 | as |
|
| Binefăcător [ bi-ne-fă-că-tor ] VEZI SINONIME PENTRU binefăcător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului binefacator în mai multe dicționareDefinițiile pentru binefacator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BINEFĂCĂTÓR: BINEFĂCĂTÓR, -OÁRE, binefăcători, -oare, adjectiv Care, pricinuiește mult bine; bun, folositor. Din fundul sufletului o căldură binefăcătoare, o duioasă mulțumire se ridica și-l cuprindea peste tot. BART, E. 351. Nori negri se ridicau uneori în văzduh, dar nu-și scuturau ploaia lor binefăcătoare asupra Drăgăicii, ci se duceau grăbiți să reverse-n alte locuri bucuria belșugului. SANDU-ALDEA, U. P. 116. O lumină caldă, binefăcătoare se lasă din cer; pămîntul aburește. Copacii se scutură de floare. VLAHUȚĂ, O.A. 343. ♦ (Substantivat) Persoană care face bine altora, care ajută pe alții; făcător de bine. Aceste vorbe... arătau că binefăcătorul nu era supărat. PAS, L. I 22. Ce vom face acum și noi pentru binefăcătorul nostru? ISPIRESCU, L. 330. Forme diferite ale cuvantului binefacator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BINEFĂCĂTÓR: BINEFĂCĂTÓR, -OÁRE, binefăcători, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care face bine, care folosește. 2. S. m. și forme Persoană care face bine altora. – Bine + făcător (după limba franceza bienfaiteur și bienfaisant). Forme diferite ale cuvantului binefacator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BINEFĂCĂTÓR: BINEFĂCĂTÓR, -OÁRE, binefăcători, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care face bine, care folosește. 2. S. m. și forme Persoană care face bine altora. – Bine + făcător (după limba franceza bienfaiteur și bienfaisant). Forme diferite ale cuvantului binefacator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BINEFĂCĂTÓR: BINEFĂCĂTÓR, -OÁRE, binefăcători, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care pricinuiește mult bine; bun, folositor. 2. S. m. și forme Persoană care face bine altora. – Din bine1 + făcător. Forme diferite ale cuvantului binefacator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru binefăcător: binefăcător, binefacatoroare smf, a [Atestat: COD. VOR. 148 / V: (îrg) bire- / Plural: binefacatori, binefacatoroare / Etimologie: bine + făcător] (după franceza bienfaiteur și bienfaisant)] 1-2 (Persoană) care face bine. Forme diferite ale cuvantului binefacator: binefacatoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BINEFĂCĂTOR: BINEFĂCĂTOR adjectiv, s. 1. adjectiv favorabil, prielnic, propice, (livresc) benefic, (învechit) părtinitor. (O împrejurare binefacator.) 2. substantiv (învechit) blagonoseț. (El este binefacator meu.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BINEFĂCĂTÓR: BINEFĂCĂTÓR1 binefacatoroáre (binefacatoróri, binefacatoroáre) Care face bine; cu efect pozitiv; prielnic; favorabil; propice; benefic. Remediu binefacator. Climă binefacatoroare. /bine + făcător Forme diferite ale cuvantului binefacator: binefacatoroáre binefacatoróri binefacator Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BINEFĂCĂTÓR: BINEFĂCĂTÓR2 binefacatori m. Persoană care a făcut un bine (cuiva); om care a acordat cu generozitate un ajutor (cuiva). binefacatorul meu. /bine + făcător Forme diferite ale cuvantului binefacator: binefacatori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru binefăcător: *binefăcătór, -oáre adjectiv (după latina benefactor și limba franceza bienfaiteur). Care face bine, care ajută. Folositor: medicament binefăcător. Forme diferite ale cuvantului binefacator: -oáre gîlbá Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru binefăcător: binefăcător a. și m. 1. cel ce face un bine; 2. folositor: efectele binefăcătoare ale medicamentului; 3. cui place a face binele. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru binefăcător: binefăcătór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural binefăcătóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural binefăcătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Binefăcător: Binefăcător ≠ răufăcător, nociv, vătămător Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru binefăcător: binefăcătór adjectiv, substantiv masculin → făcător Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'BINEFACATOR' binecuvîntárebinecuvîntátbinecuvîntézbinedispúneBinefăcătorbinefáceBINEFÁCEREBINEFĂCÚTbinefáptă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL binefăcător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului binefăcător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Binefăcător, binefăcătoroare smf, a [Atestat: COD. 148 / V: îrg bire- / Plural: binefăcători, binefăcătoroare / Etimologie: bine + făcător] după franceza bienfaiteur și bienfaisant] 1-2 Persoană care face bine. O împrejurare binefăcător. El este binefăcător meu. Un efect binefăcător. El este binefăcătorul meu. BINEFĂCĂTÓR1 binefăcătoroáre binefăcătoróri, binefăcătoroáre Care face bine; cu efect pozitiv; prielnic; favorabil; propice; benefic. Remediu binefăcător. Climă binefăcătoroare. BINEFĂCĂTÓR2 binefăcători m. Binefăcătorul meu. |
GRAMATICA cuvântului binefăcător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului binefăcător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul binefăcător poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE binefăcător? Vezi cuvântul binefăcător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul binefăcător?[ bi-ne-fă-că-tor ] Se pare că cuvântul binefăcător are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL binefăcător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nervi acustici?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul binefăcător are forma: binefăcătóri
