 | as |
|
| Biruinţă [ bi-ru-in-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU biruinţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului biruinta în mai multe dicționareDefinițiile pentru biruinta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BIRUINȚĂ: BIRUÍNȚĂ, biruințe, substantiv feminin Izbîndă, victorie. O să se-ntoarcă! Cîntase aceste cuvinte ca într-o biruință. SADOVEANU, M. C. 76. Pe cînd oastea se așază, iată soarele apune, Voind creștetele-nalte ale țării să-ncunune Cu un nimb de biruință. EMINESCU, O. I 148. ♦ figurat Pămîntul întors e o biruință mare... în el s-a semănat pînea de mîine a orașelor. CAMILAR, TEM. 101. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BIRUINȚĂ: BIRUÍNȚĂ biruintae forme Succes deplin obținut printr-un efort deosebit (într-o luptă, într-o competiție sportivă, într-un domeniu de activitate etc.); victorie; izbândă. [G.-D. biruinței; silabe -ru-in-ță] /a birui + sufix biruintaință Forme diferite ale cuvantului biruinta: biruintae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru biruință: biruínță substantiv feminin [Atestat: PRAV. Moldova 1002 / Plural: biruintațe / Etimologie: birui + -ință] 1 Stăpânire. 2 Victorie. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BIRUINȚĂ: BIRUÍNȚĂ, biruințe, substantiv feminin Victorie, izbândă. – Din birui + sufix -ință. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BIRUINȚĂ: BIRUÍNȚĂ, biruințe, substantiv feminin Victorie, izbândă. – Birui + sufix -ință. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BIRUINȚĂ: BIRUÍNȚĂ, biruințe, substantiv feminin Victorie, izbândă. – Birui + sufix -ință. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru biruință: biruință forme fapta de a birui și rezultatul ei: învingere, victorie. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru biruință: biruínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat biruínței; plural biruínțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BIRUINȚĂ: BIRUINȚĂ substantiv izbîndă, victorie. (A repurtat o mare biruinta.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru biruință: biruínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat biruínței; plural biruínțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru biruință: biruínță forme plural e. Învingere, victorie. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Biruință: Biruință ≠ înfrângere Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'BIRUINTA' BirtolomeibirțuibirắuBIRUÍBiruințăBIRUÍREBiruitBiruitorbirúșcă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Biruință Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului biruință dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii BIRUÍNȚĂ biruințăe forme Succes deplin obținut printr-un efort deosebit într-o luptă, într-o competiție sportivă, într-un domeniu de activitate etc. Biruinței; silabe -ru-in-ță] /a birui + sufix biruințăință. Moldova 1002 / Plural: biruințățe / Etimologie: birui + -ință] 1 Stăpânire. A repurtat o mare biruință. A repurtat o mare biruință. |
GRAMATICA cuvântului Biruință? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului biruință. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Biruință poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE biruinţă? Vezi cuvântul biruinţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul biruinţă?[ bi-ru-in-ţă ] Se pare că cuvântul biruinţă are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Biruință |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Organoleptic, -ă, organoleptici, -ce, adjectiv în sintagma examen organoleptic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul biruință are forma: biruínțe
