 | as |
|
| Brăcinar [ bră-ci-nar ] VEZI SINONIME PENTRU brăcinar PE ESINONIME.COM definiția cuvântului bracinar în mai multe dicționareDefinițiile pentru bracinar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru brăcinar: brăcinár substantiv masculin și neutru [Atestat: latina medievală / V: bărcibracinar, brecibracinar, bricibracinar / Plural: bracinare, bracinar i / Etimologie: brăcire + -ar] 1 Ață (șiret, sfoară, curea) care se bagă prin îndoitura de sus a izmenelor (a ițarilor sau cioarecilor) spre a le putea strânge pe mijloc Si: brăneț (1), brănișor (3). 2 (Pop; îe) A fi tare în bracinar A fi bogat. 3 (Pop; îe) A-l ține bracinar ul A avea curaj. 4 (Pex) Splină a calului. 5 Vergea de fier care unește coarnele plugului pentru a le întări. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BRĂCINAR: BRĂCINÁR, brăcinare, substantiv neutru Șiretul (sau sfoara, cureaua) care se bagă în îndoitura de sus a izmenelor, a ițarilor sau a cioarecilor, spre a-i putea strînge pe mijloc. Își spînzură cuțitul la spate, într-un ochete de la brăcinarul nădragilor. GALACTION, O. I 299. Copil cu brăcinar de sfoară. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 204. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru brăcinar: brăcinár, -i, substantiv masculin – 1. Șnur, sfoară, ață împletită cu care se leagă pantalonii (gacii, gatiile) în jurul brâului. 2. Puntea dintre coarnele plugului (de obicei, în forma diminutivă, brăcinăriță); bulfeie, brățară (ALR 1956: 20). – Din brăcie + -ar. Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BRĂCINAR: BRĂCINÁR, brăcinare, substantiv neutru 1. Șiret, sfoară sau curea cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc.; brâneț. 2. Vergea de oțel care leagă coarnele plugului, pentru a le întări. – Brăcină (regional „cingătoare” < latina) + sufix -ar. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru brăcinar: brăcinár n., plural e (din brăcirar, despre brăcire). Vest. Sfoara cu care se strîng cioareciĭ. Lemnu care unește furca caruluĭ (în care se îmbucă furca caruluĭ). – Și bîrcinar. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BRĂCINAR: BRĂCINÁR, brăcinare, substantiv neutru (popular) Șiretul (sau sfoara, cureaua) cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc. – Din brăcire (puțin folosit) + sufix -ar. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dictionnaire morphologique de la langue roumaine dă următoarea definitie pentru brăcinar: brăcinár substantiv neutru, plural brăcinare; (în gen.) substantiv masculin, plural brăcinari, conform Dicționarului limbii române (Academia Română). Definiție sursă: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru brăcinar: brăcinar n. 1. trecut curea de strâns nădragii (sau bracele); 2. figurat spetează ce leagă capetele cracilor la piscul carului. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BRĂCINAR: BRĂCINAR substantiv (popular) bîrneț. (bracinar la ițari.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BRĂCINAR: BRĂCINÁR substantiv verbal crucea dinapoi, spetează. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru brăcinar: brăcinar substantiv verbal CRUCEA DINAPOI. SPETEAZĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru brăcinar: brăcinár (popular) substantiv neutru, plural brăcináre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru brăcinar: brăcinár substantiv neutru, plural brăcináre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'BRACINAR' brăcíebrăcierbrăcílebrăcinăBRĂCINÁRBRĂCINĂRÍȚĂbrăcírăbrăcírebrăcíri |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL brăcinar Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului brăcinar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Brăcinár substantiv masculin și neutru [Atestat: latina medievală / V: bărcibrăcinar, brecibrăcinar, bricibrăcinar / Plural: brăcinare, brăcinar i / Etimologie: brăcire + -ar] 1 Ață șiret, sfoară, curea care se bagă prin îndoitura de sus a izmenelor a ițarilor sau cioarecilor spre a le putea strânge pe mijloc Si: brăneț 1, brănișor 3. 2 Pop; îe A fi tare în brăcinar A fi bogat. 3 Pop; îe A-l ține brăcinar ul A avea curaj. Brăcinar la ițari. Brăcinar la ițari. |
GRAMATICA cuvântului brăcinar? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului brăcinar. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul brăcinar poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE brăcinar? Vezi cuvântul brăcinar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul brăcinar?[ bră-ci-nar ] Se pare că cuvântul brăcinar are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL brăcinar |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala în răstimpuri sau din răstimp în răstimp?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul brăcinar are forma: brăcinare
