 | as |
|
| Bont [ bont ] VEZI SINONIME PENTRU bont PE ESINONIME.COM definiția cuvântului bont în mai multe dicționareDefinițiile pentru bont din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BONT: BONT2, BOÁNTĂ, bonți, boante, adjectiv 1. Fără vîrf; ciuntit, turtit, retezat, tocit. Cu un creion roșu, bont, mîzgălisem toată coperta unui roman. SAHIA, U.R.S.S. 118. Cîinii cîrni, cu botul de tot bont, care se numesc mopși... ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. 2. (Despre mîini, picioare etc.) Scurt și gros. Degetele, boante și groase ca niște cîrnăciori, ale perceptorului erau mînjite cu pete de cerneală. PAS, L. I 20. Da cu picioarele lui boante în văzduh, ca să se apere [de cîini]. despre ZAMFIRESCU, R. 89. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru bont: 2) bont, boántă adjectiv (variantă din cĭont orĭ poate înrudit cu germana butt, ol. but, de unde și limba franceza bot, bont, tocit. Cp. cu but 1). Vest. Cĭunt: mînĭ boante. Fără vîrf, tocit: săgeată boantă. S.n., plural e. Mînă boantă orĭ picĭor bont. Forme diferite ale cuvantului bont: boántă bont-ig Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BONȚ: BONȚ, bonțuri, substantiv neutru (Regional) Vîrf, colț. Iarba nu și-a scos bonțul afară. STANCU, despre 121. ♦ Sfîrc. înfofolite în resturile cămășii lui Uie, fetițele [nou născute] caută bonțurile țîțelor. STANCU, despre 200. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bont: bont2, boántă a [Atestat: ODOBESCU, ap. TDRG / Plural: bontnți, boante / Etimologie: nct] 1 Fără vârf. 2 Cu vârful tocit. 3 (despre degete și membre) Scurt și gros. 4 (despre membre) Ciung. 5 (despre oameni) Gras. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BONT: BONT, BOÁNTĂ, bonți, boante, adjectiv Fără vârf, cu vârful retezat, tocit, rupt. ♦ (Despre degete, mâini, picioare etc.) Scurt și gros. – Et. nec. Forme diferite ale cuvantului bont: boÁntĂ Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BONT: BONT, BOÁNTĂ, bonți, boante, adjectiv Fără vârf, cu vârful retezat, tocit, rupt. ♦ (Despre degete, mâini, picioare etc.) Scurt și gros. – Et. nec. Forme diferite ale cuvantului bont: boÁntĂ Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru bont: bont a. ciuntit. ║ n. 1. plural boante, mâini ciuntite: cu boantele desfășă copilul ISP. [Formă nazalizată din but, trunchiu, ca ciont din ciot]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BONT: BONT, BOÁNTĂ, bonți, boante, adjectiv Fără vârf; ciuntit, retezat. ♦ (Despre degete, mâini, picioare etc.) Scurt și gros. Forme diferite ale cuvantului bont: boÁntĂ Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bont: bont1 sn [Atestat: ALECSANDRI, T. 1618 / V: bunt / Plural: bonturi / Etimologie: pn bont, bunt] (Mol; înv) Răzvrătire. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru bont: bont substantiv verbal RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIȚĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bonț: bonț sn [Atestat: STANCU, despre / Plural: bonturi / Etimologie: nct] (Reg) 1 Vârf. 2 Sfârc. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bont: bont adjectiv masculin, plural bonți; forme singular boántă, plural boánte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BONȚ: BONȚ, bonțuri, substantiv neutru (regional) Vârf, colț. ♦ Sfârc. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bont: bont1 adjectiv masculin, plural bonți; forme boántă, plural boánte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bont: bont2 substantiv neutru, plural bónturi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BONT: BONT1 substantiv neutru vezi bunt. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Bont: Bont ≠ ascuțit Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru bont: 1) bont vezi bunt. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'BONT' BONOMIbonomíebonsáibonsoárBONȚbóntăbontăíbontăiánbontăiáncă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bont Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bont dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TDRG / Plural: bontnți, boante / Etimologie: nct] 1 Fără vârf. 1618 / V: bunt / Plural: bonturi / Etimologie: pn bont, bunt] Mol; înv Răzvrătire. Bonț sn [Atestat: STANCU, despre / Plural: bonturi / Etimologie: nct] Reg 1 Vârf. |
GRAMATICA cuvântului bont? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bont. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bont poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE bont? Vezi cuvântul bont desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bont?[ bont ] Se pare că cuvântul bont are o silabă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL bont |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: țara e largă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul bont are forma: bónturi
