 | as |
|
| Blinda [ blin-da ] VEZI SINONIME PENTRU blinda PE ESINONIME.COM definiția cuvântului blinda în mai multe dicționareDefinițiile pentru blinda din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a blinda (forma la infinitiv) A blinda conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BLINDA: BLINDÁ, blindez, verb I, tranzitiv 1. A acoperi părțile exterioare ale unui vas de război, ale unui tanc, automobil, vagon etc. cu plăci metalice, pentru a-l apăra contra proiectilelor. 2. A acoperi cu un înveliș metalic aparatele electrice sau piesele lor, pentru a le proteja contra perturbărilor venite din exterior, sau piesele producătoare de perturbări electrice sau magnetice, spre a micșora aceste perturbări. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru blindă: *blíndă forme, plural e (în franceză blinde germana blende, derivat despre blenden, a orbi, a astupa). Fort. Apărătoare înaintea bombelor dușmanuluĭ făcută din fașine orĭ altă grămădire de nuĭele sprijinite de parĭ (Se zice maĭ mult la plural ). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru blinda: blindá [Atestat: DA ms / prezentul indicativ: blindadez / Etimologie: franceza blinder] verb tranzitiv: A acoperi cu un blindaj. 2 verb reflexiv: (Fig) A lua măsuri de apărare. 3 verb reflexiv: (Fig) A deveni insensibil la atacuri. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru blinda: blindá (blindéz, blindát), verb – A acoperi cu un blindaj. în franceză blinder. – derivat blindaj, substantiv neutru, din limba franceza blindage; blindat, substantiv masculin (argotic, păduche). Forme diferite ale cuvantului blinda: blindéz blind Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BLINDA: BLINDÁ verb I. trecut a acoperi cu blindaj. II. reflexiv (familial) a se îmbrăca suplimentar, împotriva frigului, a umezelii etc. (< limba franceza blinder) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BLINDA: BLINDÁ verb I. trecut A acoperi cu blindaj. [< limba franceza blinder, italiana blindare, conform vezigerm. blenden – a orbi]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BLÎ́NDĂ: BLÎ́NDĂ substantiv feminin Urticarie. Uite, ce blîndă mi-a ieșit pe trup! CREANGĂ, P. 264. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BLINDA: BLINDÁ, blindez, verb I. tranzitiv A acoperi cu un blindaj. – Din limba franceza blinder. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BLINDA: BLINDÁ, blindez, verb I. tranzitiv A acoperi cu un blindaj. – Din limba franceza blinder. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BLINDA: BLINDÁ, blindez, verb I. tranzitiv A acoperi cu un blindaj. – în franceză blinder. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru blindă: blíndă substantiv feminin [Atestat: LTR / Plural: blindade / Etimologie: nesigură cf blinda] Flanșă oarbă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru blinda: blindá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu blindéz, persoana a treia singular: el / ea și plural blindeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru blinda: blindá (a blinda) verb, indicativ prezent 3 blindeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru blîndă: blîndă substantiv verbal URTICARIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'BLINDA' Blihanbliháțblimpblîndblindáblindájblindáreblindátblîndéță |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL blîndă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului blîndă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Blindá [Atestat: DA ms / prezentul indicativ: blîndădez / Etimologie: franceza blinder] verb tranzitiv: A acoperi cu un blindaj. Blíndă substantiv feminin [Atestat: LTR / Plural: blîndăde / Etimologie: nesigură cf blinda] Flanșă oarbă. Blindá a blîndă verb, indicativ prezent 3 blindeáză. |
GRAMATICA cuvântului blîndă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului blîndă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul blîndă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE blinda? Vezi cuvântul blinda desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul blinda?[ blin-da ] Se pare că cuvântul blinda are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Fibrilație cardiacă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul blinda se conjugă: ei ele blindeáză
