 | as |
|
| Bici [ bi-ci ] VEZI SINONIME PENTRU bici PE ESINONIME.COM definiția cuvântului bici în mai multe dicționareDefinițiile pentru bici din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BICI: BICI, bice, substantiv neutru 1. Obiect cu care se dau lovituri (de obicei vitelor), alcătuit dintr-un băț de care e legată o curea de piele sau o împletitură de curele de piele sau (mai rar) de cînepă. Fripse spinarea dobitocului cu plesnitura biciului. PAS, L. I 15. Veac după veac vîsleau sub negre fulgere de bice Nefericiții lumii, sclavii din galere. BOUREANU, S. P. 7. Se clatină, lung țipă sub povară Căruțele pe drumul alb de țară; Pocnind din bice, hăulesc flăcăii. IOSIF, vezi 71. Nu mai sta din pocnit cu biciul. CREANGĂ, P. 112. • figurat închidea ochii răniți de biciul viscolului. DUMITRIU, N. 218. 2. (Adesea la plural ) Lovitură de bici. Surugiul... dădu fugarilor cîteva bice. SADOVEANU, M. 182. Moș Nichifor... dă bici iepelor. CREANGĂ, P. 117. Pe urmă, cu toate opintirile, bicele, strigătele, am început a merge. NEGRUZZIȘ.I 307. 3. figurat Cruzime, răutate, asprime, (mijloc de) asuprire. Iobagi și clacați, maghiari și romîni – Dar același bici și aceiași stăpîni. TULBURE, vezi R. 37. ♦ Flagel, plagă, urgie. Într-o zi a căzut bici de foc pe căminul nostru. DELAVRANCEA, S. 19. 4. figurat Satiră usturătoare. Tiranu-ncremenește sub biciul lui de foc. MACEDONSKI,O. I 110. – plural și: (rar) biciuri (BENIUC, vezi 17). – Variantă: (regional) zbici (TEODORESCU, P. P. 152) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bici: bici sn [Atestat: M. COSTIN, ap. LET. I, 319/15 / V: (reg) sb-, zb-, sgi- / Plural: bice, (rar) biciuri / Etimologie: vsl бич] 1 Obiect alcătuit dintr-o curea sau o împletitură de curele ori de cânepă, legată de un băț, cu care se lovesc sau se îndeamnă vitele Cf arșă, biciușcă, camgie, corbaci,frișcă, gărbaci, harapnic, iușcă, strămurare. 2 Lovitură dată cu biciul (1). 3 (Mol; înv; îe) A porni (a purcede) în bici A porni imediat. 4 (Mol; înv; îae) A porni în goană. 5 Flagel. 6 (Pex; îla; despre oameni) -ul lui Dumnezeu Rău. 7 (Pfm; im; îe) A face din căcat (sau rahat) bici Exprimă imposibilitatea de a face din nimic un lucru de calitate. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru bici: bici, instrument de percuție autofon, format din două plăci de lemn suprapuse, fiecare cu o lungime de 45 cm, legate între ele cu o balama. Pe cele două plăci sunt fixate câte o curea de piele, în care se introduc degetele. Izbite una de alta, plăcile produc un zgomot sec, asemănător cu pocnetul b. (de unde și denumirea instr.). Echiv. italiana : frusta; limba engleză slap stick; limba franceza fouet; germana Peitschenknall. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BICI: BÍCI, bice, substantiv neutru (Adesea figurat) Obiect alcătuit dintr-o curea sau o împletitură de curele, mai rar de cânepă, legată de un băț, cu care se lovesc sau se îndeamnă animalele să meargă. ♦ Lovitură dată cu obiectul descris mai sus. [Variante: (regional) zbici substantiv neutru] – Din limba slavă (veche) biči. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BICI: BÍCI, bice, substantiv neutru (Adesea figurat) Obiect alcătuit dintr-o curea sau o împletitură de curele, mai rar de cânepă, legată de un băț, cu care se lovesc sau se îndeamnă animalele la mers. ♦ Lovitură dată cu obiectul descris mai sus. – Din limba slavă (veche) biči. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BICI: BÍCI, bice, substantiv neutru (Adesea figurat) Obiect cu care se îndeamnă la mers animalele, alcătuit dintr-o curea sau o împletitură de curele, mai rar de cânepă, legată de un băț. ♦ Lovitură de bici. [Variante: (regional) zbici substantiv neutru] – Slav ( vezi limba slavă (veche) biči). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BICI: BICI substantiv biciușcă, (regional) năpîrcă, (Moldova) puhă, (Banat și Transilvania) zbici. (O lovitură de bici.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru bici: bici, bice substantiv neutru (deț.) infractor aflat la prima condamnare. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bici: bici substantiv neutru, plural bíce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bici: bici substantiv neutru, plural bíce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'BICI' bichirínăBICHIȘbichișéubíchiuBICIbicicáșbiciclétăbiciclétă-tandémbiciclete |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bici Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bici dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 319/15 / V: reg sb-, zb-, sgi- / Plural: bice, rar biciuri / Etimologie: vsl бич] 1 Obiect alcătuit dintr-o curea sau o împletitură de curele ori de cânepă, legată de un băț, cu care se lovesc sau se îndeamnă vitele Cf arșă, biciușcă, camgie, corbaci,frișcă, gărbaci, harapnic, iușcă, strămurare. 3 Mol; înv; îe A porni a purcede în bici A porni imediat. 7 Pfm; im; îe A face din căcat sau rahat bici Exprimă imposibilitatea de a face din nimic un lucru de calitate. O lovitură de bici. O lovitură de bici. |
GRAMATICA cuvântului bici? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bici. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bici poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE bici? Vezi cuvântul bici desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bici?[ bi-ci ] Se pare că cuvântul bici are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL bici |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Privire acvilină?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul bici are forma: bíce
