eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție bine cunoscut


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Cunoscut [ cu-nos-cut ]
VEZI SINONIME PENTRU cunoscut PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului bine cunoscut în mai multe dicționare

Definițiile pentru bine cunoscut din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUNOSCUT:
CUNOSCÚT, -Ă, cunoscuți, -te, adjectiv

1. Care se cunoaște, care este știut, despre care cineva are o idee clară. Nu există și nici nu poate exista absolut nici o deosebire principială între fenomen și lucrul în sine. Nu există decît diferența dintre cele cunoscute și cele necunoscute încă. LENIN, matematică EMP. 107.
       • (Substantivat) A merge de la cunoscut la necunoscut.
♦ Care a mai fost văzut sau știut o dată, care poate fi ușor recunoscut. În ograda conacului dădu peste un flăcău care i se păru cunoscut. REBREANU, R. I 159. Nu cumva ți-i cunoscut ceva pe aici? Atunci ea... se uită mai cu băgare de samă și îndată cunoaște podul cel minunat din ceea lume, și palatul în care trăise ea cu Făt-Frumos. CREANGĂ, P. 95.

2. (Despre persoane) Care a legat cunoștință cu cineva, pe care cineva îl cunoaște, despre care se știe cine este. Doi oameni, cunoscuți unul cu altul, călătoreau odată, vara, pe un drum. CREANGĂ, A. 143.
       • (Substantivat) Eu prieten cu Scarlat Măinescu?... Cunoscut, da! Nu prieten. C. PETRESCU, Î. II 115. Eu îs cunoscut și prietin al soțului dumitale. SADOVEANU, B. 96.
       • Care se bucură de o anumită reputație (de obicei bună). vezi celebru, renumit. Eu sînt fecior vestitului Strîmbă- Lemne... El era un om foarte învățat și cunoscut pe verb reflexiv:emea lui. NEGRUZZI, S. I 245.
Forme diferite ale cuvantului cunoscut: cunoscut-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

cunoscut
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cunoscut:
cunoscut2, cunoscută [Atestat: PSALT. 321/2 / Plural: cunoscutuți, cunoscute / Etimologie: cunoaște] 1 a (despre un lucru sau un fapt) Care este știut de toată lumea. 2 a (despre ființe și lucruri) Remarcat. 3 a Stabilit în chip obiectiv. 4 a Apreciat. 5 a La care se pricepe cineva. 6 a Aflat2. 7 a Dedus2. 8 a Înțeles2. 9 a Simțit2. 10 a Obișnuit2. 11 a Luat la cunoștință. 12 a (despre opere, scriitori, artiști) Cu care cineva este familiarizat. 13 a (despre oameni) Care este știut de cineva. 14 a Recunoscut2. 15 a (despre un aspect) Care a mai fost văzut. 16 a (Înv; îe) A face cunoscut A prezenta pe cineva cuiva. 17 a (despre idei, pasiuni, îae) A prezenta. 18 a Al cărui caracter, defecte, calități sunt știute. 19 a (Înv) Descoperit2. 20 a Cu care cineva a avut relații sexuale. 21 a Declarat în fața instanței judecătorești. 22 a Asigurat2. 23 a Atestat2. 24 a Considerat2. 25 a (Îvp) Răsplătit2. 26 a (despre credință; îla) Răspândit. 27 a (Îal) Adus la cunoștință. 28 a (Îae) Prevenit. 29 a Renumit. 30 substantiv masculin și feminin Persoană pe care o cunoaștem. 31 substantiv masculin (Log) Element (sau fapt) pe care îl cunoaștem într-o judecată logică.
Forme diferite ale cuvantului cunoscut: cunoscută

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

cunoscut
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cunoscut:
cunoscut1 sn [Atestat: DOSOFTEI, vezi S. 96 / Plural: cunoscuturi / Etimologie: cunoaște] 1-2 Cunoaștere (1-2). 3 (Înv) Apreciere. 4 Cunoaștere (5). 5 (Înv) Aflare. 6 Remarcare. 7 (Înv) Deducere. 8 Cunoaștere (9). 9 (Înv) Simțire. 10-16 Cunoaștere (11-17). 17 Identificare. 18-21 Cunoaștere (19-22). 22 (Înv) Revedere. 23-25 Cunoaștere (24- 26). 26 (Înv) Descoperire. 27-29 Cunoaștere (28-30) 30 Asigurare. 31 Atestare. 32 Considerare. 33 Cunoaștere (34). 34 Răsplătire. 35 Datorare. 36-38 Cunoaștere (37-39). 39 (Înv) Recunoștință. corectată
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CUNOSCUT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUNOSCUT:
CUNOSCUT adjectiv

1. știut. (Lucruri cunoscut.)

2. consacrat, faimos, notoriu, recunoscut, renumit, reputat, vestit. (Un sportiv cunoscut.)

3. frecvent, obișnuit, răspîndit, uzual. (O expresie cunoscut.)

4. familiar, știut. (Locuri cunoscut.)

5. anumit, determinat, fixat, hotărît, precizat, rînduit, specificat, stabilit, statornicit. (La o dată cunoscut.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CUNOSCUT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUNOSCUT:
CUNOSCÚT, -Ă, cunoscuți, -te, adjectiv (Adesea substantivat)

1. Care se cunoaște, care este știut.
♦ Care a mai fost văzut, care poate fi ușor recunoscut.

2. (Despre oameni) Care a legat cunoștință cu cineva, pe care cineva îl cunoaște.
♦ Care se bucură de o anumită reputație; renumit.

– vezi cunoaște.
Forme diferite ale cuvantului cunoscut: cunoscut-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CUNOSCUT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUNOSCUT:
CUNOSCÚT, -Ă, cunoscuți, -te, adjectiv, substantiv masculin și forme

1. (Persoană) care se cunoaște, care se știe.
♦ (Persoană) care poate fi ușor de recunoscut.

2. (Persoană) care a făcut cunoștință cu cineva.
♦ (Persoană) care se bucură de o anumită reputație, de notorietate.

– vezi cunoaște.
Forme diferite ale cuvantului cunoscut: cunoscut-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

cunoscut
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cunoscut:
cunoscut a. și m. persoană cu care stăm în relațiuni: are mulți cunoscuți și amici.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

cunoscut
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cunoscut:
cunoscút adjectiv masculin, substantiv masculin, plural cunoscúți; adjectiv feminin, substantiv feminin cunoscútă, plural cunoscúte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

cunoscut
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cunoscut:
cunoscút adjectiv masculin, substantiv masculin, plural cunoscúți; forme singular cunoscútă, plural cunoscúte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

bine cunoscut
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bine cunoscut:
bíne cunoscút (știut bine) adverb + adjectiv (caz bine cunoscut de toată lumea)
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Cunoscut
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Cunoscut:
Cunoscut ≠ necunoscut
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'BINE CUNOSCUT'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Cunoscut
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cunoscut dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Cunoscut2, cunoscută [Atestat: PSALT.
321/2 / Plural: cunoscutuți, cunoscute / Etimologie: cunoaște] 1 a despre un lucru sau un fapt Care este știut de toată lumea.
16 a Înv; îe A face cunoscut A prezenta pe cineva cuiva.
96 / Plural: cunoscuturi / Etimologie: cunoaște] 1-2 Cunoaștere 1-2.
Lucruri cunoscut.
Un sportiv cunoscut.
O expresie cunoscut.
Locuri cunoscut.
La o dată cunoscut.
Lucruri cunoscut.
O expresie cunoscut.
Locuri cunoscut.
Bíne cunoscút știut bine adverb + adjectiv caz cunoscut de toată lumea.

GRAMATICA cuvântului Cunoscut?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cunoscut.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Cunoscut poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Cunoscut sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, adjectiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul cunoscut are forma: cunoscúți
  • single icon La singular substantivul cunoscut are forma: cunoscútă

CUM DESPART ÎN SILABE cunoscut?
Vezi cuvântul cunoscut desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cunoscut?
[ cu-nos-cut ]
Se pare că cuvântul cunoscut are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Cunoscut

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Bine sau rău intenționat?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
persoană lipsită de energie, de inițiativă; om bleg, nătăfleț
indicator macroeconomic format din produsul intern brut la care se adaugă producția finală brută a agenților naționali care-și desfășoară actitivitatea în străinătate și din care se scade producția finală a agenților economici străi
despre oameni cu intenții bune sau rele, urmărind scopuri bune sau rele
a cu atât mai mult; b după o propoziție negativă cu atât mai puțin
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app