 | as |
|
| Bricola [ bri-co-la ] VEZI SINONIME PENTRU bricola PE ESINONIME.COM definiția cuvântului bricola în mai multe dicționareDefinițiile pentru bricola din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a bricola (forma la infinitiv) A bricola conjugat la timpul prezent:
|
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BRICOLA: BRICOLÁ verb trecut 1. a practica tot felul de meserii. • a face treburi mărunte cu caracter meșteșugăresc (în gospodărie). 2. (figurat) a pune cap la cap. 3. a aranja, a modela în scop de înșelăciune. (< limba franceza bricoler) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bricola: bricolá vi [Atestat: MDA ms / Plural: bricolaléz / Etimologie: franceza bricoler] (Frm) 1 A face pe lângă gospodărie mici reparații sau lucrări de amenajare. 2 (Rar) A practica mai multe meserii. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BRICOLA: BRICOLÁ verb I. trecut (Franțuzism) A practica tot felul de meserii. ♦ A face treburi mărunte cu caracter meșteșugăresc (în gospodărie). [< limba franceza bricoler]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BRICOLA: BRICOLÁ, bricolez, verb I. tranzitiv A face mici reparații, lucrări de amenajare într-o gospodărie. ♦ A repara provizoriu. – Din limba franceza bricoler. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BRICÓLĂ: BRICÓLĂ, bricole, substantiv feminin Mașină de război asemănătoare cu balista, folosită mai ales în Evul Mediu. – Din limba franceza bricole, italiana briccola. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BRICÓLĂ: BRICÓLĂ, bricole, substantiv feminin Mașină de război asemănătoare cu balista, folosită mai ales în evul mediu. – Din limba franceza bricole, italiana briccola. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BRICÓLĂ: BRICÓLĂ substantiv feminin Mașină de război asemănătoare cu balista, folosită mai ales în evul mediu. [< limba franceza bricole, italiana briccola]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bricolă: bricólă substantiv feminin [Atestat: LTR2 / Plural: bricolale / Etimologie: franceza bricole, it briccola] (În Evul Mediu) Mașină de război asemănătoare cu balista. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BRICÓLĂ: BRICÓLĂ substantiv feminin mașină de război, ca balista, în evul mediu. (< limba franceza bricole, italiana briccola) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bricola: bricolá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu bricoléz, persoana a treia singular: el / ea și plural bricoleáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bricolă: bricólă (învechit) substantiv feminin, genitiv dativ articulat bricólei; plural bricóle Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bricolă: bricólă substantiv feminin, genitiv dativ articulat bricólei; plural bricóle Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bricola: *bricolá (a bricola) verb, indicativ prezent 3 bricoleáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'BRICOLA' bricinárbricinăríțăbriciuBRICKELLIAbricolábricolájbricolérbricoleúrBRICOMANÍE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bricola Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bricola dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Bricolá vi [Atestat: MDA ms / Plural: bricolaléz / Etimologie: franceza bricoler] Frm 1 A face pe lângă gospodărie mici reparații sau lucrări de amenajare. Bricólă substantiv feminin [Atestat: LTR2 / Plural: bricolale / Etimologie: franceza bricole, it briccola] În Evul Mediu Mașină de război asemănătoare cu balista. *bricolá a bricola verb, indicativ prezent 3 bricoleáză. |
GRAMATICA cuvântului bricola? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bricola. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bricola poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE bricola? Vezi cuvântul bricola desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bricola?[ bri-co-la ] Se pare că cuvântul bricola are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Propoziție adversativă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul bricola se conjugă: ei ele bricoleáză
