|
Biruitor [ bi-ru-i-tor ] VEZI SINONIME PENTRU biruitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului biruitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru biruitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BIRUITÓR: BIRUITÓR, -OÁRE, biruitori, -oare, adjectiv Care biruie, învinge (sau a biruit, a învins); învingător, victorios. Glorie muncii biruitoare, Țării Sovietelor, veșnică glorie! DEȘLIU, G. 55. Și, gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri. EMINESCU, O. I 148. • (Adverbial) Mînecuță... răsuflă biruitor: Știți că m-a numit. SADOVEANU, P. M. 230. • (Substantivat) Gingașa Ruxanda ajunsese a fi parte biruitorului. NEGRUZZI, S. I 144. (figurat) Pentru biruitorii ruinelor, Pentru secerătorii belșugului, Pentru cei de La coarnele plugului... DEȘLIU, G. 35. – Pronunțat: -ru-i-. Forme diferite ale cuvantului biruitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BIRUITÓR: BIRUITÓR biruitoroáre (biruitoróri, biruitoroáre) și substantival Care ține de biruințe; propriu biruinței; învingător; victorios; triumfător. Armată biruitoroare. [silabe -ru-i-] /a birui + sufix biruitortor Forme diferite ale cuvantului biruitor: biruitoroáre biruitoróri biruitor Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BIRUITÓR: BIRUITÓR, -OÁRE, biruitori, -oare, adjectiv (Adesea substantivat) Care biruie; învingător. [ pronunție: -ru-i-] – Din birui + sufix -(i)tor. Forme diferite ale cuvantului biruitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru biruitor: biruitor, biruitoroare [Atestat: PRAV. Moldova 1/2 / P: biruitorru-i- / Plural: biruitori / Etimologie: birui +- -tor] 1-2 a Care biruie (1-2). 3 (Înv) substantiv masculin Stăpânitor. Forme diferite ale cuvantului biruitor: biruitoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BIRUITÓR: BIRUITÓR, -OÁRE, biruitori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme (Persoană) care a învins. [ pronunție: -ru-i-] – Birui + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului biruitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BIRUITÓR: BIRUITÓR, -OÁRE, biruitori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme (Persoană) care a învins. [ pronunție: -ru-i-] – Birui + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului biruitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BIRUITOR: BIRUITOR adjectiv, substantiv cîștigător, izbînditor, învingător, triumfător, victorios. (biruitor într-o competiție.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru biruitor: biruitor substantiv verbal CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH STĂPÎNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru biruitor: biruitór (-ru-i-) adjectiv masculin, substantiv masculin, plural biruitóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural biruitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru biruitor: biruitór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural biruitóri; forme singular și plural biruitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru biruitor: biruitór, -oáre adjectiv adjectiv și substantiv Învingător. Forme diferite ale cuvantului biruitor: -oáre gîlbá Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Biruitor: Biruitor ≠ bătut, înfrânt, învins Definiție sursă: Dicționar de antonime |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru biruitor: biruitor m. cel ce biruiește, victorios. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BIRUITÓR: BIRUITÓR adjectiv, substantiv verbal victorios. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'BIRUITOR' BIRUÍBiruințăBIRUÍREBiruitBiruitorbirúșcăBÎRZABÎRZAVAbîrzói |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL BIRUITÓR Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului biruitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii BIRUITÓR biruitÓroáre biruitÓróri, biruitÓroáre și substantival Care ține de biruințe; propriu biruinței; învingător; victorios; triumfător. Armată biruitÓroare. [silabe -ru-i-] /a birui + sufix biruitÓrtor. Biruitor, biruitÓroare [Atestat: PRAV. Moldova 1/2 / P: biruitÓrru-i- / Plural: biruitÓri / Etimologie: birui +- -tor] 1-2 a Care biruie 1-2. BiruitÓr într-o competiție. |
GRAMATICA cuvântului BIRUITÓR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului biruitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul BIRUITÓR poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE biruitor? Vezi cuvântul biruitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul biruitor?[ bi-ru-i-tor ] Se pare că cuvântul biruitor are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL BIRUITÓR |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial a umple de bogdaproste?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|