 | as |
|
| Blestemat [ bles-te-mat ] VEZI SINONIME PENTRU blestemat PE ESINONIME.COM definiția cuvântului blestemat în mai multe dicționareDefinițiile pentru blestemat din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BLESTEMAT: BLESTEMÁT, -Ă, blestemați, -te, adjectiv 1. (Și în forma, populară blăstămat) Cu purtări rele; rău, ticălos, mișel; (adesea în glumă, fără înțeles rău, despre copii) ștrengar. Să nu-ți faci de lucru cu ei, căci sînt niște oameni blestemați! • (Substantivat) Dar tu, blestemato, cine ești? BENIUC, vezi 66. Dăduse poruncă să pornească în căutarea blestematului care îi făcuse de rușine. PAS, Z. I 227. Ia stați oleacă, blăstămaților, să vă dau eu! CREANGĂ, A. 42. Șezi binișor, blăstămatule! ALECSANDRI, T. 110. ♦ Nenorocit, rău, neprielnic. verb reflexiv:eme blestemată. 2. (în superstiții) Pe care l-a blestemat cineva, pe care l-a ajuns blestemul cuiva; afurisit. Arunc repede floarea, ca pe un lucru blestemat. SAHIA, N. 27. – Variantă: (popular) blăstămát, -ă adjectiv Forme diferite ale cuvantului blestemat: blestemat-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru BLESTEMAT: BLESTEMÁT, -Ă (< blestema) adjectiv, substantiv masculin și substantiv feminin 1. (Persoană) care formează obiectul unui blestem. ♦ Pictori blestemați = nume dat artiștilor postimpresioniști de la sfîrșitul secolul 19 și începutul secolul 20, considerați atît din punct de vedere al operei cît și al nonconformismului social un pericol pentru societatea verb reflexiv:emii. 2. (Om) ticălos, rău, nemernic (în comportări). ♦ Adj. Nefavorabil, neprielnic. Forme diferite ale cuvantului blestemat: blestemat-Ă Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BLESTEMAT: BLESTEMAT adjectiv, s. 1. adjectiv (termen bisericesc) afurisit, anatemizat, excomunicat, (învechit și regional) proclețit, (învechit) proclet. (Un credincios blestemat.) 2. adjectiv, substantiv afurisit, cîinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos, (învechit și popular) pustiu, (popular și fam.) pîrdalnic, (popular) împelițat, jurat, (învechit și regional) urgisit, (regional) pricăjit, (Transilvania) săcret. (blestemat de Gheorghe!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru blestemat: blestemát2, blestemată [Atestat: cuvânt despre BĂTR. II, 47 / Plural: blestematați, blestemate / Etimologie: blestema] 1 a Pe care l-a blestemat cineva Si: afurisit, procletit. 2 a Pe care l-a ajuns un blestem. 3 substantiv masculin și feminin Ticălos. 4 a (despre femei) Depravat. 5 substantiv masculin și feminin (Gmț; despre copii) Ștrengar. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BLESTEMAT: BLESTEMÁT blestemattă (blestematți, blestematte) 1) (în superstiții) Care a fost ajuns de un blestem; lovit de blestem. 3) și substantival fam. (despre persoane) Care comite fapte nedemne; ticălos; mârșav; netrebnic; infam; josnic; abject. /v. a blestema Forme diferite ale cuvantului blestemat: blestemattă blestematți blestematte Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BLESTEMAT: BLESTEMÁT, -Ă, blestemați, -te, adjectiv 1. (Adesea substantivat) Cu purtări rele; rău, ticălos. ♦ Neprielnic. verb reflexiv:eme blestemată. 2. (În superstiții) Care este obiectul unui blestem; afurisit. – vezi blestema. Forme diferite ale cuvantului blestemat: blestemat-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BLESTEMAT: BLESTEMÁT, -Ă, blestemați, -te, adjectiv 1. Lovit, ajuns de blestem. ♦ Rău, neprielnic, dușmănos. 2. (Adesea substantivat) Cu purtări rele; depravat, rău, ticălos. – vezi blestema. Forme diferite ale cuvantului blestemat: blestemat-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BLESTEMAT: BLESTEMÁT, -Ă, blestemați, -te, adjectiv 1. Lovit, ajuns de blestem. ♦ Rău, neprielnic, dușmănos. 2. (Adesea substantivat) (Om) ticălos. – vezi blestema. Forme diferite ale cuvantului blestemat: blestemat-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru blestemat: blestemát adjectiv masculin, plural blestemáți; forme singular blestemátă, plural blestemáte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru blestemat: blestemát1 sn [Atestat: MDA ms / Plural: blestematuri / Etimologie: blestema] 1-2 Blestemare (1-2). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'BLESTEMAT' BLESTÉMBLESTEMÁBLESTEMĂCIÚNEblestemáreBLESTEMÁTBLESTEMĂȚÉSCblestemățéșteblestemățíBLESTEMĂȚÍE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL BLESTEMAT Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului blestemat dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un credincios blestemat. Blestemat de Gheorghe!. Blestemát2, blestemată [Atestat: cuvânt despre BĂTR. II, 47 / Plural: blestematați, blestemate / Etimologie: blestema] 1 a Pe care l-a blestemat cineva Si: afurisit, procletit. BLESTEMÁT blestemattă blestematți, blestematte 1 în superstiții Care a fost ajuns de un blestem; lovit de blestem. Blestemát1 sn [Atestat: MDA ms / Plural: blestematuri / Etimologie: blestema] 1-2 Blestemare 1-2. |
GRAMATICA cuvântului BLESTEMAT? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului blestemat. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul BLESTEMAT poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE blestemat? Vezi cuvântul blestemat desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul blestemat?[ bles-te-mat ] Se pare că cuvântul blestemat are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL BLESTEMAT Inţelegi mai uşor cuvântul blestemat dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ Pictori blestemați = nume dat artiștilor postimpresioniști de la sfîrșitul secolul 19 și începutul secolul 20, considerați atît din punct de vedere al operei cît și al nonconformismului social un pericol pentru societatea verb reflexiv:emii |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL BLESTEMAT |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ în sintagmele de-a baba-oarba?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
