 | as |
|
| Blanc [ blanc ] VEZI SINONIME PENTRU blanc PE ESINONIME.COM definiția cuvântului blanc în mai multe dicționareDefinițiile pentru blanc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru blanc: blanc, -ă adjectiv (sas. blank, neted). Care cîntărește cît trebuĭe (vorbind de banĭ): galbenĭ blancĭ. S.n. Pele tăbăcită lăsată la culoarea naturală: un toc de pistol de blanc, nu negru. adverb În întregime: la alegerĭ a ĭeșit blanc lista luĭ Popescu. Forme diferite ale cuvantului blanc: blanc-ă calatîr Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BLANC: BLANC1 substantiv neutru 1. Piele tăbăcită vegetal, colorată sau cu fața naturală, folosită pentru curelărie, harnașamente și articole tehnice. 2. Fâșie de material insensibil care apără capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică. [< germana Blank]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BLANC: BLANC1 substantiv neutru 1. piele tăbăcită, suplă și elastică, (colorată) pentru curelărie, harnașamente și articole tehnice. 2. fâșie de material insensibil care protejează capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică. (< germana Blank) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BLANC: BLANC1 substantiv neutru 1. Piele de bovine sau de porcine, tăbăcită vegetal, folosită în marochinărie. 2. Fâșie de material insensibil adăugată la capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică pentru a le proteja. – Din germana Blank. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru blanc: blanc1 sn [Atestat: DEX2 / Plural: blancuri / Etimologie: ger Blank] 1 Piele tăbăcită, suplă și elastică, folosită în marochinărie. 2 Fâșie de material insensibil la lumină, de protecție, la capetele bobinelor de film sau ale bandei magnetice. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BLANC: BLANC2 substantiv neutru 1. spațiu alb care desparte două cuvinte tipărite. 2. (informatică) zonă dintr-un suport de date care nu conține înregistrări. 3. pauză albă și tremurătoare care apare uneori în emisiunile tv. (< limba franceza blanc) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BLANC: BLANC1 substantiv neutru 1. Piele tăbăcită, suplă și elastică, folosită în marochinărie. 2. Fâșie de material insensibil adăugată la capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică pentru a le proteja. – Din germana Blank. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Blanc: Blanc m. 1. (Muntele), cel mai înalt pisc muntos al Europei în Alpi: 4810 m.; 2. (Capul), în Africa, pe coasta occidentală a Saharei. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru BLANC: BLANC (RAS EL-BIAD), cel mai nordic cap al Africii, la N de Bizerta (Tunisia), situat la 37°20′ latina N și 9°51′ long. E. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru blanc: blanc2 sn [Atestat: DEX2 / Plural: blancuri / Etimologie: franceza blanc] Spațiu alb între două cuvinte sau rânduri tipărite. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru blanc: blanc a. se zice de monedele de aur ce cântăresc drept la cumpănă: galben cu blanc. [Sas. BLANK]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BLANC: BLANC2, blancuri, substantiv neutru Spațiu alb care desparte două cuvinte tipărite. – Din limba franceza blanc. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BLANC: BLANC2, blancuri, substantiv neutru Spațiu alb care desparte două cuvinte tipărite. – Din limba franceza blanc. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru blanc: blanc (piele tăbăcită, material insensibil) substantiv neutru, plural bláncuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru blanc: blanc1 (piele tăbăcită, material insensibil) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru blanc: blanc (spațiu alb) substantiv neutru, plural bláncuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru blanc: blanc2 (spațiu alb) substantiv neutru, plural bláncuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru blanc: blanc, substantiv invariabil (argoul lumii interlope) bani. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'BLANC' blănăreásăblănăreáscablănăréșteblănăríeBLANCblancáreBLANCHARDBLANCHÉTblanchétă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL blanc Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului blanc dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Blanc1 sn [Atestat: DEX2 / Plural: blancuri / Etimologie: ger Blank] 1 Piele tăbăcită, suplă și elastică, folosită în marochinărie. Blanc2 sn [Atestat: DEX2 / Plural: blancuri / Etimologie: franceza blanc] Spațiu alb între două cuvinte sau rânduri tipărite. Blancul completează spațiile albe dintre cuvinte. |
GRAMATICA cuvântului blanc? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului blanc. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul blanc poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE blanc? Vezi cuvântul blanc desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul blanc?[ blanc ] Se pare că cuvântul blanc are o silabă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL blanc |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial a da rasol?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul blanc are forma: bláncuri
