 | as |
|
| Braţ [ braţ ] VEZI SINONIME PENTRU braţ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului brat în mai multe dicționareDefinițiile pentru brat din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BRAȚ: BRAȚ, brațe, substantiv neutru 1. Membru superior al corpului omenesc care se articulează la umăr și se termină cu degetele; (în înțeles mai restrîns) partea membrului superior de la umăr pînă la încheietura mîinii; (anatomie, în opoziție cu antebraț) partea membrului superior de la umăr pînă la cot. Condicile de sub braț îi căzură. PAS, L. I 31. Mama Anghelina m-a auzit. Tocmai intra cu brațele încărcate de farfurii. SADOVEANU, N. forme 22. Brațul meu e slăbănogit, nu mai poate să învîrtească paloșul. ISPIRESCU, L. I 12. Puternicele brațe spre dînsa întindea. EMINESCU, O. I 95. Brațu-i stîng era-ncordat Sub un scut de fier săpat. ALECSANDRI. P. II 10. • (Poetic) De-aș avea tărie, aș cerca s-o cuprind [țara mea] cu brațele amîndouă. DEȘLIU, în POEZ. N. 170. • figurat Blăstem pe tine, braț dușman. COȘBUC, P. I 101. Ce spui tu, străine? Ștefan e departe, Brațul său prin taberi Mii de morți împarte. BOLINTINEANU, O. 34. • Locuţiune adverbiala (În legătură cu verbele «a ține», «a lua»,«a prinde», «a cuprinde» etc.) În brațe = cu brațele petrecute în jurul corpului cuiva (spre a-l strînge la piept în semn de iubire sau spre a-l purta pe sus). Tată-său, cuprinzîndu-l în brațe, îl sărută. CREANGĂ, P. 198. Judecă-un fecior pe-o fată. Judecata-i și făcută: Strînge-o-n brațe și-o sărută. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 415. (În legătură cu verbele «a merge», «a se plimba» etc.) (Braț) la braț (sau de braț) = cu brațul trecut pe sub brațul altuia. Tata merge înainte, cu mama la braț. SAHIA, N. 54. Braț de braț pășesc alături. EMINESCU, O. I 154. • Expresia: A da (sau a primi, a oferi, a lua cuiva) brațul (spre a merge cu el la braț). Dă-mi brațul să sui scările. ALECSANDRI, T. I 40. Primiți deocamdată brațele noastre, ca să vă ducem la gazdă. ALECSANDRI, T. I 120. Vara mea luă brațul bărbatului său. NEGRUZZI, S. I 38. A duce (pe cineva) de (sau la) braț (spre a-l sprijini). A primi (sau a aștepta etc. pe cineva) cu brațele deschise = a primi (sau a aștepta etc.) cu mare dragoste, cu mare plăcere. Mai bine haidem la culcare, că ne așteaptă omul împăratului cu masa întinsă, făcliile aprinse și cu brațele deschise. CREANGĂ, P. 251. A sta (sau a ședea etc.) cu brațele încrucișate vezi încrucișat. A fi brațul, (drept al) cuiva =a fi sprijinul sau omul de încredere al cuiva. Gruie, vechiul meu tovarăș, pavăza și brațul meu, Iacă zorile ce-n neguri Le zăream doar tu și eu. DAVILA, vezi vezi 184. A ajunge (sau a aduce, a arunca) pe cineva în brațele cuiva = a ajunge (sau a lăsa pe cineva) la discreția, la bunul plac sau în puterea cuiva. 2. (La plural , prin metonimie, uneori determinat prin «de muncă») Muncitori, lucrători. Crezi tu că vom putea noi singuri secera și strînge atîta amar de grîu? că doar sute și mii de brațe trebuie acolo, nu șagă. CREANGĂ, P. 155. 3. Cantitate (de lemne, fîn etc.) care se poate cuprinde și duce în brațe. Smulsei din zmeuriș și-i adusei, pentru noapte, un braț zdravăn de iarbă fragedă și înflorită. HOGAȘ, M. N. 168. Puse pe tăciunii ce fumegau în vatră un braț de verb reflexiv:eascuri. NEGRUZZI, S. I 92. 4. Obiect sau parte a unui obiect, a unei unelte sau a unei mașini care, prin forma, poziția sau funcția îndeplinită, seamănă cu brațul omului. Braț de macara. Brațul manivelei. Brațul pîrghiei. Brațul balanței. ▭ Mă uitam, fără să văd, pe maidanul cu basculă, spre bariera cu brațul de lemn, vopsit în roșu și alb, ridicat ca o amenințare pentru căruțele ce treceau, mici și încărcate. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 60. Se înfundă între brațele fotoliului moale, aprinde țigara, citește și tace. C. PETRESCU, A. 489. Văzu în boltele scărilor candelabre cu sute de brațe. Și-n fiecare braț ardea cîte o stea de foc. EMINESCU, N. 6. 5. Ramificație a cursului principal al unui fluviu, al unui rîu etc. În fața portului Hîrșova, așezat pe malul drept, la poalele dealului Ciobanii, se împreună cele două brațe ale Dunării. VLAHUȚĂ, O. A. II 122. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru braț: braț1 sn [Atestat: DOSOFTEI, vezi S. 25/2 / Plural: brate și (înv) brată / Etimologie: lat brachium] 1 Segment al membrului superior cuprins între cot și umăr. 2 Parte de la umăr până la încheietura mâinii Si: mână. 3 (Îe) A ține (sau a lua ori a cuprinde etc.) în brate A strânge pe cineva la piept, încrucișând brațele în jurul său. 4 (Fig; îe) A ține pe cineva în brate A favoriza pe cineva. 5 (Îlav) (brat) la brat (sau de brat) Cu brațul trecut pe sub brațul altcuiva. 6-7 (îe) A da (sau a oferi, a lua cuiva) bratul A trece brațul (1) sub brațul cuiva spre a-l conduce sau a fi condus. 8 (Îe) A duce pe cineva de brat (sau la brat) A sprijini pe cineva, ducându-l de braț (1). 9-10 (Îe) A primi cu bratele deschise A primi (sau a aștepta pe cineva) cu mare plăcere. 11-12 (Îe) A fi bratul (drept al) cuiva A fi sau a ajunge omul de încredere al cuiva. 13 (Îe) A ajunge (sau a aduce, a arunca pe cineva) în bratele cuiva A ajunge (sau a lăsa pe cineva) la discreția cuiva. 14 (Îe) A sta cu bratele încrucișate A nu se implica. 15 (Îae) A nu face nimic. 16 (Îe) A fi cu bratele legate A nu putea face nimic. 17 (Fig; lpl; șîs brate de muncă) Muncitori. 18 (Pex) Cantitate care se poate cuprinde și duce în brațe. 19 (Pan) Părți ale obiectelor care, prin forma, poziția sau funcția lor, se aseamănă cu brațele omului. 20 (Lpl) Cei patru stâlpișori înfipți în tălpile războiului de țesut în care se sprijină sulurile Si: furci, mâini, picioare de sul, stâlpi. 21 (Lpl; lrț) Lemne verticale unite în partea de sus cu arțarul și în partea de jos cu vetalele Si: băteli, bete, brățare, fălcele, fofeze, lopățele, mănuși, mâ(i)ni, speteze. 22 (Lpl) Lemne orizontale care leagă podul coșului morii Si: chingi, corzi, curmezișuri, legătura-brâului, speteze, stinghii. 23 (Lpl) Cele două lemne verticale ale ferăstrăului Si: conduce, cotoaie, craci, margini, mâini, mânere, pervazuri, speteze. 24 Coadă a cleștelui. 25 Loitre a căruții. 26 Mâini ale grapei. 27 (Lpl) Cele două lemne de care se apucă targa Si: mânuri. 28 (Lpl) Cele două stinghii verticale ale oloiniței. 29 (Lpl) Stinghii din care se compune războiul de rogojini. 30 (Lpl) Stinghii ale caprelor de la podul caselor. 31 (Lpl) Stinghii de care atârnă polița scrânciobului Si: holobe, spițe. 32 Element solid al unui sistem tehnic, solidar sau articulat la un capăt cu sistemul respectiv și care servește la preluarea unei sarcini sau la transmiterea unei mișcări. 33 Parâmă legată la capătul unei vergi și care servește la manevrarea laterală a acesteia. 34 Distanță de la un punct fix la linia de acțiune a unei forțe. 35 Ramificație a cursului principal al unei ape curgătoare. 36 (Îs) brat mort Ramificație părăsită a unei ape, alimentată numai la revărsări. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BRAȚ: BRAȚ, brațe, substantiv neutru 1. Segment al membrului superior cuprins între cot și umăr; partea de la umăr până la încheietura mâinii; prin extensie membrul superior al corpului omenesc. • Locuţiune adverbiala În brațe = cu brațele petrecute în jurul corpului cuiva (spre a-l strânge la piept sau spre a-l purta pe sus). (Braț) la braț (sau de braț) = cu brațul trecut pe sub brațul altuia. • Expresia: A da (sau a oferi, a lua cuiva) brațul = a trece brațul sub brațul cuiva spre a-l conduce sau a fi condus. A duce (pe cineva) de (sau la) braț = a sprijini pe cineva, ducându-l de braț. (A primi sau a aștepta etc. pe cineva) cu brațele deschise = (a primi sau a aștepta etc. pe cineva) cu mare plăcere. A lua (pe cineva sau ceva) în brațe = a apăra, a susține, a lăuda (pe cineva sau ceva). A fi brațul (drept al) cuiva = a fi omul de încredere al cuiva. A ajunge (sau a aduce, a arunca pe cineva) în brațele cuiva = a ajunge (sau a lăsa pe cineva) la discreția cuiva. 2. Cantitate care se poate cuprinde și duce în brațe (1). Un braț de fân. 3. figurat (În sintagma) Brațe de muncă = muncitori. 4. Obiect sau parte a unui obiect care seamănă cu brațul (1). ♦ Element solid al unui sistem tehnic, solidar sau articulat la un capăt cu sistemul respectiv și care servește la preluarea unei sarcini sau la transmiterea unei mișcări. 5. Parâmă legată la capătul unei vergi și care servește la manevrarea laterală a acesteia. 6. Distanța de la un punct fix la linia de acțiune a unei forțe. 7. Ramificație a cursului principal al unei ape curgătoare. • Braț mort = ramificație părăsită a unei ape, alimentată numai la revărsări. – latina brachium. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BRAȚ: BRAȚ, brațe, substantiv neutru 1. Segment al membrului superior cuprins între cot și umăr; partea de la umăr până la încheietura mâinii; prin extensie membrul superior al corpului omenesc. • Locuţiune adverbiala În brațe = cu brațele petrecute în jurul corpului cuiva (spre a-l strânge la piept sau spre a-l purta pe sus). (Braț) la braț (sau de braț) = cu brațul trecut pe sub brațul altuia. • Expresia: A da (sau a oferi, a lua cuiva) brațul = a trece brațul sub brațul cuiva spre a-l conduce sau a fi condus. A duce (pe cineva) de (sau la) braț = a sprijini pe cineva, ducându-l de braț. (A primi sau a aștepta etc. pe cineva) cu brațele deschise = (a primi sau a aștepta etc. pe cineva) cu mare plăcere. A lua (pe cineva sau ceva) în brațe = a apăra, a susține, a lăuda (pe cineva sau ceva). A fi brațul (drept al) cuiva = a fi omul de încredere al cuiva. A ajunge (sau a aduce, a arunca pe cineva) în brațele cuiva = a ajunge (sau a lăsa pe cineva) la discreția cuiva. 2. Cantitate care se poate cuprinde și duce în brațe (1). Un braț de fân. 3. figurat (În sintagma) Brațe de muncă = muncitori. 4. Obiect sau parte a unui obiect care seamănă cu brațul (1). ♦ Element solid al unui sistem tehnic, solidar sau articulat la un capăt cu sistemul respectiv și care servește la preluarea unei sarcini sau la transmiterea unei mișcări. 5. Parâmă legată la capătul unei vergi și care servește la manevrarea laterală a acesteia. 6. Distanța de la un punct fix la linia de acțiune a unei forțe. 7. Ramificație a cursului principal al unei ape curgătoare. • Braț mort = ramificație părăsită a unei ape, alimentată numai la revărsări. – latina brachium. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BRAȚ: BRAȚ, brațe, substantiv neutru 1. Membrul superior al corpului omenesc; (prin restricție) partea de la umăr până la încheietura mâinii; partea de la umăr până la cot. ♦ Locuţiune adverbiala În brațe = cu brațele petrecute în jurul corpului cuiva (spre a-l strânge la piept sau spre a-l purta pe sus). (Braț) la braț (sau de braț) = cu brațul trecut pe sub brațul altuia. ♦ Expresia: A da (sau a oferi, a lua cuiva) brațul = a trece brațul sub brațul cuiva, spre a-l conduce sau a fi condus. A duce (pe cineva) de (sau la) braț = a sprijini pe cineva, ducându-l de braț. A primi (sau a aștepta etc. pe cineva) cu brațele deschise = a primi (sau a aștepta etc. pe cineva) cu mare plăcere. A lua (pe cineva) în brațe = a proteja, a apăra, a lăuda (pe cineva). A fi brațul (drept al) cuiva = a fi omul de încredere al cuiva. A ajunge (sau a aduce, a arunca) în brațele cuiva = a ajunge (sau a lăsa pe cineva) la discreția cuiva. 2. Cantitate care se poate cuprinde și duce în brațe (1). Un braț de fân. 3. figurat (La plural ) Muncitori. Mii de brațe trebuie acolo, nu șagă (CREANGĂ). 4. Obiect sau parte a unui obiect care seamănă cu brațul (1). Brațul balanței. 5. Ramificație a cursului principal al unei ape curgătoare. – latina brachium. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru braț: braț (bráțe), substantiv neutru – 1. Parte a membrului superior cuprinsă între cot și umăr. – 2. Cantitate de lemne care se poate cuprinde și duce în brațe. – 3. Cantitate mică, în general. – 4. Ramificație a cursului principal al unei ape. – 5. Diferite organe, piese sau instrumente care amintesc de forma sau funcțiile brațului, cum sînt cele ale fotoliului; la războiul de țesut, bara verticală unde se fixează sulul la urzeală; la ferăstrăul de mînă, cele două bare verticale; părțile cleștelui etc. – Mr., megl. braț, istr. brǫț. latina brachium (Pușcariu 217; REW 1256; Candrea-Dens., 179; DAR); conform italiana braccio sau brazzo, prov. bratz, limba franceza bras, cat. bras, spaniolă brazo, portugheză braço. Este cuvînt cunoscut în general (ALR 233). derivat brațetă, substantiv neutru sau forme, din italiana (ven.) brazzeto; brățaț, substantiv neutru (rar., lungime a unui braț); brățiș, adverb (corp la corp); îmbrățișa, verb (a strînge în brațe; a adopta; a cuprinde), din adverb precedent. Forme diferite ale cuvantului brat: bráțe Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BRAȚ: BRAȚ brate n. 1) Parte a mâinii, cuprinsă între umăr și cot. 2) Membru superior al corpului omenesc; mână. A ține în brate. A prinde în brate. • A strânge în brate a îmbrățișa. A duce de brat (pe cineva) a sprijini (pe cineva). A sta cu bratele încrucișate a nu face nimic; a sta degeaba. A primi (pe cineva) cu bratele deschise a primi (pe cineva) cu mare bucurie și plăcere. A fi bratul drept al cuiva a fi omul de încredere al cuiva. brate de muncă totalitate a persoanelor care dispun de capacitate de muncă. 3) Cantitate (de ceva) care poate fi dusă de un om cu brațele. Un brat de fân. 4) Parte a unui obiect, a unei unelte, mașini etc., care se aseamănă prin formă și funcție cu brațul. bratul unei macarale. bratele unui fotoliu. 5) Ramificație a unui curs de apă. /<lat. brachium Forme diferite ale cuvantului brat: brate Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru braț: braț n., plural e (latina brachium, popular brácium, despre vgr. brahion; italiana braccio, pv. braiz, limba franceza cat. bras, spaniolă brazo, pg. braço). Mîna de la umăr pînă la unghiĭ. Cantitatea pe care o pot purta brațele: un braț de lemn. Ramificațiune de fluviŭ, de mare (numit și crac). figurat Muncă: a trăi din brațele sale. Putere: brațu luĭ Dumnezeŭ. Vigoare: tot cedează brațuluĭ luĭ. A primi cu brațele deschise, a primi cu bucurie. A sta cu brațele încrucișate, a nu avea nimic de făcut. În brațe, cu ajutoru brațelor: a ținea un copil în brațe. La braț saŭ braț la braț, ținîndu-te de brațu altuĭa: a te plimba cu cineva la braț. – Se zice greșit și în brațele meŭ, ca în spatele meŭ, pin confuziunea forme plural în e cu m. orĭ n. sing. în e. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BRAȚ: BRAȚ s. 1. (anatomie) mînă, (învechit si regional) brîncă. (A duce pe cineva de brat.) 2. (georgrafic) ramificație, (popular) crac. (brat al unei ape curgătoare.) 3. (tehnic) pîrghie. (brat al unei balanțe.) 4. (tehnic) crac, margine, mînă, mîner, pervaz, spetează, (regional) condac, cotoi. (brat la ferăstrău.) 5. (tehnic) chingă, coardă, spetează, stinghie, (popular) curmezîș. (brat la podul coșului morii.) 6. (tehnic) bată, băteală, brățară, fălcea, fofează, lopățea, mănușă, mînă, spetează. (brat la războiul de țesut.) 7. (tehnic) furcă, mînă, stîlp, (regional) ciocan, cujbă. (brat la războiul de țesut.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru braț: braț n. 1. membrul superior care începe dela umăr și se termină la mână (la om și la vertebrate); 2. cât poate purta un braț sau amândouă: un braț de lemne; 3. parte îngustă de mare: Dunărea se desparte în trei brațe; 4. figurat putere: brațul lui D-zeu. [latina BRACHIUM]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BRAȚ: BRAȚ substantiv neutru 1. (marină) manevră curentă care servește la brațarea vergilor. 2. (construcții) element rigid, solidarizat sau articulat, care transmite o mișcare sau poartă o sarcină. 3. distanța dintre un punct și linia de acțiune a unei forțe. (< limba engleză brace, limba franceza bras) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BRAȚ: BRAȚ substantiv neutru (marină) Manevră curentă folosită la orientarea unei vergi în plan orizontal pentru ca velele să ocupe o anumită poziție față de direcția vântului. [Variante bras substantiv neutru / < limba engleză brace, limba franceza bras]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru braț: braț sn [Atestat: LTR2 / V: bras2 / Plural: ? / Etimologie: eg brace, franceza bras] (Mm) Manevră folosită la orientarea orizontală a unei vergi, pentru ca velele să aibă o anumită poziție față de direcția vântului. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru brat: brat substantiv masculin [Atestat: ANON. CAR. / V: brat ă / Plural: bratați / Etimologie: vsl бpaт] 1 (Sim) Frate. 2 (Reg) Frate mai mare Cf bade. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru braț: braț substantiv neutru, plural bráțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru braț: braț substantiv neutru, plural bráțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BRAT: BRAT substantiv verbal frate. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru brat: brat substantiv verbal FRATE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'BRAT' BRASSENSBRASSIABRASSICABRASTAVĂȚUBRATbrațábrătácBrăt/aebrațalétă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL brat Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului brat dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 25/2 / Plural: brate și înv brată / Etimologie: lat brachium] 1 Segment al membrului superior cuprins între cot și umăr. în brate A strânge pe cineva la piept, încrucișând brațele în jurul său. 4 Fig; îe A ține pe cineva în brate A favoriza pe cineva. 5 Îlav brat la brat sau de brat Cu brațul trecut pe sub brațul altcuiva. 6-7 îe A da sau a oferi, a lua cuiva bratul A trece brațul 1 sub brațul cuiva spre a-l conduce sau a fi condus. 8 Îe A duce pe cineva de brat sau la brat A sprijini pe cineva, ducându-l de braț 1. 9-10 Îe A primi cu bratele deschise A primi sau a aștepta pe cineva cu mare plăcere. 11-12 Îe A fi bratul drept al cuiva A fi sau a ajunge omul de încredere al cuiva. 13 Îe A ajunge sau a aduce, a arunca pe cineva în bratele cuiva A ajunge sau a lăsa pe cineva la discreția cuiva. 14 Îe A sta cu bratele încrucișate A nu se implica. 16 Îe A fi cu bratele legate A nu putea face nimic. 17 Fig; lpl; șîs brate de muncă Muncitori. 36 Îs brat mort Ramificație părăsită a unei ape, alimentată numai la revărsări. BRAȚ brate n. A ține în brate. A prinde în brate. • A strânge în brate a îmbrățișa. A duce de brat pe cineva a sprijini pe cineva. A sta cu bratele încrucișate a nu face nimic; a sta degeaba. A primi pe cineva cu bratele deschise a primi pe cineva cu mare bucurie și plăcere. A fi bratul drept al cuiva a fi omul de încredere al cuiva. Brate de muncă totalitate a persoanelor care dispun de capacitate de muncă. Un brat de fân. Bratul unei macarale. Bratele unui fotoliu. A duce pe cineva de brat. Brat al unei ape curgătoare. Brat al unei balanțe. Brat la ferăstrău. Brat la podul coșului morii. Brat la războiul de țesut. Brat la războiul de țesut. A duce pe cineva de brat. Brat al unei ape curgătoare. Brat al unei balanțe. Brat la ferăstrău. Brat la podul coșului morii. Brat la războiul de țesut. / V: brat ă / Plural: bratați / Etimologie: vsl бpaт] 1 Sim Frate. |
GRAMATICA cuvântului brat? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului brat. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul brat poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE braţ? Vezi cuvântul braţ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul braţ?[ braţ ] Se pare că cuvântul braţ are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL brat Inţelegi mai uşor cuvântul brat dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe În brațe = cu brațele petrecute în jurul corpului cuiva spre a-l strînge la piept în semn de iubire sau spre a-l purta pe sus Braț la braț sau de braț = cu brațul trecut pe sub brațul altuia Pe cineva cu brațele deschise = a primi sau a aștepta etc A ajunge sau a aduce, a arunca pe cineva în brațele cuiva = a ajunge sau a lăsa pe cineva la discreția, la bunul plac sau în puterea cuiva Locuţiune adverbiala În brațe = cu brațele petrecute în jurul corpului cuiva spre a-l strânge la piept sau spre a-l purta pe sus Braț la braț sau de braț = cu brațul trecut pe sub brațul altuia A da sau a oferi, a lua cuiva brațul = a trece brațul sub brațul cuiva spre a-l conduce sau a fi condus A duce pe cineva de sau la braț = a sprijini pe cineva, ducându-l de braț Pe cineva cu brațele deschise = a primi sau a aștepta etc A lua pe cineva sau ceva în brațe = a apăra, a susține, a lăuda pe cineva sau ceva A fi brațul drept al cuiva = a fi omul de încredere al cuiva A ajunge sau a aduce, a arunca pe cineva în brațele cuiva = a ajunge sau a lăsa pe cineva la discreția cuiva Figurat În sintagma Brațe de muncă = muncitori Braț mort = ramificație părăsită a unei ape, alimentată numai la revărsări Locuţiune adverbiala În brațe = cu brațele petrecute în jurul corpului cuiva spre a-l strânge la piept sau spre a-l purta pe sus Braț la braț sau de braț = cu brațul trecut pe sub brațul altuia A da sau a oferi, a lua cuiva brațul = a trece brațul sub brațul cuiva spre a-l conduce sau a fi condus A duce pe cineva de sau la braț = a sprijini pe cineva, ducându-l de braț Pe cineva cu brațele deschise = a primi sau a aștepta etc A lua pe cineva sau ceva în brațe = a apăra, a susține, a lăuda pe cineva sau ceva A fi brațul drept al cuiva = a fi omul de încredere al cuiva A ajunge sau a aduce, a arunca pe cineva în brațele cuiva = a ajunge sau a lăsa pe cineva la discreția cuiva Figurat În sintagma Brațe de muncă = muncitori Braț mort = ramificație părăsită a unei ape, alimentată numai la revărsări ♦ Locuţiune adverbiala În brațe = cu brațele petrecute în jurul corpului cuiva spre a-l strânge la piept sau spre a-l purta pe sus Braț la braț sau de braț = cu brațul trecut pe sub brațul altuia ♦ Expresia: A da sau a oferi, a lua cuiva brațul = a trece brațul sub brațul cuiva, spre a-l conduce sau a fi condus A duce pe cineva de sau la braț = a sprijini pe cineva, ducându-l de braț Pe cineva cu brațele deschise = a primi sau a aștepta etc A lua pe cineva în brațe = a proteja, a apăra, a lăuda pe cineva A fi brațul drept al cuiva = a fi omul de încredere al cuiva A ajunge sau a aduce, a arunca în brațele cuiva = a ajunge sau a lăsa pe cineva la discreția cuiva |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL brat |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: înainte de nașterea lui cristos?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul braț are forma: bráțe
