 | as |
|
| Biciui [ bi-ci-ui ] VEZI SINONIME PENTRU biciui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului biciui în mai multe dicționareDefinițiile pentru biciui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a biciui (forma la infinitiv) A biciui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BICIUI: BICIUÍ, biciuiesc și bíciui, verb IV. tranzitiv 1. A bate (pe cineva) cu. biciul, a da (cuiva) bice. Li se moaie [boilor] genunchii. Cum poți să-i mai biciui? STANCU, despre 194. ♦ A lovi (fără voie), producînd usturime. în fuga nebună ierburile îl biciuiau și i se încolăceau ca șerpii de picioare. GÎRLEANU, L. 32. • figurat Se îndoiau ca niște arcuri și biciuiau văzduhul sărmanele crengi negre ale fagilor uzi de ploaie. DUMITRIU, N. 187. Soldații se strînseră mai bine în mantale, biciuiți de-un vînt... care le învăluia picioarele. CAMILAR, N. II 256. 2. figurat A face (pe cineva) să sufere, a chinui (moralicește). Rîde... de farsa pe care mi-o joacă... De felul în care mă biciuie pînă la sînge cu frica și cu deznădejdea. DUMITRIU, B. forme 151. Biciuită într-una cu limba de bunica, mama... a urcat dealul. STANCU, despre 16. 3. figurat A satiriza fără cruțare. în aceste comedii, Cara- giale biciuiește o concepție. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 228. Donici biciuia viciurile prin fabulele sale. NEGRUZZI, S. I 334. • reflexiv pasiv Haideți... la teatru romînesc, Unde relele din fire Necruțat se biciuiesc. ALECSANDRI, T. I 150. – Variantă: (regional) zbiciuí (TEODORESCU, P. P. 151) verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BICIUI: BICIUÍ, biciuiesc, verb IV. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) lovi cu biciul. ♦ tranzitiv (Adesea figurat) A lovi cu ceva subțire ca biciul, producând usturime. Ierburile îl biciuiau (GÎRLEANU). 2. tranzitiv figurat A critica, a satiriza fără cruțare. [prezent industrie și bíciui. – Variante: (regional) zbiciuí verb IV] – Din bici. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BICIUI: BICIUÍ, biciuiesc, verb IV. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) lovi cu biciul. ♦ tranzitiv A lovi cu ceva (subțire ca biciul), producând usturime; a flagela; a cravașa. 2. tranzitiv figurat A critica, a satiriza fără cruțare. [prezent industrie și bíciui. - Variante: (regional) zbiciuí verb IV] – Bici + sufix -ui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru biciui: biciuí [Atestat: DOSOFTEI, vezi S. 61 / V: sb-, zb- / prezentul indicativ: -esc, biciui / Etimologie: bici] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) lovi cu biciul. 3-4 verb tranzitiv, reflexiv: (Pex) A (se) lovi cu ceva (ca biciul), producând usturime Si: a (se) flagela. 5-6 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) lovi cu cravașa. 7 verb tranzitiv: (Fig) A critica fără cruțare. 8 verb tranzitiv: (Fig) A satiriza. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BICIUI: BICIUÍ, biciuiesc, verb IV. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) lovi cu biciul. ♦ tranzitiv A lovi cu ceva (subțire ca biciul), producând usturime; a flagela; a cravașa. 2. tranzitiv figurat A critica, a satiriza fără milă. [prezent industrie și: bíciui] – Bici + sufix -ui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru biciui: biciuí (a biciui) verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea biciuiéște / bíciuie, imperfect persoana a treia singular: el / ea biciuiá; conjunctiv prezent 3 să biciuiáscă / să bíciuie Forme diferite ale cuvantului biciui: biciuia biciui Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BICIUI: BICIUI verb 1. a șfichiui, (regional) a sfîrcîi, a zbiciui, a zbiciula, (învechit) a smicura. (biciui caii.) 2. a (se) flagela. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru biciui: biciuí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele biciuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea biciuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural biciuiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BICIUI: BICIUÍ verb vezi ridiculiza, satiriza. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru biciui: biciui verb vezi RIDICULIZA. SATIRIZA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'BICIUI' BICÍSNICbicisnicíeBICIȘÓRbicitócBICIUÍbiciuiáBICIUIÁLĂBICIUÍREbiciuít |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL biciui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului biciui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Biciuí a biciui verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea biciuiéște / bíciuie, imperfect persoana a treia singular: el / ea biciuiá; conjunctiv prezent 3 să biciuiáscă / să bíciuie. Biciui caii. Biciui caii. |
GRAMATICA cuvântului biciui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului biciui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul biciui poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE biciui? Vezi cuvântul biciui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul biciui?[ bi-ci-ui ] Se pare că cuvântul biciui are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL biciui |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ compus: umbra-iepurelui?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
