 | as |
|
| Blestem [ bles-tem ] VEZI SINONIME PENTRU blestem PE ESINONIME.COM definiția cuvântului blestem în mai multe dicționareDefinițiile pentru blestem din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BLESTEM: BLESTÉM, blesteme, substantiv neutru (Și în forma populară blăstăm) Imprecație (legată de credințele superstițioase) prin care se invocă abaterea unei nenorociri asupra unui adversar. [Asupritorii] împovărați de slăvi și de steme, De ură ferecată-n blesteme. DEȘLIU, G. 37. Așternută la prima furie, era o scrisoare fulgerătoare, plină de învinuiri și blesteme. BART, E. 241. • Expresia: A-și face blestem cu (sau de) cineva = a se purta rău cu cineva, a chinui, a maltrata. Acum cred că nu ți-i mai face blăstăm cu mine, mi-i da drumul... că tare mare treabă mai am. CREANGĂ, P. 314. ♦ (În basme și legende) verb reflexiv:ajă căzută asupra unui lucru. Un blestem ce-apasă pe codru Schimbatu-i-a-n piatră și iască [pe cavaleri]. BENIUC, vezi 85. – Accentuat și: bléstem. – plural și: blestemuri (GHEREA, ST. Hristos II 279). – Variante: (popular) blăstăm, blăstém substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru BLESTEM: BLESTÉM (< blestema) substantiv neutru Invocație cu funcție de sancțiune, prin care se cheamă mînia sau urgia unei divinități asupra unei ființe sau obiect în scop de răzbunare ♦ Blestem divin = blestem adresat de Dumnezeu perechii primordiale Adam și Eva, după înfruptarea din Pomul Cunoștinței, anulat apoi prin răscumpărarea săvîrșită de Hristos. ♦ (În basme și legende) verb reflexiv:ajă căzută asupra cuiva sau a ceva. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru blestem: blestém sn [Atestat: COD. VOR. 125/1 / V: -tăm, blăs-, blăstăm / A și: blés- / Plural: blesteme, -uri (Mol; înv) blăstămi / Etimologie: blestema] 1-2 Invocare a unei nenorociri (sau a mâniei divine) împotriva cuiva. 3-4 Nenorocire adusă de blestem (1-2) Cf afurisenie, anatemă. 5 (Îs) Carte de -e Carte de afurisanie. 6 (Pfm; im; îe) A-și face blestem cu (sau de) cineva A supăra. 7 (Îae) A-și bate joc. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BLESTEM: BLESTÉM blesteme n. 1) Invocare a urgiei divine asupra cuiva; imprecație. 2) Cuvinte prin care se invocă abaterea unei nenorociri asupra cuiva; imprecație; maledicție. 3) Rău fatal, pus pe seama furiei divine, care se pare că planează în permanență deasupra cuiva; maledicție. /v. a blestema Forme diferite ale cuvantului blestem: blesteme Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru blestem: blestem n. 1. chemarea urgiei divine pe capul cuiva și vorba prin care se urează rău și nefericire; 2. soarta rea de care nu se pcate scăpa cineva: e un blestem; 3. vorbe prin care cineva sau ceva se scoate din turma credincioșilor: carte de blestem. [Abstras din blestema]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BLESTEM: BLESTÉM, blesteme, substantiv neutru Imprecație (legată de credințele superstițioase) prin care se invocă abaterea unei nenorociri asupra cuiva. ♦ (În basme și legende) verb reflexiv:ajă căzută asupra unui lucru. [accentuat și: bléstem] – Postverbal al lui blestema. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BLESTEM: BLESTÉM, blesteme, substantiv neutru Invocare a urgiei divinității împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine. ♦ (În basme și legende) verb reflexiv:ajă căzută asupra cuiva sau a ceva. [accentuat și: bléstem] – Din blestema (derivat regresiv). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BLESTEM: BLESTEM s. 1. imprecație, ocară, (livresc) maledicție. (Poeziile lui conțin multe blestem.) 2. (termen bisericesc) afurisenie, afurisire, anatemă, excomunicare, (învechit) proclețenie, procleție. (A arunca blestem asupra cuiva.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BLESTEM: BLESTÉM, blesteme, substantiv neutru Invocare a urgiei divinității împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine. [accentuat și: bléstem] – Din blestema (derivat regresiv). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru blestem: blestem substantiv verbal CALAMITATE. CATASTROFĂ. DEZASTRU. FLAGEL. GROZĂVIE. NĂPASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. POTOP. PRĂPĂD. PUSTIIRE. SINISTRU. URGIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BLESTEM: BLESTÉM s. 1. imprecație, ocară, (livresc) maledicție. (Poeziile lui conțin multe blestem.) 2. vezi excomunicare. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru blestem: blestém substantiv neutru, plural blestéme Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru blestem: blestém substantiv neutru, plural blestéme Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul figurilor de stil dă următoarea definitie pentru blestem: blestem vezi imprecație. Definiție sursă: Dicționarul figurilor de stil |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru blestem-: blestem- vezi blăstăm-. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'BLESTEM' bleșcúțăblesníblesnítblestămáBLESTÉMBLESTEMÁBLESTEMĂCIÚNEblestemáreBLESTEMÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL blestem- Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului blestem- dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 125/1 / V: -tăm, blăs-, blăstăm / A și: blés- / Plural: blestem-e, -uri Mol; înv blăstămi / Etimologie: blestema] 1-2 Invocare a unei nenorociri sau a mâniei divine împotriva cuiva. 6 Pfm; im; îe A-și face blestem- cu sau de cineva A supăra. BLESTÉM blestem-e n. Poeziile lui conțin multe blestem-. A arunca blestem- asupra cuiva. Poeziile lui conțin multe blestem-. |
GRAMATICA cuvântului blestem-? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului blestem-. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul blestem- poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE blestem? Vezi cuvântul blestem desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul blestem?[ bles-tem ] Se pare că cuvântul blestem are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL blestem- Inţelegi mai uşor cuvântul blestem- dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A-și face blestem cu sau de cineva = a se purta rău cu cineva, a chinui, a maltrata Divin = b |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL blestem- |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cu putință?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul blestem are forma: blestéme
