 | as |
|
| Blama [ bla-ma ] VEZI SINONIME PENTRU blama PE ESINONIME.COM definiția cuvântului blama în mai multe dicționareDefinițiile pentru blama din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a blama (forma la infinitiv) A blama conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BLAMA: BLAMA verb 1. a condamna, a dezaproba, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza, (livresc) a dezavua, (rar) a sancționa, (popular) a osîndi, (învechit) a mustra, a protesta, (figurat) a veșteji. 2. a (se) bîrfi, a (se) calomnia, a (se) cleveti, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livresc) a (se) detracta, a (se) vitupera, (învechit și popular) a (se) ocărî, (popular) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (învechit) a (se) balamuți, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) verb reflexiv:evi, (familial figurat) a (se) încondeia, (popular figurat) a (se) înnegri. (De ce îl blama pe nedrept?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BLAMA: BLAMÁ, blamez, verb I. tranzitiv (Cu privire la persoane sau la fapte ale lor) A dezaproba (în public); a reproba, a condamna. • (reflexiv pasiv) Chiar în adunările Societății literare... se blama vînzarea averii lui Hagi-Moscu în detrimentul creditorilor și în folosul familiei falitului. GHICA, S. A. 152. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru blama: blamá [Atestat: DA / prezentul indicativ: blamaméz / Etimologie: franceza blâmer] 1 verb tranzitiv: A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un gest etc. considerate reprobabile Si: a condamna. 2 verb reflexiv: (Trs; Buc; gms) A se face de râsul lumii. 3 verb reflexiv: (Trs; Buc; gms) A se păcăli. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BLAMA: BLAMÁ, blamez, verb I. tranzitiv A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile; a condamna. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din limba franceza blâmer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BLAMA: BLAMÁ, blamez, verb I. tranzitiv A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din limba franceza blâmer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BLAMA: BLAMÁ verb I. trecut A condamna; a defăima; a dezaproba, a reproba (public) o persoană, un fapt etc. [P.i. -mez. / < limba franceza blâmer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BLAMA: BLAMÁ, blamez, verb I. tranzitiv A dezaproba (în public); a condamna, a reproba. – în franceză blâmer. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BLAMA: BLAMÁ verb trecut a condamna, a dezaproba, a reproba (public). (< limba franceza blâmer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru blama: blamá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu blaméz, persoana a treia singular: el / ea și plural blameáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru blama: blamá (a blama) verb, indicativ prezent 3 blameáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'BLAMA' BlajiniiBLAKEBLAKEABLAMBLAMÁBlamabilblamanjeáblamanjeleBlamare |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL blama Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului blama dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii De ce îl blama pe nedrept?. Blamá [Atestat: DA / prezentul indicativ: blamaméz / Etimologie: franceza blâmer] 1 verb tranzitiv: A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un gest etc. Blamá a blama verb, indicativ prezent 3 blameáză. |
GRAMATICA cuvântului blama? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului blama. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul blama poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE blama? Vezi cuvântul blama desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul blama?[ bla-ma ] Se pare că cuvântul blama are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL blama |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Echilibru dinamic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul blama se conjugă: ei ele blameáză
