eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție blestematie


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Blestemăţie [ bles-te-mă-ţi-e ]
VEZI SINONIME PENTRU blestemăţie PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului blestematie în mai multe dicționare

Definițiile pentru blestematie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BLESTEMĂȚIE:
BLESTEMĂȚÍE, blestemății, substantiv feminin (Și în forma populară blăstămăție) Calitate sau (mai ales) purtare, faptăi de om blestemat; mișelie, infamie, ticăloșie; situație care decurge din asemenea fapte. Nu avusese nimeni... curajul să-i spună despre nemaipomenita blestemăție a derbedeilor. PAS, Z. I 49. De cînd sînt n-am văzut asemenea blăstămăție. SADOVEANU, N. forme 33. Să fi văzut ce blăstămăție... era în casă: fereștile sparte, soba dărîmată, smocuri de păr smuls din cap. CREANGĂ, A. 113. Așa-numitele lor blăstămății erau niște copilării, cu toată libertatea vorbelor cu care le-mbrăcau. EMINESCU, N. 98.
♦ Vorbă urîtă, injurioasă. N-avem poftă să ascultăm blestemățiile tuturor cioflingarilor. PAS, L. I 152.

– Variantă: (popular) blăstămățíe substantiv feminin

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

blestemăție
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru blestemăție:
blestemăție substantiv verbal ABJECȚIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIȘELIE. MÎRȘĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOȘIE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

BLESTEMĂȚIE
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BLESTEMĂȚIE:
BLESTEMĂȚÍE, blestemății, substantiv feminin Purtare, faptă de om blestemat (1); ticăloșie, infamie.

– Din blestemat + sufix -ie.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

blestemăție
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru blestemăție:
blestemățíe substantiv feminin [Atestat: N. COSTIN, ap. LET. II, 128/37 / Plural: blestematieii / Etimologie: blestemat + -ie] (Pfm) 1 Ticăloșie. 2 Depravare.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

blestemăție
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru blestemăție:
blestemățíe (popular) substantiv feminin, articulat blestemățía, genitiv dativ articulat blestămățíei; plural blestemățíi, articulat blestemățíile
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

BLESTEMĂȚIE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BLESTEMĂȚIE:
BLESTEMĂȚÍE, blestemății, substantiv feminin (popular) Purtare, faptă de om blestemat.
♦ Depravare.

– Blestemat + sufix -ie.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

blestemăție
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru blestemăție:
blestemățíe substantiv feminin, articulat blestemățía, genitiv dativ articulat blestemățíei: plural blestemățíi, articulat blestemățíile
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

BLESTEMĂȚIE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BLESTEMĂȚIE:
BLESTEMĂȚÍE, blestemății, substantiv feminin Purtare, faptă de om blestemat.
♦ Depravare.

– Blestemat + sufix -ie.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

blestemăție
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru blestemăție:
blestemăție forme

1. faptă de om blestemat;

2. mișelie, păcătoșie.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'BLESTEMATIE'
BLESTEMÁTBLESTEMĂȚÉSCblestemățéșteblestemățíBLESTEMĂȚÍEblestemătorBLEȘTÍbleștírebleștít

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL blestemăție
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului blestemăție dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
II, 128/37 / Plural: blestemățieii / Etimologie: blestemat + -ie] Pfm 1 Ticăloșie.

GRAMATICA cuvântului blestemăție?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului blestemăție.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul blestemăție poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul blestemăție sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul blestemăție are forma: blestemățíi
VEZI PLURALUL pentru blestemăție la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE blestemăţie?
Vezi cuvântul blestemăţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul blestemăţie?
[ bles-te-mă-ţi-e ]
Se pare că cuvântul blestemăţie are cinci silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL blestemăție

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară salicornia herbacea compuse: brânca-porcului?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
proces care se poate reînnoi prin el însuși pentru că o parte a produsului e întotdeauna în stare a reimpulsiona reacția
ordin arhitectonic roman imitat după ordinul doric, printr-o mare simplitate, cu aspect de robustețe puțin greoaie
a plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi scrophularia scopolii; b cinsteț; brânca-ursului
virus foarte mic, care trece prin filtrele1 cele mai fine și care nu se poate vedea la microscopul obișnuit
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app