eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție bloc


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Bloc [ bloc ]
VEZI SINONIME PENTRU bloc PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului bloc în mai multe dicționare

Definițiile pentru bloc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BLOC:
BLOC1, blocuri, substantiv neutru

1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») Bucată foarte mare dintr-o materie solidă și grea; masă solidă (de materie) dintr-o singură bucată. Văzui... cum crapă A stîncilor întunecate blocuri. TOPÎRCEANU, B. 92. în cămășile lor albe de pînză, oamenii păreau niște blocuri de marmoră. SANDU-ALDEA, despre N. 242.

2. Grămadă de lucruri (de același fel) considerate ca alcătuind o masă unică. Organe, haine, groază, la un loc, Nu sînt decît un bloc. CAMIL PETRESCU, vezi 79.
       • Locuţiune adverbiala În bloc = împreună, laolaltă, formînd un tot.
♦ (În expresie) Bloc de desen = teanc de foi de hîrtie tăiate egal, ușor lipite una peste alta și întrebuințate la desenat. Bloc de calendar = calendar format din mai multe foi detașabile (după numărul zilelor sau al săptămînilor dintr-un an). Bloc de birou = teanc de foi de hîrtie tăiate egal, legate la o margine a lor, de obicei perforate (ca să poată fi ușor desprinse) și folosite pentru a face însemnări.

3. Clădire de dimensiuni mari, cu mai multe etaje, cuprinzînd un număr important de apartamente, birouri, magazine etc. Pe colbuitul șes al ăstor locuri, Din strîmbele bordeie, astăzi cresc Și cată-n soare falnicele bloctcri Din cartierul nou muncitoresc. CASSIAN, H. 23.

4. (De obicei determinat prin «al cilindrilor») Parte principală a motoarelor cu ardere internă, la care doi sau mai mulți cilindri sînt turnați împreună.

5. Alianță, înțelegere (între state, partide, grupări etc.) încheiată în vederea realizării unor scopuri politice comune. Organizatorii unui nou război fac totul pentru a împărți statele în blocuri ostile unul față de altul. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2968.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

BLOC transformă bloc
   în alte unități de măsură
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BLOC:
BLOC1 substantiv neutru

1. bucată, masă mare dintr-o materie solidă și grea; corp, obiect dintr-o bucată.
       • masiv de beton pentru ancorarea armăturii la elemente grele de beton precomprimat; material de construcție din piatră naturală, beton, ceramică.
bloc continental = sector al scoarței terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime.

2. (poligrafie) caracter de literă înrudit cu caracterul grotesc.

3. grămadă de obiecte, lucruri etc. care formează o masă unică.
♦ în bloc = împreună, laolaltă; bloc alimentar = serviciu într-un spital care asigură pregătirea și servirea hranei bolnavilor; bloc operator = parte a unui serviciu de chirurgie rezervat operațiilor.

4. mapă de foi de hârtie egale prinse împreună, servind pentru a face însemnări, desene etc.
       • ansamblu de mărci poștale detașate dintr-o coală.

5. piesă metalică turnată a unei mașini, care cuprinde cilindrii unui motor, camerele de răcire și conductele de distribuire.

6. mecanism care permite manevrarea macazului de cale ferată din cabina acarului sau din stație.

7. grup de voleibaliști care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari să înscrie un punct dintr-o lovitură de atac.

8. (în S.U.A.) porțiune de stradă delimitată de două intersecții.

9. unitatea dintre (supra)structura unei societăți istoric determinate și relațiile dialectice dintre ele.

10. alianță, înțelegere (între state, partide etc.).

11. (medicină) obturare a unei căi vasculare sau întrerupere a circulației printr-un vas.
       • întrerupere a unei conductibilități neuromusculare.

12. (informatică) ansamblu de circuite ale unui ordinator îndeplinind aceeași funcție. (< limba franceza bloc, blocus)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

bloc
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bloc:
bloc1 sn [Atestat: SANDU-ALDEA, despre N. 242 / S: (înv) -ck, -ok / Plural: blocuri / Etimologie: ger Block, franceza bloc] 1 Masă solidă, dintr-o singură bucată. 2 Grămadă de lucruri considerate ca alcătuind o masă unică. 3 (Îs) bloc de desen Grup de foi de hârtie dedesenat lipite între ele la o margine, protejate între două cartoane. 4 (Îlav) În bloc Împreună. 5 Clădire mare, cu multe etaje Si: (îvr) blochaus. 6 (Îs) -turn Bloc cu etajele dispuse în formă de turn. 7 Alianță (între state, partide, grupări etc.). 8 (Îs) bloc motor Organ de motor în care se află cilindrii și pistoanele. 9 (Med; îs) bloc cardiac Tulburare a sistemului inimii, datorită blocării parțiale a fluxului nervos care străbate mușchiul cardiac. 10 (Med; îs) bloc operator Sălile de operație chirurgicală și dependințele acestora. 11 (Îs) bloc continental Sector al scoarței pământești, de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni marine de mare adâncime. 12 (Pgr) Caracter de literă, înrudit cu caracterul grotesc. 13 (Fit) Ansamblu de mărci poștale, neseparate între ele, desprinse împreună dintr-o coală. 14 (Fer) Mecanism pentru manevrarea acelor din cabina acarului sau din stație. 15 (Îs) bloc sistem Dispozitiv de semnalizare pentru evitarea ciocnirii trenurilor care manevrează pe aceeași linie. 16 Grup de voleibaliști care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari să înscrie dintr-o lovitură de atac Cf blocaj.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BLOC
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BLOC:
BLOC1 substantiv neutru

1. Bucată, masă mare dintr-o materie grea și tare; corp, obiect dintr-o bucată.
♦ Bloc continental = sector al scoarței terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime.
♦ (poligrafie) Caracter de literă, înrudit cu caracterul grotesc.

2. Grămadă de obiecte, de lucruri etc. care formează o masă unică.
       • În bloc = împreună, laolaltă, global.
♦ (Filat.) Ansamblu de mărci poștale, neseparate între ele, desprinse împreună dintr-o coală.

3. Pachet, mapă de foi de hârtie egale prinse împreună, servind pentru a face însemnări, desene etc.

4. Piesă metalică turnată, care cuprinde cilindrii unui motor.

5. (Ferov.) Mecanism care permite manevrarea acelor din cabina acarului sau din stație.
       • Bloc sistem = dispozitiv de semnalizare folosit pentru a evita orice ciocnire între trenuri care circulă sau manevrează pe aceeași linie.

6. Grup de voleibaliști care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari să înscrie un punct dintr-o lovitură de atac. [< limba franceza bloc, conform (3) bloc-notes, (4) bloc-moteur].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

BLOC
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BLOC:
BLOC, blocuri, substantiv neutru

1. Bucată mare dintr-o materie solidă și grea, masă solidă dintr-o singură bucată.

2. Grămadă de obiecte (de același fel) alcătuind o unitate.
       • Bloc de desen = teanc de foi de hârtie de desenat, prinse în coperți (de carton) și păstrate între două cartoane protectoare.
       • Locuţiune adverbiala În bloc = împreună, laolaltă.

3. Clădire mare cu multe etaje; blochaus.
       • Bloc-turn = bloc cu etajele dispuse în formă de turn.

4. Alianță, convenție, uniune (între state, partide, grupări etc.) pentru realizarea unor scopuri comune.

5. (În sintagma) Bloc motor = organ de motor în care se află cilindrii și pistoanele.

6. (medicină; în sintagmele) Bloc cardiac = tulburare a ritmului inimii, datorată blocării influxului nervos care străbate mușchiul cardiac. Bloc operator = ansamblul încăperilor și echipamentelor necesare intervențiilor chirurgicale.

– Din limba franceza bloc, (3) germana Block[haus].

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BLOC
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BLOC:
BLOC, blocuri, substantiv neutru

1. Bucată mare dintr-o materie solidă și grea; masă solidă dintr-o singură bucată. Bloc de piatră.

2. Grămadă de lucruri considerate ca alcătuind o masă unică.
       • Locuţiune adverbiala În bloc = împreună, laolaltă.
♦ Bloc de desen = teanc de foi de hârtie tăiate egal și prinse între ele, întrebuințate la desenat.

3. Clădire de dimensiuni mari, cu numeroase etaje.

4. Alianță, înțelegere (între state, partide, grupări etc.) pentru realizarea unor scopuri comune.
♦ (învechit) Blocadă.

5. Piesă metalică turnată care cuprinde unul sau doi cilindri și cutia sertarului unei mașini cu aburi (sau cilindrii motorului cu ardere internă, camerele de răcire și conductele de distribuție).

6. (În expresie) Instalație de bloc = instalație de cale ferată care servește la siguranța circulației prin automatizarea comenzilor și manevrelor.

– în franceză bloc, (3) germana Block[haus].

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

BLOC
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BLOC:
BLOC, blocuri, substantiv neutru

1. Bucată mare dintr-o materie solidă și grea, masă solidă dintr-o singură bucată.

2. Grămadă de lucruri considerate ca alcătuind o masă unică.
       • Bloc de desen = grup de foi de hârtie de desenat, lipite între ele la una din margini și păstrate între două cartoane protectoare.
♦ Locuţiune adverbiala În bloc = împreună, laolaltă.

3. Clădire mare cu multe etaje; blochaus.

4. Alianță, înțelegere (între state, partide grupări etc.) pentru realizarea unor scopuri comune.

5. (În sintagma) Bloc motor = organ de motor în care se află cilindrii și pistoanele.

6. (medicină; în sintagmele) Bloc cardiac = tulburare a ritmului inimii, datorită blocării influxului nervos care străbate mușchiul cardiac. Bloc operator = parte componentă a serviciilor chirurgicale, cuprinzând sălile de operație și dependințele acestora.

– Din limba franceza bloc, (3) germana Block[haus]

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

bloc
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru bloc:
bloc n.

1. bucată mare de fier sau de piatră;

2. fort mic de lemne;

3. împresurare din toate părțile a unei cetăți sau a unui port, ocuparea tuturor căilor de comunicațiune, așa încât să nu poată nici ieși nici intra; blocul continental, aplicat de Napoleon spre a ruina comerțul englez, închizându-i toate porturile Europei (1806).

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BLOC
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BLOC:
BLOC3 substantiv neutru

1. Blocadă.

2. Alianță, înțelegere (între state, partide etc.) în vederea unor scopuri comune.

3. (medicină) Obstruare a unei căi vasculare sau întreruperea circulației printr-un vas.
♦ Întrerupere a unei conductibilități neuromusculare.
♦ Anestezie locală. [Variante blocus substantiv neutru / < limba franceza blocus].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

BLOC
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BLOC:
BLOC1 blocuri n.

1) Bucată mare dintr-o materie solidă și grea. bloc de piatră.

2) Ansamblu de elemente grupate, care formează un tot omogen. * bloc de desen mapă cu foi de hârtie, prinse împreună și folosite la desen. În bloc împreună; fără a despărți; în totalitate; laolaltă; global. /<fr. bloc
Forme diferite ale cuvantului bloc: blocuri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

bloc
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru bloc:
*1) bloc n., plural urĭ (în franceză bloc, despre germana block, mgerm. bloch, grindă, buștean). Masă, greutate mare, bolovan mare: un bloc de marmură, de fer. Grămadă, pachet: un bloc de cărțĭ. Caĭet compus din foĭ marĭ de carton mat p. desen. În bloc, cu toptanu, cu grămada. Casă mare, blockhaus.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

bloc
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru bloc:
bloc (blócuri), substantiv neutru –

1. Clădire mare. –

2. Carnet de notițe. în franceză bloc.

– derivat bloca, verb din limba franceza blocage; blocadă, substantiv feminin format ca rocadă; debloca, verb, din limba franceza débloquer.
Forme diferite ale cuvantului bloc: blócuri

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

bloc
Dicționarul de cuvinte recente, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bloc:
bloc substantiv neutru 1984 Ansamblu de elemente care alcătuiesc o unitate funcțională, grupate într-un spațiu restrâns vezi materno-infantil (DN, DEX, DN3

– alte sensuri)

Definiție sursă: Dicționar de cuvinte recente, ediția a II-a

BLOC
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BLOC:
BLOC3 blocuri n. Înțelegere între diferite părți (state, partide, grupări etc.) în vederea realizării unor scopuri comune. /<fr. blocus
Forme diferite ale cuvantului bloc: blocuri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

bloc
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru bloc:
bloc n.

1. text de cartoane pentru desen: blocuri și caiete;

2. cărticică pentru notițe.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BLOC
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BLOC:
BLOC s.

1. masă. (Un imens bloc de stîncă.)

2. (rar) blochaus. (Un bloc cu 10 etaje.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

BLOC
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BLOC:
BLOC2 blocuri n. Clădire mare cu multe etaje. A locui la bloc. /<germ. Blockhaus
Forme diferite ale cuvantului bloc: blocuri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

BLOC
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BLOC:
BLOC2 substantiv neutru clădire mare cu mai multe etaje; blochaus. (< germana Block/haus/)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

BLOC
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BLOC:
BLOC2 substantiv neutru Clădire mare, cu mai multe etaje; blochaus. [<germ. Blockhaus].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

bloc
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bloc:
bloc2 sn [Atestat: DA ms / V: -us / Plural: blocuri / Etimologie: franceza blocus] (Înv) Blocadă.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BLOC
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BLOC:
BLOC2, blocuri, substantiv neutru (Învechit) Blocadă.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

bloc
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bloc:
bloc substantiv neutru, plural blócuri; abreviere bl.
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

bloc
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bloc:
bloc substantiv neutru, plural blócuri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

BLOC
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BLOC:
BLOC substantiv verbal blocadă.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

bloc
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru bloc:
bloc substantiv verbal BLOCADĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'BLOC'
bloácăbloádărăbloándărBLOBOJÍBLOCbloc-diagrámăbloc-startbloc-túrnBLOCÁ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bloc
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bloc dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
242 / S: înv -ck, -ok / Plural: blocuri / Etimologie: ger Block, franceza bloc] 1 Masă solidă, dintr-o singură bucată.
3 Îs bloc de desen Grup de foi de hârtie dedesenat lipite între ele la o margine, protejate între două cartoane.
4 Îlav În bloc Împreună.
8 Îs bloc motor Organ de motor în care se află cilindrii și pistoanele.
9 Med; îs bloc cardiac Tulburare a sistemului inimii, datorită blocării parțiale a fluxului nervos care străbate mușchiul cardiac.
10 Med; îs bloc operator Sălile de operație chirurgicală și dependințele acestora.
11 Îs bloc continental Sector al scoarței pământești, de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni marine de mare adâncime.
15 Îs bloc sistem Dispozitiv de semnalizare pentru evitarea ciocnirii trenurilor care manevrează pe aceeași linie.
BLOC1 blocuri n.
Bloc de piatră.
* bloc de desen mapă cu foi de hârtie, prinse împreună și folosite la desen.
În bloc împreună; fără a despărți; în totalitate; laolaltă; global.
BLOC3 blocuri n.
Un imens bloc de stâncă.
Un bloc cu 10 etaje.
Un imens bloc de stîncă.
Un bloc cu 10 etaje.
BLOC2 blocuri n.
A locui la bloc.
Bloc2 sn [Atestat: DA ms / V: -us / Plural: blocuri / Etimologie: franceza blocus] Înv Blocadă.

GRAMATICA cuvântului bloc?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bloc.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bloc poate fi: substantiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul bloc sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul bloc are forma: blócuri
VEZI PLURALUL pentru bloc la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE bloc?
Vezi cuvântul bloc desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bloc?
[ bloc ]
Se pare că cuvântul bloc are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL bloc
Inţelegi mai uşor cuvântul bloc dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Locuţiune adverbiala În bloc = împreună, laolaltă, formînd un tot
♦ În expresie Bloc de desen = teanc de foi de hîrtie tăiate egal, ușor lipite una peste alta și întrebuințate la desenat
Bloc de calendar = calendar format din mai multe foi detașabile după numărul zilelor sau al săptămînilor dintr-un an
Bloc de birou = teanc de foi de hîrtie tăiate egal, legate la o margine a lor, de obicei perforate ca să poată fi ușor desprinse și folosite pentru a face însemnări
♦ bloc continental = sector al scoarței terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime
♦ în bloc = împreună, laolaltă; bloc alimentar = serviciu într-un spital care asigură pregătirea și servirea hranei bolnavilor; bloc operator = parte a unui serviciu de chirurgie rezervat operațiilor
♦ Bloc continental = sector al scoarței terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime
În bloc = împreună, laolaltă, global
Bloc sistem = dispozitiv de semnalizare folosit pentru a evita orice ciocnire între trenuri care circulă sau manevrează pe aceeași linie
Bloc de desen = teanc de foi de hârtie de desenat, prinse în coperți de carton și păstrate între două cartoane protectoare
Locuţiune adverbiala În bloc = împreună, laolaltă
Bloc-turn = bloc cu etajele dispuse în formă de turn
În sintagma Bloc motor = organ de motor în care se află cilindrii și pistoanele
Medicină; în sintagmele Bloc cardiac = tulburare a ritmului inimii, datorată blocării influxului nervos care străbate mușchiul cardiac
Bloc operator = ansamblul încăperilor și echipamentelor necesare intervențiilor chirurgicale
Locuţiune adverbiala În bloc = împreună, laolaltă
♦ Bloc de desen = teanc de foi de hârtie tăiate egal și prinse între ele, întrebuințate la desenat
În expresie Instalație de bloc = instalație de cale ferată care servește la siguranța circulației prin automatizarea comenzilor și manevrelor
Bloc de desen = grup de foi de hârtie de desenat, lipite între ele la una din margini și păstrate între două cartoane protectoare
♦ Locuţiune adverbiala În bloc = împreună, laolaltă
În sintagma Bloc motor = organ de motor în care se află cilindrii și pistoanele
Medicină; în sintagmele Bloc cardiac = tulburare a ritmului inimii, datorită blocării influxului nervos care străbate mușchiul cardiac
Bloc operator = parte componentă a serviciilor chirurgicale, cuprinzând sălile de operație și dependințele acestora

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL bloc

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A-și bea și cămașa?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
sensul obișnuit al unui cuvânt
făcut numai pentru a respecta anumite forme sociale, de formă
a cheltui totul pe băutură
a primi pe cineva în gazdă cu locuința și cu mâncarea
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app