 | as |
|
| Biniş [ bi-niş ] VEZI SINONIME PENTRU biniş PE ESINONIME.COM definiția cuvântului binis în mai multe dicționareDefinițiile pentru binis din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BINIȘ: BINÍȘ, binișuri, substantiv neutru (Învechit) Haină boierească pentru solemnități, de modă turcească, lungă pînă la călcîie și îmblănită pe margini. [Boierii cei mari purtau] vara și iarna scurteică îmblănită...; pe deasupra giubea de postav sau, la sărbători, biniș. GHICA, S. 501. Tînăra fecioară se arată cu conciul semănat cu diamanturi... cu auritul văl de beteală răsfirat pe un biniș de sevai albaneză ODOBESCU, S. A. 93. Venerabilul bătrîn apăru în pridvorul caselor sale îmbrăcat cu anteriu de atlas vișiniu, încins cu șal de Țarigrad, cu biniș de postav albastru-închis. FILIMON, C. 55. • figurat [Ceapa] se-mbrăcă îndată, iute, cu mînie. Douăsprece haine puse de dimie Și cămăși atîtea albe subțirele, Îmbrăcînd binișul roșu peste ele. PANN, P. vezi I 122. – Variantă: (Moldova) beníș (ALECSANDRI, T. 80, NEGRUZZI, S. I 30) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru biniș: biníș sn [Atestat: (a. 1783) DOC., ap. ȘIO / V: (îrg) ben- / Plural: binisuri / Etimologie: tc biniș] (Înv) 1 Cavalcadă. 2 Haină boierească lungă de ceremonie, cu mâneci largi și despicate, strânsă pe bust și largă în poale (căptușită cu blană), devenită ulterior îmbrăcăminte a vechilor lăutari. 3 (Îvp; îe) Cinci inși p-un – Exprimă situația când mai mulți inși împart un lucru puțin valoros. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BINIȘ: BINÍȘ, binișuri, substantiv neutru (învechit) Haină boierească lungă de ceremonie, cu mânecile largi și despicate, strânsă pe bust și largă în poale, căptușită cu blană și devenită cu timpul îmbrăcăminte a vechilor lăutari. [Variante: (învechit și regional) beníș substantiv neutru] – Din limba turcă biniș. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BINIȘ: BINÍȘ, binișuri, substantiv neutru Haină boierească lungă de ceremonie, cu mânecile largi și despicate, strânsă pe bust și largă în poale, căptușită cu blană și devenită cu timpul îmbrăcăminte a vechilor lăutari. [Variante: (învechit și regional) beníș substantiv neutru] – Din limba turcă biniș. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru biniș: biníș și (Moldova) beníș n. plural urĭ (în turcă biniš, beniš, călărie, cavalcadă). Vechĭ. Un fel de manta cu mînicile despicate pe care o purtaŭ la început boieriĭ și cucoanele la alaiurĭ și cavalcade, iar maĭ pe urmă haĭduciĭ și lăutariĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BINIȘ: BINÍȘ, binișuri, substantiv neutru (învechit) Haină boierească de solemnitate, lungă și cu blană pe margini. [Variante: (învechit și regional) beníș substantiv neutru] – limba turcă biniș. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru biniș: biniș n. vezi beniș: îmbrăcat cu biniș de postav albastru deschis filozofie Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru biniș: biníș (învechit) substantiv neutru, plural biníșuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru biniș: biníș substantiv neutru, plural biníșuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'BINIS' BINGHAMPTONBÍNGObinigiuBINIOUbiníșbinișagBINIȘÉLbinișlíuBINIȘÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL biniș Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului biniș dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ȘIO / V: îrg ben- / Plural: binișuri / Etimologie: tc biniș] Înv 1 Cavalcadă. |
GRAMATICA cuvântului biniș? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului biniș. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul biniș poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE biniş? Vezi cuvântul biniş desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul biniş?[ bi-niş ] Se pare că cuvântul biniş are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A face cuiva spatele darabană?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul biniș are forma: biníșuri
