Definiție bon ton

Cautăm definiția cuvântului bon ton în mai multe dicționare

Definițiile pentru bon ton din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru BON:
BON (< limba franceza ) substantiv neutru Document (cu valabilitate limitată în timp) care conferă deținătorului său dreptul de aprimi ceva sau de a beneficia de ceva; notă de plată pe baza căreia se achită mărfuri sau servicii
♦ Bon de lucru = document pe baza căruia se execută o lucrare și care servește la evidența muncii prestate, precum și la calculul plății cuvenite pentru ea.
♦ Bonuri de tezaur = titluri de împrumut (purtătoare de dobîndă) emise de ministerul finanțelor sau de tezaur pentru a obține fonduri de la cetățeni sau de la bănci, în vederea acoperirii unor goluri bugetare.
♦ Bonuri de casă = titluri emise mai ales de întreprinderi sau de bănci pentru procurarea de fonduri pe termen scurt. După natura emisiunii, publice sau private, există bon la purtător sau la ordin. Bon de c. au același regim fiscal ca al obligațiunilor.
♦ Bon de subscripție = titluri atașate obligațiunilor, conferind dreptul subscrierii acelei obligațiuni unei acțiuni. Condițiile de subscriere sînt stabilite de la început. Dacă bonul este separat de obligațiune face obiectul unei cotații separate.
Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

BON

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BON:
BON, bonuri, substantiv neutru

1. Dovadă provizorie care conferă deținătorului dreptul de a ridica o marfă, un obiect încredințat spre păstrare sau alte valori. Bon de materiale. ▭ Bon de cartelă = fiecare dintre cupoanele in care este împărțită o cartelă de alimente sau de îmbrăcăminte. Bon de încălțăminte.
♦ Notă de plată în magazine cu care cumpărătorul achită marfa la casă.

2. (În orînduirea capitalistă) Hîrtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat. Bon de tezaur = obligație emisă de Ministerul Finanțelor, reprezentînd un împrumut pe termen scurt, cu dobîndă. Bon de casă = bilet scris, folosit în operațiile de casă, care dă dreptul la ridicarea sumei de bani înscrise pe el.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

BON

Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BON:
BON, bonuri, substantiv neutru

1. Dovadă provizorie care conferă deținătorului dreptul de a ridica o marfă, un obiect încredințat spre păstrare sau alte valori.
♦ Notă pe baza căreia cumpărătorul achită și ridică marfa într-un magazin.

2. (În orânduirea capitalistă) Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat.
• Bon de tezaur = obligație emisă de Ministerul Finanțelor, reprezentând un împrumut pe termen scurt, cu dobândă.

– în franceză bon.
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

BON

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BON:
BON, bonuri, substantiv neutru

1. Bilet provizoriu care conferă deținătorului său dreptul de a primi sau de a beneficia de ceva.
♦ Notă de plată pe baza căreia se achită mărfuri sau servicii.

2. Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat.
• Bon de tezaur = obligație emisă de stat pentru sumele împrumutate pe termen scurt și pentru care statul plătește dobândă.

– Din limba franceza bon.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BON

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BON:
BON bonuri n.

1) Document care dă deținătorului dreptul să primească suma indicată pe el sau să procure anumite lucruri.

2) Notă (de plată) cu care se achită sau se ridică marfa într-un magazin.

3) finanțe Hârtie de valoare, emisă de stat sau de o instituție bancară. * bon de tezaur obligație emisă de stat pentru a obține împrumuturi (cu dobândă) de la cetățeni sau de la bănci. /<fr. bon
Forme diferite ale cuvantului bon: bonuri
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

bon

Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bon:
bon1 sn [Atestat:

I. IONESCU, despre 304 / V: (rar) bun / Plural: bonuri / Etimologie: franceza bon] 1 (Șîs

– de tezaur) Obligație emisă de stat pentru sume împrumutate pe termen scurt, pentru care statul plătește dobândă. 2 Bilet provizoriu pe baza căruia se eliberează o marfa, un bun etc. Si: chitanță. 3 Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BON

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BON:
BON, bonuri, substantiv neutru

1. Bilet provizoriu pe baza căruia se eliberează o marfă, un bun etc.

2. Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat.
• Bon de tezaur = obligație emisă de stat pentru sumele împrumutate pe termen scurt și pentru care statul plătește dobândă.

– Din limba franceza bon.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

BON

Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru BON:
BON, -A.

1. Bon, Vlahus (Vlah PB);

– act. (Jiul ard); Bon/e b. (Ard); -ea fam. (Viciu 15; AO XVII 307); -escu (Puc); n. marital: Bonoaia (Băl VI).

2. Bona forme (pe un pomelnic din București);

– fam., act.

3. Bonaș ard. (Paș), conform și etimologiile date acolo de Pașca.

4. Boanea (Moț); Boneu (Viciu 15).

5. Bonoiu, greacă, act.
Forme diferite ale cuvantului bon: bon-a.
Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

BON

Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BON:
BON substantiv neutru

1. Dovadă, înscris (cu caracter provizoriu) care autorizează pe deținător să primească ceva.
♦ Notă de plată cu care se achită marfa la casa unui magazin.

2. Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție bancară. [< limba franceza bon].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

BON

Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BON:
BON substantiv neutru

1. dovadă, înscris care autorizează pe deținător să primească ceva; notă de plată cu care se achită o marfă etc.

2. bon de tezaur = titlu de credit emis de stat pentru atragerea de fonduri private. (< limba franceza bon)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

bon

Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru bon:
bon (bónuri), substantiv neutru

– Bilet pe baza căruia se eliberează un bun, o marfă etc. în franceză bon.

– derivat (din limba franceza ) bonifica, verb; bonificație, substantiv feminin
Forme diferite ale cuvantului bon: bónuri
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

BON

Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru BON:
BON, religie prebudistă din Tibet, promovînd practici animiste și șamaniste. Supraviețuiește încă în rîndurile oamenilor simpli.
Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

BON

Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru BON:
BON (RAS AT-TῑB), cap în N Africii, pe coasta de NE a Tunisiei, situat la 37°05′ latina N și 11°03′ long. E.
Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

bon

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru bon:
bon n.

1. bilet care autorizează a primi ceva;

2. plural efecte publice: bonuri de tezaur.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

bon

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bon:
bon substantiv neutru, plural bónuri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

bon

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bon:
bon substantiv neutru, plural bónuri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

bon

Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bon:
bon2 sn vezi boană
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CUVINTE APROPIATE DE 'BON TON'

23 AUGUST À CONTRECOEUR 30 DECEMBRIE à la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bon

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bon dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

BON bonuri n.

* bon de tezaur obligație emisă de stat pentru a obține împrumuturi cu dobândă de la cetățeni sau de la bănci.

IONESCU, despre 304 / V: rar bun / Plural: bonuri / Etimologie: franceza bon] 1 Șîs – de tezaur Obligație emisă de stat pentru sume împrumutate pe termen scurt, pentru care statul plătește dobândă.

GRAMATICA cuvântului bon?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bon.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bon poate fi: substantiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul bon sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
La plural substantivul bon are forma: bónuri

CUM DESPART ÎN SILABE bon?

Vezi cuvântul bon desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bon?

[ bon ]
Se pare că cuvântul bon are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL bon

Inţelegi mai uşor cuvântul bon dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe

De lucru = document pe baza căruia se execută o lucrare și care servește la evidența muncii prestate, precum și la calculul plății cuvenite pentru ea

♦ Bonuri de tezaur = titluri de împrumut purtătoare de dobîndă emise de ministerul finanțelor sau de tezaur pentru a obține fonduri de la cetățeni sau de la bănci, în vederea acoperirii unor goluri bugetare

♦ Bonuri de casă = titluri emise mai ales de întreprinderi sau de bănci pentru procurarea de fonduri pe termen scurt

De subscripție = titluri atașate obligațiunilor, conferind dreptul subscrierii acelei obligațiuni unei acțiuni

▭ Bon de cartelă = fiecare dintre cupoanele in care este împărțită o cartelă de alimente sau de îmbrăcăminte

Bon de tezaur = obligație emisă de Ministerul Finanțelor, reprezentînd un împrumut pe termen scurt, cu dobîndă

Bon de casă = bilet scris, folosit în operațiile de casă, care dă dreptul la ridicarea sumei de bani înscrise pe el

Bon de tezaur = obligație emisă de Ministerul Finanțelor, reprezentând un împrumut pe termen scurt, cu dobândă

Bon de tezaur = obligație emisă de stat pentru sumele împrumutate pe termen scurt și pentru care statul plătește dobândă

Bon ton de tezaur = titlu de credit emis de stat pentru atragerea de fonduri private

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A da de sau a afla gustul unui lucru?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
răspuns bazat pe legătura nervoasă temporară formată în scoarța cerebrală între două focare de excitație care coincid în timp; constituie mecanismul fiziologic universal care stă la baza activității nervoase superioare la om și la ani
sustragere de la obligațiile fiscale
a începe să-ți placă un lucru
a se îmbrăca foarte frumos, cu hainele de sărbătoare
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?