 | as |
|
| Bogomilism [ bo-go-mi-lism ] VEZI SINONIME PENTRU bogomilism PE ESINONIME.COM definiția cuvântului bogomilism în mai multe dicționareDefinițiile pentru bogomilism din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru BOGOMILISM: BOGOMILÍSM (< limba franceza {i}; {s} Bogomil) substantiv neutru Doctrină creștină eretică de esență maniheistă bazată pe dualismul binelui (Dumnezeu, care creează lumea spirituală veșnică și nevăzută) și răului (Satan, care creează lumea vizibilă: pămînt, cer, stele, animale, plante); omul este constituit tot din din două forțe antagonice: trupul stăpînit de Satan, și sufletul, stăpînit de Dumnezeu. Influențată de gnosticism și de pavlicieni, a influențat la rîndul său, pe catari. Potrivit unei tradiții promotorul ei a fost preotul Bogomil, care a predicat între 927 și 950 în Bulgaria. Larg răspîndită în Pen. Balcanică în secolul 10-14 (pînă în secolul 17 ca sectă). Ideile bogomilism și-ai găsit ecou și în miturile cosmogonice românești. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BOGOMILISM: BOGOMILÍSM substantiv neutru Doctrină și sectă dualistă apărută în secolul X în Bulgaria și răspândită apoi în țările balcanice, în Rusia și în alte părți, care contesta treimea divină ortodoxă, existența umană a lui Cristos, respingea riturile ortodoxe, inclusiv botezul, nu accepta ierarhia bisericească etc. – Bogomil (n. pr.) + sufix -ism. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BOGOMILISM: BOGOMILÍSM substantiv neutru Doctrină apărută în secolul X în Bulgaria și răspândită în Asia Mică și Peninsula Balcanică, potrivit căreia Dumnezeu (forța binelui) a creat lumea spirituală nevăzută și sufletul omului, iar Satan (forța răului) a creat lumea vizibilă și stăpânește corpul omului. – Bogomil (n. pr.) + sufix -ism. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bogomilism: bogomilísm sn [Atestat: DA ms / Etimologie: Bogomil + -ism] Doctrină a unei secte dualiste apărută în secolul X în Bulgaria și răspândită în țările balcanice și în Rusia, care contesta Sfânta Treime, existența umană a lui Hristos, respingea riturile ortodoxe, botezul și nu accepta autoritatea bisericii. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BOGOMILISM: BOGOMILÍSM substantiv neutru Doctrină și sectă religioasă medievală de origine gnostică, răspândită mai ales în Bulgaria, care nu recunoștea biserica creștină și tainele ei, nici autoritatea statului. – Din Bogomil (nume propriu) + sufix -ism. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BOGOMILISM: BOGOMILÍSM substantiv neutru Numele unei secte religioase creștine-ortodoxe din Bulgaria (răspîndită mai demult și la noi), care nu recunoștea biserica creștină și tainele ei, cum și autoritatea statului; doctrina care stă la baza acestei secte. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BOGOMILISM: BOGOMILÍSM n. (în evul mediu) Doctrină creștină dualistă, care nu recunoștea biserica ortodoxă și autoritatea statului. /Bogomil n. pr. + sufix bogomilismism Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BOGOMILISM: BOGOMILÍSM substantiv neutru doctrină creștină eretică maniheistă, în Pen. Balcanică și în Rusia, cu caracter antifeudal. (< limba franceza bogomilisme) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru bogomilism: bogomilism n. erezia bogomilică. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bogomilism: bogomilísm substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bogomilism: bogomilísm substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'BOGOMILISM' BOGOMATERIbogomílBogomilibogomílicbogomilísmbogomilízmBOGOMOLEȚbogoniséscBOGONISÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bogomilism Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bogomilism dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii + sufix bogomilismism. |
GRAMATICA cuvântului bogomilism? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bogomilism. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bogomilism poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE bogomilism? Vezi cuvântul bogomilism desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bogomilism?[ bo-go-mi-lism ] Se pare că cuvântul bogomilism are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Frate de cruce?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
