 | as |
|
| Bravură [ bra-vu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU bravură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului bravura în mai multe dicționareDefinițiile pentru bravura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BRAVURĂ: BRAVÚRĂ, (2) bravuri, substantiv feminin 1. Vitejie, curaj, bărbăție. Bravura ostașilor sovietici. 2. Faptă bravă, curajoasă. A săvîrșit multe bravuri pe cîmpul de luptă. • (Ironic) Îl pune [paharul] pe masă cu atîta putere, că se sfarmă în mii de bucățele (este de luat aminte că face asemenea bravură fără să-și taie mîinile). GHEREA, ST. Hristos 180. Îți trebuie o zi-ntreagă bravurile s-asculți, Minuni de vitejie ce el a arătat... înfricoșînd pre dușmani. Aici apoi pe-ntregul croiește la minciuni, Și nu găsești pe urmă-i o umbră d-adevăr. NEGRUZZI, S. II 203. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BRAVURĂ: BRAVURĂ s. 1. bărbăție, curaj, eroism, neînfricare, vitejie, (popular) voinicie. (bravura în luptă.) 2. bărbăție, curaj, cutezanță, dîrzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeție, temeritate, (livresc) intrepiditate, petulanță, (rar) cutezare, (popular și fam.) suflet, (popular) inimă, voinicie, (învechit) dîrzie, îndrăznire, mărinimie, semețire, (grecism învechit) taros. (bravura caracterului său.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BRAVURĂ: BRAVÚRĂ, (2) bravuri, substantiv feminin 1. Vitejie, curaj, îndrăzneală, bărbăție. 2. Faptă vitejească, curajoasă; eroism. – Din limba franceza bravoure. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BRAVURĂ: BRAVÚRĂ, (2) bravuri, substantiv feminin 1. Vitejie, curaj, îndrăzneală, bărbăție. 2. Faptă vitejească, curajoasă; eroism. – Din limba franceza bravoure. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BRAVURĂ: BRAVÚRĂ, (2) bravuri, substantiv feminin 1. Vitejie, curaj, îndrăzneală. 2. Faptă vitejească, curajoasă. – în franceză bravoure. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BRAVURĂ: BRAVÚRĂ bravurai forme 1) Caracter brav; vitejie. 2) Faptă de om brav; manifestare de curaj. /<fr. bravure Forme diferite ale cuvantului bravura: bravurai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bravură: bravúră substantiv feminin [Atestat: NEGRUZZI, S. II, 20312 / Plural: bravurari / Etimologie: franceza bravoure] 1 Vitejie. 2 Faptă vitejească. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BRAVURĂ: BRAVÚRĂ substantiv feminin 1. Vitejie, bărbăție, curaj. 2. Faptă curajoasă. [< limba franceza bravoure, italiana bravura]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BRAVURĂ: BRAVÚRĂ substantiv feminin vitejie, bărbăție, curaj. • faptă curajoasă. (< limba franceza bravoure, italiana bravura) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bravură: bravúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat bravúrii; (fapte vitejești) plural bravúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bravură: bravúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat bravúrii; (fapte vitejești) plural bravúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru bravură: *bravúră forme, plural ĭ (în franceză bravoure, despre italiana bravura). Barb. Vitejie. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru bravură: bravură vezi arie; virtuoz(itate). Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru bravură: bravură forme vitejie, voinicie. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'BRAVURA' BRAVÍSIMObravíssimoBRÁVOBRÁVOSBRAVÚRĂbrawlbrazbrazáBRÁZDĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bravură Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bravură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Bravură în luptă. Bravură caracterului său. BRAVÚRĂ bravurăi forme 1 Caracter brav; vitejie. II, 20312 / Plural: bravurări / Etimologie: franceza bravoure] 1 Vitejie. |
GRAMATICA cuvântului bravură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bravură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bravură poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE bravură? Vezi cuvântul bravură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bravură?[ bra-vu-ră ] Se pare că cuvântul bravură are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL bravură |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A intra în spital?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul bravură are forma: bravúri
