 | as |
|
| Brî́ncă [ brî́-ncă ] VEZI SINONIME PENTRU brî́ncă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului brinca în mai multe dicționareDefinițiile pentru brinca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BRÎ́NCĂ: BRÎ́NCĂ2, brînci, substantiv feminin 1. (Regional) Mînă. Domnul Romii cu fulgerul în brîncă Lega și dezlega după voie. BUDAI-DELEANU, Ț. 150. • (În limba literară numai în expresie) A merge (sau a fugi, a se urca, a se tîrî etc.) pe (sau, mai rar, în) brînci =(în opoziție cu a merge etc. în picioare) a merge (sau a se urca etc.) pe mîini și pe picioare, pe burtă, de-a bușilea. Urc toți munții pe brînci. TULBURE, vezi R. 19. M-am lungit pe brînci lîngă foc. GALACTION, O. I 66. Ca niște uriași culcați pe brînci stau în neclintire, de jur împrejur, dealuri nesfîrșite. VLAHUȚĂ, O. A. 153. Și-au prăpădit papucii, fugind mai mult pe brînci decît în picioare. CREANGĂ, A. 79. A cădea (sau a da) în (sau pe) brînci = a) a cădea în mîini, a se sprijini în cădere cu mîinile de pămînt. El verb reflexiv:ea să se ridice și cade-n brînci din nou. IOSIF, PATR. 71; b) figurat a cădea la pămînt (istovit de oboseală). Ne prădau logofeții, cîinoșii vătafi ai puterii, Dam în brînci sub biciul de plumb al poruncii. TOMA, C. vezi 389. Mîna puternică a călărețului, care pe dată scurta frtiele, nu lăsa dobitocul obosit să cadă în brînci. CONTEMPORANUL, III 921. Muncești pînă cazi pe brînci. PANN, P. vezi I 135. A munci (sau a lucra) pe brînci = a munci pînă la istovire. N-ai putea spune că se lucra pe brînci. PAS, Z. I 294. Patruzeci și opt de ani a muncit pe brînci. SAHIA, N. 94. 2. (La plural ; de obicei construit cu verbul «a da») împinsătură, izbitură (repede și neașteptată); ghiont. Din brînci și din bătăi n-o slăbește. GHEREA, ST. Hristos I 186. Ce te izbești de oameni...? și-i dete brînci de-l aruncă cît colo. SLAVICI, O. I 327. Cînd cu brînci groaznice, cînd cu dinte Apărîndu-să, sugrumă și ucide. BUDAI-DELEANU, Ț. 171. • Expresia: A-i da inima brînci = a se simți împins către ceva, a simți un imbold pentru (a face) ceva. Inima îi dete brînci, și ea nu se putu opri, ci îl sărută. ISPIRESCU, L. 47. 3. (Regional) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. vezi gheară. Să ne scăpăm stăpînul din brîncile lupului. RETEGANUL, P. III 41. Să fiu cîne-n patru brînci! BIBICESCU, P. P. 388. • Compuse: brînca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia Scopolii); b) cinsteț (Salvia glutinosa); brînca-ursului = a) crucea-pămîntului; b) pedicuță (Lycopodium cluvatum). – Variantă: (2) brînci (ISPIRESCU, L. 108) substantiv masculin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BRÎNCĂ: BRÎNCĂ substantiv (botanică) 1. (Salicornia herbacea) (rar) salicornie, (regional) brîncariță, buberic, căpriță, gușterariță, gușteriță, sărigea, soloneț, cornul-salcei, iarba-porcului, iarbă-grasă, iarbă-sărată, mătură-roșie, sărătură-roșie. 2. brînca-ursului (Heracleum sphondylium) = crucea-pămîntului, (învechit și regional) sclipeț, (regional) laba-ursului, talpa-ursului. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru brî́ncă: 2) brî́ncă forme, plural ĭ (vgr. braghós, pronume bránhos, răceală, brîncă porcească, de unde și albaneză brăngă. despre limba română vine sîrb. Banat brinka, orbalț). Erizipel, orbalț. (De boala asta suferă și vitele, care se unflă la gît și la cap, afară de bivolĭ). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BRÎ́NCĂ: BRÎ́NCĂ1 substantiv feminin 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mîncare și prin apariția unor pete violacee, în special pe abdomen. 2. Erizipel. Mai știu hacuri multe încă Pentru cei ce zac de brîncă. ALECSANDRI, T. 105. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru brîncă: brîncă substantiv verbal BRAȚ. BUBERIC. ERIZIPEL. LABĂ. MĂNUȘĂ. MEMBRU SUPERIOR. MÎNĂ. RUJET. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'BRINCA' BRILIOÁNCĂBRILLANTAISIABRÎNĂBRÎNÁCIbrî́ncăbrînca-porculuibrînca-ursuluibrîncarițăbrîncaș |
GRAMATICA cuvântului brîncă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului brîncă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul brîncă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE brî́ncă? Vezi cuvântul brî́ncă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul brî́ncă?[ brî́-ncă ] Se pare că cuvântul brî́ncă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL brîncă Inţelegi mai uşor cuvântul brîncă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeA cădea sau a da în sau pe brînci = a a cădea în mîini, a se sprijini în cădere cu mîinile de pămînt A munci sau a lucra pe brînci = a munci pînă la istovire A-i da inima brînci = a se simți împins către ceva, a simți un imbold pentru a face ceva Compuse: brînca-porcului = a plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi Scrophularia Scopolii; b cinsteț Salvia glutinosa; brînca-ursului = a crucea-pămîntului; b pedicuță Lycopodium cluvatum Brînca-ursului Heracleum sphondylium = crucea-pămîntului, învechit și regional sclipeț, regional laba-ursului, talpa-ursului |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Tranzitiv a fi bătut în cap?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
