 | as |
|
| Bernard [ ber-nard ] VEZI SINONIME PENTRU bernard PE ESINONIME.COM definiția cuvântului bernard în mai multe dicționareDefinițiile pentru bernard din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru BERNARD: BERNARD latina cat. < italiana Benardo < germana Bernhard. I. 1. Nume purtat de străini: primul este Bernaldinus, pîrcălab de Cet. de Baltă sub Ștefan cel Mare (Ștef) zis și Bernardus (C Bog). 2. Al doilea, Bernardo, Borisii, mare post. sub Iancu-Sasul Vvd., nepot marelui post. Bartolomeo Brutti albanez italienizat, care semnează Bernard. Numele acestuia este deformat în acte astfel; a) Bernarca, ca pîrc. de Neamț (Iorga V 191); b) Bernad (17 B II 176); -ie (ib. 209); c) Bernal post: Borisi (Sd XI 89, Isp I1); Benart (Băl II); d) Bărnad (17 B II 182); -e (ib. 135); Bărnade (ib. 211); e) Barnat (17 B II 195); Bărnat (16 A III 140); f) Brănad m. post., 1613 (Sd XXII); Brănat (Sd XXII); g) Vernadea m, post., 1612 (Cern. p. XIII), conform greacă – cretanul Vernardos tipograf la Iași (N. Iorga, Hist. des Roumains VIII 284). II. Numele e acceptat în Moldova ca și acela al lui Vitold,- mare duce lituan din secolul XIV, sau al mîrzacului tătar Cantemir de la începutul secolul al XVII-lea. 1. Barnat. fam. mold. act. 2. Bîrnat țig. (17 A III 17) 3. Bărnat diac, 1622 sep. 11 (Sur XXII). 4. Bernart, C-tin, olt. 1780 (acte valea Jaleș). 5. Prob. Bîrnariu b. (Mar) și m-tele; Bărnaru (Puc). Din limba sârbă -cr. Brle < Bernardus (radio vol. 82 p. 110) Pașca derivă nume ardelene: Bîrlea pren., 1534, Bîrlescu și Bîrleț, 1726; conform însă Varlaam III 3. Cu apocopă s-ar explica însă și VERNA (Partea II-a). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Bernard: Bernard (Sf.) mare luptător al crestinismului, adversar al lui Abelard, predică a doua cruciadă (1091-1153). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Bernard: Bernard (Claude) m. ilustru învățat francez, creatorul fiziologiei experimentale (1813-1878). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Bernard: Bernard (St.) m. munte al Alpilor, între Elveția și Italia, cu un faimos ospiciu. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'BERNARD' BernadbernadínBERNADOTTEBernaldinusBernardBERNARDÍNbernardínăBernareaBernat |
GRAMATICA cuvântului Bernard? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bernard. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Bernard poate fi: |
CUM DESPART ÎN SILABE bernard? Vezi cuvântul bernard desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bernard?[ ber-nard ] Se pare că cuvântul bernard are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ ieșit din uz centralism democratic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
