eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție binoclu


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Binoclu [ bi-no-clu ]
VEZI SINONIME PENTRU binoclu PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului binoclu în mai multe dicționare

Definițiile pentru binoclu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BINÓCLU:
BINÓCLU, binocluri, substantiv neutru Instrument optic alcătuit din două mici lunete terestre, cu ajutorul căruia pot fi văzute obiectele situate la distanță mare față de punctul de observație. Binoclu pentru teatru. Binoclu de cîmp. ▭ Ofițerii urmăreau cu binoclurile căderea ghiulelelor. SADOVEANU, O. VI 22. [Satul] se vedea.. ireal și departe, micșorat ca printr-un binoclu întors. C. PETRESCU, R. DR. 208.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

BINÓCLU
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BINÓCLU:
BINÓCLU, binocluri, substantiv neutru Instrument optic alcătuit din două mici lunete terestre așezate paralel la o distanță egală cu cea dintre pupilele observatorului, folosit pentru a vedea obiectele situate la distanță.

– în franceză binocle.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

BINÓCLU
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BINÓCLU:
BINÓCLU binocluri n.

1) Instrument optic format din două lunete paralele, folosit pentru a observa obiectele situate la distanță.

2) Fel de pansament, care acoperă ambii ochi; pansament binocular. [silabe -no-clu] /<fr. binocle
Forme diferite ale cuvantului binoclu: binocluri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

binoclu
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru binoclu:
binóclu (binócluri), substantiv neutru

– Instrument optic folosit pentru a vedea obiectele la distanță. în franceză binocle.

– derivat binocla, verb (a privi cu binoclu; a privi pe furiș); binocular, adjectiv din limba franceza binoculaire.
Forme diferite ale cuvantului binoclu: binócluri

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

BINÓCLU
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BINÓCLU:
BINÓCLU substantiv neutru

1. Instrument optic format din două lunete terestre mici, folosit pentru a privi obiectele așezate la distanță.

2. Pansament care acoperă amândoi ochii. [plural -uri. / < limba franceza binocle].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

BINÓCLU
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BINÓCLU:
BINÓCLU substantiv neutru

1. instrument optic din două lunete identice paralele, pentru a privi obiectele la distanță.

2. pansament care acoperă amândoi ochii. (< limba franceza binocle, latina binoculus)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

binoclu
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru binoclu:
*binóclu n., plural urĭ saŭ oacle (în franceză binocle, despre latina buni, cîte doĭ, și oculus. vezi monoclu). Ocheană cu doŭă tuburi de privit, uzitată în armată, la teatru ș.a.

– in limbaj vulgar sau argou / jargou be-.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

BINÓCLU
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BINÓCLU:
BINÓCLU, binocluri, substantiv neutru Instrument optic alcătuit din două mici lunete terestre, folosit pentru a vedea obiectele situate la (mare) distanță.

– Din limba franceza binocle.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

binoclu
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru binoclu:
binóclu sn [Atestat: VLAHUȚĂ, despre 110 / Plural: binocluri / Etimologie: franceza binocle] 1 Instrument optic alcătuit din două lunete mici. 2 (Rar) Pansament care acoperă amândoi ochii.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BINÓCLU
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BINÓCLU:
BINÓCLU, binocluri, substantiv neutru Instrument optic alcătuit din două mici lunete terestre, folosit pentru a privi de la (mare) distanță.

– Din limba franceza binocle.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

binoclu
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru binoclu:
binóclu substantiv neutru (silabe -clu; mf. bin-), articulat binóclul; plural binócluri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

binoclu
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru binoclu:
binóclu (bi-no-clu / bin-o) substantiv neutru, articulat binóclul; plural binócluri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

BINOCLU
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BINOCLU:
BINOCLU substantiv (învechit) perspectivă. (Privește prin binoclu.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

binoclu
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru binoclu:
binoclu n. ochian de teatru.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

binoclu
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru binoclu:
binoclu substantiv neutru singular ochi.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'BINOCLU'
BINIȘÓRBINNIGbinoclábinoclézBINÓCLUbinoculárbinómbinomiálbinómic

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL binoclu
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului binoclu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
BINÓCLU binocluri n.
Binóclu sn [Atestat: VLAHUȚĂ, despre 110 / Plural: binocluri / Etimologie: franceza binocle] 1 Instrument optic alcătuit din două lunete mici.
Privește prin binoclu.
Privește prin binoclu.

GRAMATICA cuvântului binoclu?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului binoclu.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul binoclu poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul binoclu sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul binoclu are forma: binócluri
VEZI PLURALUL pentru binoclu la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE binoclu?
Vezi cuvântul binoclu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul binoclu?
[ bi-no-clu ]
Se pare că cuvântul binoclu are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL binoclu

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Bucătărie de campanie?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
suma puterilor nominale ale mașinilor unei instalații producătoare de energie
înălțarea sfintei cruci
vehicul prevăzut cu aparatura necesară preparării hranei calde pentru trupele aflate în deplasare
care are pigmentație neagră, galbenă etc
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app