 | as |
|
| Bina [ bi-na ] VEZI SINONIME PENTRU bina PE ESINONIME.COM definiția cuvântului bina în mai multe dicționareDefinițiile pentru bina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BINA: BINÁ, binale, substantiv feminin 1. Clădire în construcție sau în reparație. În «Zidarul» autorul înfățișează un crîmpei din viața muncitorilor de binale pe timpul regimului capitalist. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 2/2. Înțeleseseși... pentru ce tata... nu lucra niciodată la binalele nașului. PAS, Z. I 252. I-am dat drumul pe schelă, ca să iasă pe la spatele binalei, pe portița dinspre maidan. CARAGIALE, O. I 78. 2. (Învechit) Clădire, casă de locuit. În fiecare an se clădesc sute de binale. CARAGIALE, O. II 97. Bina cu patrie odăi, unde am putea să ședem chiar noi! ALECSANDRI, T. 288. [Lembergul] are frumoase binale... și biserici cu turnuri nalte. KOGĂLNICEANU, S. 5. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru bina: biná (binále), substantiv feminin – Clădire în construcție. – Mr. binae. limba turcă bina (Roesler 589; Șeineanu, II, 52; Lokotsch 307; Ronzevalle 51); conform limba neogreacă μπινᾶς, limba bulgară bina. – derivat binagiu, substantiv masculin (antreprenor de construcții). Forme diferite ale cuvantului bina: binále Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BINA: BINÁ binale forme 1) Clădire în curs de construcție sau de reparație. 2) la plural Obiecte de tâmplărie (uși, ferestre etc.) destinate unei construcții. Atelier de binale. [articulat binaua; genitiv dativ binalei] /<turc. bina Forme diferite ale cuvantului bina: binale Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bina: biná substantiv feminin [Atestat: (a. 1794) URICARIUL XI, 314 / V: (rar) bena substantiv feminin / Plural: binale / Etimologie: tc bina] (Înv) 1 Clădire în construcție sau în reparație. 2-3 Clădire (mare) Cf hardughie. 4 Dependință. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru bina: biná forme (în turcă [despre ar.] bina, edificiŭ, corpu uneĭ corăbiĭ). Edificiŭ (maĭ ales mare) în timpu construiriĭ saŭ și pe urmă. Vechĭ. Rar. Cherestea. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BINA: BINÁ, binale, substantiv feminin Clădire în construcție sau în reparație. ♦ (învechit) Clădire, construcție (de dimensiuni mari). – Din limba turcă bina. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BINA: BINÁ, binale, substantiv feminin Clădire în construcție sau în reparație. ♦ (învechit) Clădire, construcție (de dimensiuni mari). – Din limba turcă bina. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BINA: BINÁ, binale, substantiv feminin Clădire în construcție sau în reparație; șantier. ♦ (învechit) Clădire. – limba turcă bina. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bina: biná substantiv feminin, articulat bináua, genitiv dativ articulat binálei; plural binále, articulat binálele Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bina: biná substantiv feminin, articulat bináua, genitiv dativ articulat binálei; plural binále Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru bină: bínă substantiv feminin (regional) estradă, scenă. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BINA: BINA substantiv șantier. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'BINA' bimoleculárbimotórBÍMPAȘAbimzuíreBINÁbiná-eminibinagíubinárbinarísm |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL BINA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bina dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii BINÁ binale forme 1 Clădire în curs de construcție sau de reparație. Atelier de binale. 1794 URICARIUL XI, 314 / V: rar bena substantiv feminin / Plural: binale / Etimologie: tc bina] Înv 1 Clădire în construcție sau în reparație. |
GRAMATICA cuvântului BINA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bina. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul BINA poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE bina? Vezi cuvântul bina desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bina?[ bi-na ] Se pare că cuvântul bina are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL BINA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pune la chimir?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul bina are forma: binále
