 | as |
|
| Binecrescut [ bi-ne-cres-cut ] VEZI SINONIME PENTRU binecrescut PE ESINONIME.COM definiția cuvântului binecrescut în mai multe dicționareDefinițiile pentru binecrescut din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX - Dicționarul explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BINECRESCUT: BINECRESCÚT, -Ă, binecrescuți, -te, adjectiv Care a primit o educație aleasă; cu purtări cuviincioase. – Bine + crescut (după limba franceza bien-élevé). [idem DEX ’84] Forme diferite ale cuvantului binecrescut: binecrescut-Ă Definiție sursă: DEX - Dicționarul explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BINECRESCUT: BINECRESCÚT, -Ă, binecrescuți, -te, adjectiv Care a primit o bună educație; cu purtări frumoase. – Din bine1 + crescut (după limba franceza bien-élevé). Forme diferite ale cuvantului binecrescut: binecrescut-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BINECRESCUT: BINECRESCÚT binecrescuttă (binecrescutți, binecrescutte) Care a primit o educație bună; cu purtări cuviincioase. [silabe -cres-cut] /bine + crescut Forme diferite ale cuvantului binecrescut: binecrescuttă binecrescutți binecrescutte Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BINECRESCUT: BINECRESCUT adjectiv civilizat, manierat, politicos, (învechit) politicit, (figurat) fin, subțire, urban. (E un om binecrescut.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru binecrescut: binecrescút adjectiv masculin, plural binecrescúți; forme singular binecrescútă, plural binecrescúte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BINECRESCUT: BINECRESCÚT, -Ă, binecrescuți, -te, adjectiv Care a primit o bună educație; educat. Forme diferite ale cuvantului binecrescut: binecrescut-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru binecrescut: binecrescút, binecrescută a [Atestat: MDENC / Plural: binecrescutuți, binecrescute / Etimologie: bine + crescut] Manierat. Forme diferite ale cuvantului binecrescut: binecrescută Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Binecrescut: Binecrescut ≠ necioplit, neșlefuit, needucat Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'BINECRESCUT' bíne-cunoscútbine-grăibíne-venítbinécBinecrescutbinectáșbinecunoscútBINECUVÂNTÁBINECUVÂNTÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Binecrescut Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului binecrescut dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii BINECRESCÚT binecrescuttă binecrescutți, binecrescutte Care a primit o educație bună; cu purtări cuviincioase. E un om binecrescut. E un om binecrescut. Binecrescút, binecrescută a [Atestat: MDENC / Plural: binecrescutuți, binecrescute / Etimologie: bine + crescut] Manierat. |
GRAMATICA cuvântului Binecrescut? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului binecrescut. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Binecrescut poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE binecrescut? Vezi cuvântul binecrescut desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul binecrescut?[ bi-ne-cres-cut ] Se pare că cuvântul binecrescut are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Binecrescut |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Dare la semn?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
