 | as |
|
| Bordură [ bor-du-ră ] VEZI SINONIME PENTRU bordură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului bordura în mai multe dicționareDefinițiile pentru bordura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a bordura (forma la infinitiv) A bordura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BORDURĂ: BORDÚRĂ, borduri, substantiv feminin Fîșie, bandă sau dungă aplicată ca garnitură sau podoabă pe marginea unui obiect; chenar. O basma roșie cu bordură de fir. ODOBESCU, S. I 414. • (Poetic) Soarele apusese după un lung șir de nori... pre care îi poleia cu o bordură de purpur. NEGRUZZI, S. I 236. ♦ Margine a unui lucru, servind ca întărire, făcută de obicei dintr-un material mai rezistent. Cărămizi pentru borduri ▭ Bordura trotuarului = șirul de pietre de granit care mărginește latura de către drum a trotuarului. Călcînd pe bordura trotuarului, ca să nu-ți depărtezi privirile de șină... te-ai împiedicat și-ai căzut. PAS, Z. I 16. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru BORDURĂ: BORDÚRĂ (< limba franceza ) substantiv feminin 1. Marginea proeminentă a unui organ de mașină tubular, executată prin bordurare, turnare, sudare etc. 2. Bandă îngustă formată din blocuri de piatră, servind la mărginirea trotuarelor și a refugiilor. 3. Riglă de alamă folosită la tipărirea tabelelor sau la lucrările tipografice de ornamentație. 4. Fîșie, bandă sau dungă aplicată ca podoabă pe marginea unui obiect etc.; chenar. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BORDURĂ: BORDÚRĂ, borduri, substantiv feminin 1. Fâșie, panglică sau cusătură aplicată ca podoabă pe marginea unui obiect textil. 2. Zonă care înconjoară marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia; specializare zonă de la marginea dinspre partea carosabilă a trotuarului sau a refugiilor. Bordura de flori a unei peluze. – Din limba franceza bordure. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BORDURĂ: BORDÚRĂ, borduri, substantiv feminin 1. Fâșie, panglică sau cusătură la marginea unui obiect textil. 2. Zonă care înconjură marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia; specializare zonă de la marginea dinspre partea carosabilă a trotuarului. Bordura de flori a unei peluze. – Din limba franceza bordure. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bordură: bordúră substantiv feminin [Atestat: NEGRUZZI, S. I, 236 / Plural: bordurari / Etimologie: franceza bordure] 1 Fâșie, panglică sau cusătură la marginea unui obiect (textil). 2 Zonă care înconjoară marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia. 3 Zonă de la marginea dinspre carosabil a trotuarului. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BORDURĂ: BORDÚRĂ substantiv feminin 1. Fâșie aplicată (ca podoabă) pe marginea unui lucru; chenar. ♦ Margine a unui obiect făcută dintr-un material mai rezistent; întăritură. 2. Margine a trotuarului către partea carosabilă a unei străzi. [< limba franceza bordure]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BORDURĂ: BORDÚRĂ bordurai forme 1) Margine (a unui obiect), făcută din alt material pentru protejare sau pentru înfrumusețare. 2) Bandă îngustă din blocuri de piatră, care mărginește trotuarele. [G.-D. bordurii] /<fr. bordure Forme diferite ale cuvantului bordura: bordurai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BORDURĂ: BORDÚRĂ, borduri, substantiv feminin Fâșie, bandă sau dungă aplicată ca podoabă pe marginea unui obiect. ♦ Margine a unui lucru, făcută de obicei dintr-un material mai rezistent. Bordura trotuarului. – în franceză bordure. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BORDURĂ: BORDÚRĂ substantiv feminin 1. fâșie aplicată pe marginea unui lucru; chenar. • margine răsfrântă a unui obiect dintr-un material mai rezistent; întăritură. 2. margine a trotuarului. (< limba franceza bordure) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru bordură: *bordúră forme, plural ĭ (în franceză bordure, despre border, a mărgini, bord, margine, bord). Chenar, margine ornată orĭ nu (ca la un tabloŭ, la un strat de florĭ, la un trotuar). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BORDURA: BORDURÁ, bordurez, verb I. tranzitiv A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BORDURA: BORDURÁ, bordurez, verb I. tranzitiv A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BORDURĂ: BORDURĂ s. 1. margine. (bordura a trotuarului.) 2. chenar, margine. (bordura a covorului.) 3. chenar, (rar) ainfas. (bordura la un text imprimat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bordura: bordura verb tranzitiv: [Atestat: DEX2 / prezentul indicativ: bordurarez / Etimologie: bordură] A răsfrânge marginile unui obiect prin tragere și întindere. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bordura: bordurá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu borduréz, persoana a treia singular: el / ea și plural bordureáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BORDURA: BORDURÁ verb I. trecut A supune operației de bordurare. [< bordură]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru bordură: bordură forme 1. margine garnisită; 2. cadrul unui tablou. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bordură: bordúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat bordúrii; plural bordúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bordură: bordúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat bordúrii; plural bordúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bordura: bordurá (a bordura) verb, indicativ prezent 3 bordureáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'BORDURA' bordoșíbordúfbordúhBORDUNBORDÚRĂbordurárebordúșBORDUȘANIbordúv |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bordura Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bordura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 236 / Plural: bordurari / Etimologie: franceza bordure] 1 Fâșie, panglică sau cusătură la marginea unui obiect textil. BORDÚRĂ bordurai forme 1 Margine a unui obiect, făcută din alt material pentru protejare sau pentru înfrumusețare. Bordura a trotuarului. Bordura a covorului. Bordura la un text imprimat. Bordura verb tranzitiv: [Atestat: DEX2 / prezentul indicativ: bordurarez / Etimologie: bordură] A răsfrânge marginile unui obiect prin tragere și întindere. Borduraa trotuarului. Bordurá a bordura verb, indicativ prezent 3 bordureáză. |
GRAMATICA cuvântului bordura? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bordura. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bordura poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE bordură? Vezi cuvântul bordură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bordură?[ bor-du-ră ] Se pare că cuvântul bordură are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL bordura Inţelegi mai uşor cuvântul bordura dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeCărămizi pentru borduri ▭ Bordura trotuarului = șirul de pietre de granit care mărginește latura de către drum a trotuarului |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL bordura |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Canotaj academic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul bordura se conjugă: ei ele bordureáză
