eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție bijuterie


PROPOZIȚIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Bijuterie [ bi-ju-te-ri-e ]
VEZI SINONIME PENTRU bijuterie PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului bijuterie în mai multe dicționare

Definițiile pentru bijuterie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BIJUTERIE:
BIJUTERÍE bijuteriei forme

1) Obiect confecționat din metal nobil sau din piatră scumpă folosit ca podoabă; giuvaier.

2) la plural Magazin în care se vând (și se confecționează) asemenea obiecte.

3) figurat Lucrare de proporții și forme relativ mici care se impune prin eleganță și prin minuțiozitatea detaliilor. [articulat bijuteria; genitiv dativ bijuteriei; silabe -ri-e] /<fr. bijouterie
Forme diferite ale cuvantului bijuterie: bijuteriei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

bijuterie
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru bijuterie:
*bijuteríe forme (în franceză bijouterie, despre bijou, gĭuvaĭer). Gĭuvaĭer, podoabă femeĭască de metal prețios. Lucru elegant și relativ mic: această casă e o adevărată bijuterie. Negoț de gĭuvaĭerurĭ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

BIJUTERIE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BIJUTERIE:
BIJUTERÍE, bijuterii, substantiv feminin Obiect de podoabă făcut din metal nobil (și pietre prețioase); giuvaer.
♦ Magazin specializat în confecționarea și vânzarea giuvaerurilor.

– Din limba franceza bijouterie.[1]

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BIJUTERIE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BIJUTERIE:
BIJUTERÍE, bijuterii, substantiv feminin Obiect de podoabă făcut din metal nobil și pietre scumpe; giuvaer. începu să scoată bijuteriile una cîte una din caseta căptușită cu mătase roșie. DUMITRIU, N. 93.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

BIJUTERIE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BIJUTERIE:
BIJUTERÍE, bijuterii, substantiv feminin Obiect de podoabă făcut din metal nobil (și pietre prețioase); giuvaer.
♦ Magazin specializat în confecționarea și vânzarea giuvaerurilor.

– Din limba franceza bijouterie.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

bijuterie
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bijuterie:
bijuteríe substantiv feminin [Atestat: DA ms / Plural: bijuterieii / Etimologie: franceza bijouterie] 1 Obiect de podoabă făcut din metal nobil (și pietre prețioase) Si: (înv) giuvaer. 2-3 Magazin unde (se fac și) se vând bijuterii (1).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BIJUTERIE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BIJUTERIE:
BIJUTERÍE substantiv feminin

1. Obiect de podoabă; giuvaer.
♦ (figurat) Lucru elegant și de mare preț.

2. Magazin, atelier, fabrică de bijuterii, de giuvaericale etc. [Gen. -iei. / < limba franceza bijouterie].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

BIJUTERIE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BIJUTERIE:
BIJUTERIE substantiv giuvaer, odor, podoabă, (învechit și popular) giuvaerica, (popular) sculă, (învechit) left, (turcism învechit) tefaric. (Inele de aur și alte bijuterie.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

BIJUTERIE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BIJUTERIE:
BIJUTERÍE substantiv feminin

1. obiect de podoabă; giuvaer.
       • (figurat) lucru elegant și de mare preț.

2. magazin, atelier de bijuterii. (< limba franceza bijouterie)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

BIJUTERIE
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BIJUTERIE:
BIJUTERÍE, bijuterii, substantiv feminin Obiect de podoabă făcut din metal nobil (și pietre prețioase); giuvaer.

– în franceză bijouterie.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

bijuterie
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bijuterie:
bijuteríe substantiv feminin, articulat bijutería, genitiv dativ articulat bijuteríei; plural bijuteríi, articulat bijuteríile
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

bijuterie
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bijuterie:
bijuteríe substantiv feminin, articulat bijutería, genitiv dativ articulat bijuteríei; plural bijuteríi, articulat bijuteríile
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

bijuterie
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru bijuterie:
bijuterie forme

1. sculă prețioasă de podoabă;

2. comerț cu bijuterii.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'BIJUTERIE'
BIJÓIBij/oiubijúbijúcăBIJUTERÍEbijuteriiBIJUTIÉRBIKANERBIKE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bijuterie
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bijuterie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
BIJUTERÍE bijuteriei forme 1 Obiect confecționat din metal nobil sau din piatră scumpă folosit ca podoabă; giuvaier.
Bijuteríe substantiv feminin [Atestat: DA ms / Plural: bijuterieii / Etimologie: franceza bijouterie] 1 Obiect de podoabă făcut din metal nobil și pietre prețioase Si: înv giuvaer.
Inele de aur și alte bijuterieii.
Inele de aur și alte bijuterie.

GRAMATICA cuvântului bijuterie?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bijuterie.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bijuterie poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul bijuterie sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul bijuterie are forma: bijuteríi
VEZI PLURALUL pentru bijuterie la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE bijuterie?
Vezi cuvântul bijuterie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bijuterie?
[ bi-ju-te-ri-e ]
Se pare că cuvântul bijuterie are cinci silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL bijuterie

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: învechit; în expresie a-și da ton?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
număr sau expresie algebrică care, înmulțit succesiv de două ori cu sine însuși, reproduce numărul dat sau expresia algebrică dată
arcul de orizont cuprins între punctul cardinal est și vest și punctul de pe orizont unde astrul răsare, respectiv apune
a-și da importanță, aere
a a lucra conștiincios, cu sârguință; b a-și vedea de lucrul său, a nu se amesteca în lucrul sau în problemele altora
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app