eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție boncaluit


PROPOZIȚIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Boncăluit [ bon-că-lu-it ]
VEZI SINONIME PENTRU boncăluit PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului boncaluit în mai multe dicționare

Definițiile pentru boncaluit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BONCĂLUIT:
BONCĂLUÍT substantiv neutru

1. Faptul de a boncălui. Răget prelung și puternic. De departe, de la imașuri, veni o clipă, în înserarea limpede, un boncăluit înăbușit de taur. SADOVEANU, O. I 287. Boncăluitul juncii l-am auzit... aproape deslușit. SADOVEANU, vezi forme 31.

2. figurat Sunet prelung, produs din bucium, din buhai sau din corn. Cîntase a treia oară cucoșii cînd porni, în mijlocul satului, boncăluitul buciumului de cireș. SADOVEANU, O. I 57.

– Variantă: boncălăít (ANGHEL, PR. 109) substantiv neutru

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

boncăluit
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru boncăluit:
boncăluít sn [Atestat: SADOVEANU, vezi forme 31 / Plural: boncaluituri / Etimologie: boncălui] 1-4 Boncăluire (1-4). 5 Răget specific, scos de cerbi și bovine în perioada de rut. 6 (La cerbi) Perioadă de rut. 7 (Fig) Sunet prelung emis de un instrument de suflat.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BONCĂLUIT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BONCĂLUIT:
BONCĂLUÍT substantiv neutru Faptul de a boncălui; răget, strigăt specific scos de cerbi și de alte erbivore în perioada de rut.
♦ figurat Sunet prelung emis de unele instrumente de suflat.

– vezi boncălui.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BONCĂLUIT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BONCĂLUIT:
BONCĂLUÍT substantiv neutru Faptul de a boncălui; răget, strigăt specific scos de cerbi și de alte erbivore în perioada de rut.
♦ figurat Sunet prelung emis de unele instrumente de suflat.

– vezi boncălui.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

BONCĂLUIT
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BONCĂLUIT:
BONCĂLUÍT substantiv neutru Faptul de a boncălui.
♦ Răget prelung și puternic.
♦ Sunet prelung produs de bucium, de buhai2 sau de corn.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

BONCĂLUIT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BONCĂLUIT:
BONCĂLUIT substantiv boncănit. (boncaluit unor animale în perioada rutului.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

boncăluit
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru boncăluit:
boncăluít substantiv neutru
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

boncăluit
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru boncăluit:
boncăluít substantiv neutru
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'BONCALUIT'
boncălíboncălắuBONCĂLUÍboncăluireBONCĂLUÍTboncăluitúrăboncăníboncăníreboncănít

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL boncăluit
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului boncăluit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Boncăluít sn [Atestat: SADOVEANU, vezi forme 31 / Plural: boncăluituri / Etimologie: boncălui] 1-4 Boncăluire 1-4.
Boncăluit unor animale în perioada rutului.

GRAMATICA cuvântului boncăluit?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului boncăluit.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul boncăluit poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul boncăluit sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
VEZI PLURALUL pentru boncăluit la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE boncăluit?
Vezi cuvântul boncăluit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul boncăluit?
[ bon-că-lu-it ]
Se pare că cuvântul boncăluit are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL boncăluit

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: O aruncătură de băț?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
măceș, popular răsură, regional cacadâr, mărăcine, rug, rujă, rujiță, sipică, banat scobituri la plural
familie de limbi fino-ugrice, altaice și samoede
foarte aproape
perioadă de înjumătățire
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app