|
Breaslă [ brea-s-lă ] VEZI SINONIME PENTRU breaslă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului breasla în mai multe dicționareDefinițiile pentru breasla din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BREASLĂ: BREÁSLĂ, bresle, substantiv feminin 1. (În orînduirea feudală) Organizație de castă a meseriașilor din aceeași branșă, care avea scopul să împiedice concurența dintre ei și să le apere drepturile economice și politice împotriva exploatării feudalilor și negustorilor; o dată cu dezvoltarea modului de producție capitalist și cu decăderea meseriilor, ea se transformă într-o organizație închisă a meșterilor care exploatează calfele și ucenicii. Breslelor li se zicea rufeturi sau isnafuri, iar statutele lor de organizare se numeau nizamuri. istorie R.P.R. 235. Buiurdisește-o [pricina] cătră starostii breslelor ca s-o cerceteze. NEGRUZZI, S. I 305. ♦ (Învechit) Categorie socială sau profesională. vezi tagmă, cinematografie N-aveți țară, n-aveți lege, N-aveți inimă-omenească! între voi n-avem ce-alege. Piară breasla boierească! BOLLIAC, O. 207. • figurat Un lup, pe puiul său voind să-l ispitească De este verb reflexiv:ednic el în breasla părintească, L-a fost trimis o dată La margine să vadă: Pe unde-s oile, cum stau păstorii lor. DONICI, 32. 2. 2. (Moldova; aproape învechit) Meserie, profesiune, ocupație, îndeletnicire; funcție, slujbă. Una din breslele boierului... fiind ornicăria, domnia-sa învățase a cunoaște ceasurile. SADOVEANU, forme J. 536. Cum e treaba breslei, Iliuță? s-a întors tata către mine. SADOVEANU, N. forme 44. Era crăcimar de breaslă și fiu de croitor. NEGRUZZI, S. II 233. De breasla lui, ciubotar. ȘEZ. I 260. 3. (Învechit) Trupă de soldați recrutată din breslași, din slujbași mai mici și din diferite categorii ale burgheziei. Se făcea știre tuturor nobililor Ardealului, la toate breslele de ostași... d-a părăsi pe voievod și d-a veni in tabăra lor. BĂLCESCU, O. II 311. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BREASLĂ: BREÁSLĂ, bresle, substantiv feminin 1. (În orânduirea feudală) Organizație de castă a meseriașilor din aceeași branșă, care avea scopul să împiedice concurența dintre ei și să le păzească drepturile economice și politice împotriva exploatării feudalilor și negustorilor; o dată cu dezvoltarea modului de producție capitalist, ea se transformă într-o organizație închisă a meșterilor care exploatează calfele și ucenicii. ♦ (învechit) Categorie socială sau profesională. Piară breasla boierească! (BOLLIAC). 2. Meserie, profesiune; funcție, slujbă. De breasla lui, ciubotar (ȘEZ.). 3. (învechit) Trupă de soldați recrutată din breslași și din diferite categorii ale burgheziei. – Slav ( vezi limba slavă (veche) bratĩstvo). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru BREASLĂ: BREÁSLĂ (< limba slavă (veche) ) substantiv feminin 1. (În evul mediu) Asociație de meșteșugari de aceeași branșă, care se supun unei discipline colective în scopul apărării și promovării intereselor lor economice și de altă natură. Breasla au apărut în Europa apuseană în secolul 9-10, iar pe teritoriul României mai tîrziu (în Transilvania în secolul 14, în Țara Românească și Moldova în secolul 16). 2. Nume dat organizațiilor profesionale, formate din muncitori și patroni, în timpul dictaturii regale (1938-1940). 3. Meserie. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BREASLĂ: BREÁSLĂ, bresle, substantiv feminin 1. (În Evul Mediu) Asociație de meșteșugari de aceeași branșă, creată pentru apărarea intereselor comune; organizație închisă a meșterilor. 2. Nume dat organizațiilor profesionale formate din muncitori și patroni în timpul dictaturii regale (1938-1940); corporație. 3. Meserie; prin extensie profesie. 4. (învechit) Trupă de soldați recrutată din breslași (1) și din diferite categorii ale burgheziei. – Din limba slavă (veche) bratĭstvo. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BREASLĂ: BREÁSLĂ, bresle, substantiv feminin 1. (În societatea medievală) Asociație de meșteșugari de aceeași branșă, creată pentru apărarea intereselor comune; organizație închisă a meșterilor. 2. Nume dat organizațiilor profesionale formate din muncitori și patroni; corporație. 3. Meserie; prin extensie profesiune. 4. (învechit) Trupă de soldați recrutată din breslași (1) și din diferite categorii ale burgheziei. – Din limba slavă (veche) bratĩstvo. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru breaslă: breáslă substantiv feminin [Atestat: (a. 1693) ap. IORGA, S. despre X, 427 / V: (înv) brasbreasla / Plural: breaslale / Etimologie: vsl бpaтиcтвo] 1 Corporație formată din oameni de aceeași profesiune Cf ghildă, (reg) isnaf, țeh. 2 (Pex) Clasă socială. 3 (Pex) Tagmă. 4 (Spc; înv) Trupă de soldați recrutați din breslași, din slujbași mai mici și din deosebitele categorii ale burgheziei. 5 (Reg; pex) Meserie. 6 (Pex) Slujbă. 7 (Pex) Funcție. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru breaslă: breaslă forme 1. corporațiune: breasla blănarilor; 2. meserie, profesiune: nu și-a mai schimbat breasla. [slava BRATĬSTVO, frăție]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru breaslă: breaslă substantiv verbal FUNCȚIE. ÎNDELETNICIRE. MESERIE. MEȘTEȘUG. OCUPAȚIE. POST. PROFESIUNE. SERVICIU. SLUJBĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BREASLĂ: BREÁSLĂ substantiv corporație, tagmă, (învechit) cin, isnaf, orta, rufet. (breasla cizmarilor.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BREASLĂ: BREASLĂ substantiv corporație, tagmă, (învechit) cin, isnaf, orta, rufet. (breasla cizmarilor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru breaslă: breáslă substantiv feminin, genitiv dativ articulat bréslei; plural brésle Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru breaslă: breáslă substantiv feminin, genitiv dativ articulat bréslei; plural brésle Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'BREASLA' breánăBREANCBREANSKbreáșăBREÁSLĂBREASTABreatenBREAZBREÁZA |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL breaslă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului breaslă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Despre X, 427 / V: înv brasbreaslă / Plural: breaslăle / Etimologie: vsl бpaтиcтвo] 1 Corporație formată din oameni de aceeași profesiune Cf ghildă, reg isnaf, țeh. Breaslă cizmarilor. Breaslă cizmarilor. |
GRAMATICA cuvântului breaslă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului breaslă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul breaslă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE breaslă? Vezi cuvântul breaslă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul breaslă?[ brea-s-lă ] Se pare că cuvântul breaslă are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL breaslă |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și scoate sau a-și arăta ghearele?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|