 | as |
|
| Bornă [ bor-nă ] VEZI SINONIME PENTRU bornă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului borna în mai multe dicționareDefinițiile pentru borna din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a borna (forma la infinitiv) A borna conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru BÓRNĂ: BÓRNĂ (< limba franceza ) substantiv feminin 1. Bloc sau stîlp scund, din lemn, piatră ori beton armat, care fixează și marchează punctele geodezice ori topografice pe teren, care indică distanțele față de origine ale punctelor din lungul unei căi de comunicație terestre (ex. borna kilometrică), care ce plantează pe ambele margini ale unui drum pentru a delimita calea, sau de-a lungul unei frontiere. 2. Piesă metalică a unui aparat, a unei instalații sau a unei mașini electrice prin care se poate realiza legătura galvanică a unor circuite electrice (sau părți metalice ale acestora) cu un conductor exterior. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bornă: bórnă substantiv feminin [Atestat: IOANOVICI, tehnică 174 / Plural: bornane / Etimologie: franceza borne] 1 Piatră, stâlp sau alt semn care indică marginea sau punctul caracteristic al unui teren. 2 (Îs) borna kilometrică Piatră așezată pe marginea drumului, care indică distanța până la localitățile de pe șosea. 3 Stâlp implantat la distanțe regulate pe marginea unei suprafețe carosabile. 4 Piesă de contact la capătul unui conductor electric. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BÓRNĂ: BÓRNĂ, borne, substantiv feminin 1. Semn constînd dintr-o piatră, un stîlp de lemn etc. care arată marginea sau punctul caracteristic al unui teren; piatră de hotar, Bornă kilometrică = stîlp mic de piatră așezat pe marginea drumurilor pentru a marca distanțele în kilometri. 2. Parte a mașinilor sau a aparatelor electrice prin care se realizează legătura electrică. Bornele transformatorului. Bornele mașinii. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BÓRNĂ: BÓRNĂ bornae forme 1) Stâlp de beton, piatră sau alt obiect care servește drept semn de marcaj pe marginea unei șosele, de-a lungul unei frontiere, a unei proprietăți funciare etc. 2) Piesă metalică montată la capătul unui fir care realizează legătura unei mașini sau a unui aparat la rețeaua electrică. /<fr. borne Forme diferite ale cuvantului borna: bornae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BÓRNĂ: BÓRNĂ, borne, substantiv feminin 1. Stâlp fixat pe marginea unui drum pentru indicarea kilometrajului, a distanței până la localitățile de pe șosea etc. ♦ Stâlp implantat la distanțe regulate în marginea unui drum carosabil. 2. Piesă de contact montată la capătul unui conductor electric. – Din limba franceza borne. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BÓRNĂ: BÓRNĂ, borne, substantiv feminin 1. Stâlp fixat pe marginea unui drum pentru indicarea kilometrajului, a distanței până la localitățile de pe șosea etc. ♦ Stâlp implantat la distanțe regulate în marginea unui drum carosabil. 2. Piesă de contact montată la capătul unui conductor electric. – Din limba franceza borne. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BÓRNĂ: BÓRNĂ substantiv feminin 1. stâlp de marcaj din beton, lemn etc., la marginea drumurilor, de-a lungul unei frontiere etc. 2. piesă metalică aparținând circuitului electric interior al unui aparat, al unei mașini sau instalații, care asigură legătura cu un alt circuit. (< limba franceza borne) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BÓRNĂ: BÓRNĂ, borne, substantiv feminin 1. Semn constând dintr-o piatră, un stâlp de lemn etc., care marchează marginea sau punctul caracteristic al unui teren. 2. Parte a mașinilor sau a aparatelor electrice, prin care se realizează legătura electrică. – în franceză borne. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BÓRNĂ: BÓRNĂ substantiv feminin 1. Stâlp de marcaj din beton, din lemn etc., așezat la marginea drumurilor, de-a lungul unei frontiere etc.; piatră de hotar. 2. Piesă metalică care face legătura mașinilor sau a aparatelor electrice. [< limba franceza borne]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru BORNA. 1.: BORNA. 1. – greacă, 1790 (BCI VII 21); C. (Tis 338). 2. Born/e (17 B I 465); -ea și -ici (Mar). 3. Bornaș, D., act. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru bornă: bornă forme Buc. muscă. [Onomatopee ce reproduce sbârnăitul insectei (conform sbârnăi)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BORNA: BORNÁ, bornez, verb I. tranzitiv A marca un teren cu borne (1). – în franceză borner. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BORNA: BORNÁ verb trecut a marca cu borne un teren; a demarca. (< limba franceza borner) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BORNA: BORNÁ, bornez, verb I. tranzitiv A pune borne (1). – Din limba franceza borner. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru borna: borna verb tranzitiv: [Atestat: DN2 / prezentul indicativ: borna néz / Etimologie: franceza borner] A pune borne (1). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BORNA: BORNÁ, bornez, verb I. tranzitiv A pune borne (1). – Din limba franceza borner. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BORNA: BORNÁ verb I. trecut A însemna cu borne un teren. [< limba franceza borner]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru borna: borná verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu bornéz, persoana a treia singular: el / ea și plural borneáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BORNA: BORNÁ, bornez, verb I. tranzitiv A marca un teren cu borne. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bornă: bórnă substantiv feminin, genitiv dativ articulat bórnei; plural bórne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bornă: bórnă substantiv feminin, genitiv dativ articulat bórnei; plural bórne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru borna: borná (a borna) verb, indicativ prezent 3 borneáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru borấnă: borấnă substantiv feminin vezi boroană Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'BORNA' bormașínbórmașinăBORMOTĂBORNbornábornácbornáciBORNĂÍbornăílă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL borấnă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului borấnă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Bórnă substantiv feminin [Atestat: IOANOVICI, tehnică 174 / Plural: borấnăne / Etimologie: franceza borne] 1 Piatră, stâlp sau alt semn care indică marginea sau punctul caracteristic al unui teren. 2 Îs borấnă kilometrică Piatră așezată pe marginea drumului, care indică distanța până la localitățile de pe șosea. BÓRNĂ borấnăe forme 1 Stâlp de beton, piatră sau alt obiect care servește drept semn de marcaj pe marginea unei șosele, de-a lungul unei frontiere, a unei proprietăți funciare etc. Borna verb tranzitiv: [Atestat: DN2 / prezentul indicativ: borấnă néz / Etimologie: franceza borner] A pune borne 1. Borná a borấnă verb, indicativ prezent 3 borneáză. |
GRAMATICA cuvântului borấnă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului borấnă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul borấnă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE bornă? Vezi cuvântul bornă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bornă?[ bor-nă ] Se pare că cuvântul bornă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL borấnă Inţelegi mai uşor cuvântul borấnă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeCare arată marginea sau punctul caracteristic al unui teren; piatră de hotar, Bornă kilometrică = stîlp mic de piatră așezat pe marginea drumurilor pentru a marca distanțele în kilometri |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Masă verde?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul borna se conjugă: ei ele borneáză
