eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție biruitor


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Biruitor [ bi-ru-i-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU biruitor PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului biruitor în mai multe dicționare

Definițiile pentru biruitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BIRUITÓR:
BIRUITÓR, -OÁRE, biruitori, -oare, adjectiv Care biruie, învinge (sau a biruit, a învins); învingător, victorios. Glorie muncii biruitoare, Țării Sovietelor, veșnică glorie! DEȘLIU, G. 55. Și, gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri. EMINESCU, O. I 148.
       • (Adverbial) Mînecuță... răsuflă biruitor: Știți că m-a numit. SADOVEANU, P. M. 230.
       • (Substantivat) Gingașa Ruxanda ajunsese a fi parte biruitorului. NEGRUZZI, S. I 144. (figurat) Pentru biruitorii ruinelor, Pentru secerătorii belșugului, Pentru cei de La coarnele plugului... DEȘLIU, G. 35.

– Pronunțat: -ru-i-.
Forme diferite ale cuvantului biruitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

BIRUITÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BIRUITÓR:
BIRUITÓR biruitoroáre (biruitoróri, biruitoroáre) și substantival Care ține de biruințe; propriu biruinței; învingător; victorios; triumfător. Armată biruitoroare. [silabe -ru-i-] /a birui + sufix biruitortor
Forme diferite ale cuvantului biruitor: biruitoroáre biruitoróri biruitor

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

BIRUITÓR
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BIRUITÓR:
BIRUITÓR, -OÁRE, biruitori, -oare, adjectiv (Adesea substantivat) Care biruie; învingător. [ pronunție: -ru-i-]

– Din birui + sufix -(i)tor.
Forme diferite ale cuvantului biruitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

biruitor
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru biruitor:
biruitor, biruitoroare [Atestat: PRAV. Moldova 1/2 / P: biruitorru-i- / Plural: biruitori / Etimologie: birui +- -tor] 1-2 a Care biruie (1-2). 3 (Înv) substantiv masculin Stăpânitor.
Forme diferite ale cuvantului biruitor: biruitoroare

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BIRUITÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BIRUITÓR:
BIRUITÓR, -OÁRE, biruitori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme (Persoană) care a învins. [ pronunție: -ru-i-]

– Birui + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului biruitor: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BIRUITÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BIRUITÓR:
BIRUITÓR, -OÁRE, biruitori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme (Persoană) care a învins. [ pronunție: -ru-i-]

– Birui + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului biruitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

BIRUITOR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BIRUITOR:
BIRUITOR adjectiv, substantiv cîștigător, izbînditor, învingător, triumfător, victorios. (biruitor într-o competiție.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

biruitor
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru biruitor:
biruitor substantiv verbal CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH STĂPÎNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

biruitor
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru biruitor:
biruitór (-ru-i-) adjectiv masculin, substantiv masculin, plural biruitóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural biruitoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

biruitor
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru biruitor:
biruitór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural biruitóri; forme singular și plural biruitoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

biruitor
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru biruitor:
biruitór, -oáre adjectiv adjectiv și substantiv Învingător.
Forme diferite ale cuvantului biruitor: -oáre gîlbá

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

Biruitor
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Biruitor:
Biruitor ≠ bătut, înfrânt, învins
Definiție sursă: Dicționar de antonime

biruitor
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru biruitor:
biruitor m. cel ce biruiește, victorios.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BIRUITÓR
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BIRUITÓR:
BIRUITÓR adjectiv, substantiv verbal victorios.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime


CUVINTE APROPIATE DE 'BIRUITOR'
BIRUÍBiruințăBIRUÍREBiruitBiruitorbirúșcăBÎRZABÎRZAVAbîrzói

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL BIRUITÓR
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului biruitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
BIRUITÓR biruitÓroáre biruitÓróri, biruitÓroáre și substantival Care ține de biruințe; propriu biruinței; învingător; victorios; triumfător.
Armată biruitÓroare.
[silabe -ru-i-] /a birui + sufix biruitÓrtor.
Biruitor, biruitÓroare [Atestat: PRAV.
Moldova 1/2 / P: biruitÓrru-i- / Plural: biruitÓri / Etimologie: birui +- -tor] 1-2 a Care biruie 1-2.
BiruitÓr într-o competiție.

GRAMATICA cuvântului BIRUITÓR?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului biruitor.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul BIRUITÓR poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul BIRUITÓR sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, adjectiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul biruitor are forma: biruitóri
VEZI PLURALUL pentru BIRUITÓR la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE biruitor?
Vezi cuvântul biruitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul biruitor?
[ bi-ru-i-tor ]
Se pare că cuvântul biruitor are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL BIRUITÓR

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Familial a umple de bogdaproste?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
soi de viță de vie autohton, cu ciorchinii mărunți, ramificați și cu bobul negru-violaceu, sferic
a-i prii cuiva, a se asimila
a ocărî 2
ce mai faci? cum te mai simți? ♦ reflexiv a face pe grozavul; a se grozăvi
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app