca Forme diferite ale cuvantului broasca: broascaște Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BROASCĂ: BROÁSCĂ3 broascaște forme Plantă decorativă exotică, cu frunze groase și cu flori mari, galbene. [G.-D. broaștei; silabe broas-că] /<lat. brosca Forme diferite ale cuvantului broasca: broascaște Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru BROASCĂ: BROASCĂ substantiv 1. – Giurgiu (16 A I. 2. Broștea (17 B III 610) din plural broaște; Broștoc (16 A III 250; 17 A V 57). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru broască: broáscă substantiv feminin, genitiv dativ articulat broáștei; plural broáște Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru broască: broáscă substantiv feminin, genitiv dativ articulat broáștei; plural broáște Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BROASCĂ: BROÁSCĂ substantiv verbal cap, căpățână, cioc, sovârf. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru broască: broască substantiv verbal CAP. CĂPĂȚÎNĂ. CIOC. SOVÎRF. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'BROASCA APEI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL broască Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului broască dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Broască la ușă. Broască la crîngul morii. Broască la roata morii. Broască la cepul grindeiului morii. Broască la scrînciob. Tehnic cap, căpățînă, broască la masa dogarului. Broască la masa dulgherului. Broască la teasc. BROÁSCĂ1 broascăște forme 1 Animal amfibiu, fără coadă, cu gura largă și ochii bulbucați, cu picioarele din urmă mai lungi, adaptate pentru sărit. * broască râioasă broască nocturnă cu pielea acoperită cu negi, din care, la primejdie, se elimină un lichid iritant. Broască verde brotac. Broască-țestoasă reptilă terestră și acvatică, având corpul acoperit cu o carapace osoasă, sub care își poate trage capul și picioarele în caz de primejdie. Ochi de broască ochi bulbucați. A fi plin de noroc ca broascăsca de păr se spune despre cineva, căruia nu-i merge în viață. Când a face broască păr nicicând; niciodată. Broască la ușă. Broască la crângul morii. Broască la roata morii. Broască la cepul grindeiului morii. Broască la scrânciob. Broască la masa dogarului. Broască la masa dulgherului. Broască la teasc. BROÁSCĂ2 broascăște forme Încuietoare montată la o ușă, la un sertar etc. BROÁSCĂ3 broascăște forme Plantă decorativă exotică, cu frunze groase și cu flori mari, galbene. |
GRAMATICA cuvântului broască? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului broască. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul broască poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE broască? Vezi cuvântul broască desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul broască?[ bro-as-că ] Se pare că cuvântul broască are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL broască Inţelegi mai uşor cuvântul broască dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Cînd o face broasca păr = niciodată A se face sau a se grămădi, a se lipi broască la sau pe pămînt = a se piti, a se așterne la pămînt spre a nu fi zărit Ochi de broască = ochi bulbucați Compuse: broască-verde sau broască-de-iarbă = broatec; broască-rîioasă sau broască-buboasă = specie de broască, cu pielea acoperită de niște umflături din care, cînd e în primejdie, se scurge un lichid iritant despre care unii cred, în mod greșit, că ar răspîndi rîia Bufa 16; broască-țestoasă = reptilă din ordinul chelonienilor, cu corpul închis într-o carapace osoasă numită «țest» sau «țeastă» , care este în legătură cu scheletul Testudo Graeca Compuse: broasca-apei = plantă erbacee acvatică cu tulpină cilindrică ramificată, cu frunze ovale sau ascuțite, cufundate în apă, și cu flori verzui Potamogeton lucens; iarba-broaștei vezi iarbă; mătasea- sau lîna- broaștei vezi mătase Ochi de broască = ochi bulbucați A se face sau a se grămădi, a se lipi broască la sau pe pământ = a se piti, a se așterne la pământ pentru a nu fi zărit Compuse: broască-verde sau broască-de-iarbă = broatec; broască-râioasă sau broască-buboasă = broască cu pielea acoperită de umflături din care, în caz de primejdie, se scurge un lichid iritant Bufo; broască-țestoasă = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă, dintre care unele trăiesc pe uscat Testudo graeca și ibera, iar altele în apă Emys orbicularis Compus: broasca-apei = plantă erbacee acvatică, cu frunzele cufundate în apă și cu flori verzui Potamogeton lucens Broască râioasă = gen de broaște cu pielea acoperită de negi, din care, în caz de primejdie, se elimină un lichid iritant Ochi de broască = ochi bulbucați Compus: broască-țestoasă = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă, dintre care unele trăiesc pe uscat Testudo graeca și hermanni, iar altele în apă Emys orbicularis Compus: broasca-apei = plantă erbacee acvatică cu frunze lucioase, cufundate în apă, și cu flori verzui Potamogeton lucens Zoologie broască de iarbă Hyla arborea = broatec, brotac, brotăcel, buratic, broască verde, regional brotan, racaleț, racamete, racateț, răcănel; broască verde Hyla arborea = broatec, brotac, brotăcel, buratic, broască de iarbă, regional brotan, racaleț, racamete, racateț, răcănel Botanică broasca-apei Potamogeton lucens = Muntenia pașă Ochi de broască = ochi bulbucați Compus: broască-țestoasă = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă, dintre care unele trăiesc pe uscat Testudo graeca și hermanni, iar altele în apă Emys orbicularis Compus: broasca-apei = plantă erbacee acvatică cu frunze lucioase, cufundate în apă, și cu flori verzui Potamogeton lucens Bruscus = rubeta, un fel de broască de unde și albaneză breškă, broască țestoasă, rudă cu vgr Botanică broasca-apei Potamogeton lucens = Muntenia pașă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL broască |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ori încotro?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul BROASCĂ are forma: broaște
