 | as |
|
| Bîlbîi [ bîl-bî-i ] VEZI SINONIME PENTRU bîlbîi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului bilbii în mai multe dicționareDefinițiile pentru bilbii din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BÎLBÎI: BÎLBÎÍ, bîlbî́i, verb IV. 1. intranzitiv și (rar) reflexiv A rosti nedeslușit sunetele sau cuvintele, din cauza unui defect natural ( vezi gîngăvi) sau din cauza nervozității și a emoției. vezi bolborosi. Bedros zise, bîlbîindu-se: Numără-le încă o dată. DUMITRIU, N. 258. Unde s-o ducem? bîlbîi majurul. CAMILAR, N. I 84. Stai, stai... nu-i așa, prietene! bîlbîi locotenentul roșind. REBREANU, P. S. 120. Vasile dintru-ntîi nu putu să vorbească. Era schimbat la față și mîinile-i tremurau pe lopeți. – Ce ai, Vasile? întrebă moșneagul din nou. – Moșule, eu nu merg, bîlbîi el și rămase nemișcat. DUNĂREANU, CH. 211. • tranzitiv Bîlbîind cuvinte neînțelese, s-a depărtat de căruță. CONTEMPORANUL, III 619. ♦ (Rar, despre copii) A gînguri. Din leagăn îi bîlbîie-odorul, Se luptă din mîni și e-n zor să-și ducă la gură piciorul. COȘBUC, P. II 47. 2. reflexiv (Despre actori sau oratori) A se încurca, a-și pierde șirul (necunoscînd bine textul sau rolul). – prezent industrie și: bîlbîiesc. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru bîlbîi: bîlbîí (bî́lbîi, bîlbîít), verb – A bîlbîi, a gîngăvi, a bălmăji. Creație expresivă, de același tip ca bîjbîi; conform greacă βαμβάνω, latina balbus, bilbire, italiana balbettare, limba franceza balbutier, babiller, spaniolă balbucir, bable, albaneză bëlbërë, limba bulgară blboljam, limba sârbă blebetati, limba slovenă bablejati, limba engleză babble, etc. (Pușcariu, ZRPh., XXXVII, 103; REW 898; Philippide, II, 632; Berneker 117). – derivat bîlbîială, substantiv masculin (poreclă a bîlbîiților); bîlbîitor, adjectiv (bîlbîit); bîlbîitură, substantiv feminin (bîlbîială). Forme diferite ale cuvantului bilbii: bî́lbîi bilbiibî Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BÎLBÎI: BÎLBÎI verb a se gîngăvi, a se gîngîi, (regional) a tîntăvi, (Banat) a pîtcăi, (Transilvania și Olt.) a șișcăvi. (Se bilbii cînd vorbește.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'BILBII' BÎLBĂ 1.BILBANEȘBILBAObî́lbărăBÎLBÎÍBÎLBÎIÁLĂBÎLBÎIREbîlbîítbîlboáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL BÎLBÎI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bîlbîi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Se bÎlbÎi cînd vorbește. |
GRAMATICA cuvântului BÎLBÎI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bîlbîi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul BÎLBÎI poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE bîlbîi? Vezi cuvântul bîlbîi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bîlbîi?[ bîl-bî-i ] Se pare că cuvântul bîlbîi are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A intra la apă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
