eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție berechet


PROPOZIȚII DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Berechet [ be-re-chet ]
VEZI SINONIME PENTRU berechet PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului berechet în mai multe dicționare

Definițiile pentru berechet din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BERECHET:
BERECHÉT2, berecheți, substantiv masculin

1. (Adesea ironic) Om care aduce belșug; noroc. Bun staroste mi-am găsit. Nu știu cine te-a îndreptat la casa mea, că știu că ești berechet bun! CREANGĂ, P. 162.

2. (Familiar) Om îndrăzneț și ușuratic, care nu-și alege mijloacele, nu se dă în lături de la nimic; pungaș, coțcar, potlogar. Neculai, nu te pune în poară cu toți berecheții! CONTEMPORANUL, VII 490. Ai văzut berecheți? Țin cîini și-i mînă pe la case de mănîncă găinile vecinilor. La TDRG.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

BERECHET
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BERECHET:
BERECHÉT1 substantiv neutru (Mai ales în urări, adesea în legătură cu «spor»)

1. Belșug, abundență. Spor și berechet!
       • (Adverbial) Din abundență, din belșug, cu îmbelșugare. Vara-nclină Spre toamnă cumpăna încet. Va fi o toamnă grea de roadă, Va curge mustul berechet. BENIUC, C. 53.

2. Noroc,, fericire, prosperitate (neașteptată). I-au ferchezuit frumos și i-au îmbrăcat... de se mirau țăranii ce berechet i-a găsit. CREANGĂ, A. 161.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

BERECHET
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BERECHET:
BERECHÉT, (1,

2) berecheturi, substantiv neutru, (3,

4) berecheți, substantiv masculin (regional)

1. substantiv neutru Belșug, abundență.
♦ (Adverbial; sens curent) Din belșug, din abundență.

2. substantiv neutru Noroc, prosperitate (neașteptată).

3. S. m. (ironic) Om care aduce belșug, noroc.

4. S. m. Om șiret, mincinos, șmecher, care înșală pe alții, haimana.

– Din limba turcă bereket.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BERECHET
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BERECHET:
BERECHÉT, (1,

2) berecheturi, substantiv neutru, (3,

4) berecheți, substantiv masculin (regional)

1. substantiv neutru Belșug, abundență.
♦ (Adverbial; sens curent) Din belșug, din abundență.

2. substantiv neutru Noroc, prosperitate (neașteptată).

3. S. m. (ironic) Om care aduce belșug, noroc.

4. S. m. Om șiret, mincinos, șmecher, care înșală pe alții, haimana.

– Din limba turcă bereket.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

BERECHET
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BERECHET:
BERECHÉT, (1,

2) substantiv neutru, (3,

4) berecheți, substantiv masculin

1. Belșug, abundență.
♦ (Adverbial) Din belșug, din abundență.

2. Noroc, fericire, prosperitate (neașteptată). Se mirau țăranii ce berechet i-a găsit (CREANGĂ).

3. Om care aduce belșug, noroc.

4. (familial) Pungaș, coțcar, potlogar.

– limba turcă bereket.
Forme diferite ale cuvantului berechet: berechet1
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

berechet
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru berechet:
berechét n., plural ar fi urĭ (în turcă [despre ar.] bereket, binecuvîntarea luĭ Dumnezeŭ, abundanță). Fam. Abundanță, belșug: acest an e berechet de poame. figurat Iron. Om ușor de întîlnit, potlogoar, pungaș: ce maĭ berechet de om! adverb În abundanță, din belșug: era mâncare berechet.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

BERECHET
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BERECHET:
BERECHÉT1 n. popular

1) și adverbial Cantitate de bunuri care întrece cu mult necesitățile obișnuite; belșug; bogăție; abundență; îndestulare. A avea timp berechet.

2) Situație înfloritoare (provenită pe neașteptate); prosperitate. /<turc. bereket
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

berechet
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru berechet:
berechet n.

1. noroc: se mirau țăranii ce berechet i-au găsit Hristos;

2. belșug: are bani berechet;

3. figurat (și ironic), șiret, om nu glumă: știu că ești berechet bun Hristos [în turcă BEREKET].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BERECHET
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BERECHET:
BERECHÉT2 berechetți m. popular Persoană care umblă cu șiretlicuri și înșelăciuni; om șiret și viclean. /<turc. bereket
Forme diferite ale cuvantului berechet: berechetți
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

berechet
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru berechet:
berechét3 (belșug, noroc) (regional) substantiv neutru, plural berechéturi
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

berechet
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru berechet:
berechét2 (haimana) (regional) substantiv masculin, plural berechéți
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

berechet
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru berechet:
berechét (persoană) substantiv masculin, plural berechéți
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

berechet
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru berechet:
berechét (belșug) substantiv neutru, plural berechéturi
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

berechet
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru berechet:
berechét1 (familial) adverb
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'BERECHET'
BÉREbereánbereátberécberechétBerecyntiaberegănáBEREGÁTĂberegățésc

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL berechet
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului berechet dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A avea timp berechet.
BERECHÉT2 berechetți m.

GRAMATICA cuvântului berechet?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului berechet.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul berechet poate fi: substantiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul berechet sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul berechet are forma: berechéturi
VEZI PLURALUL pentru berechet la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE berechet?
Vezi cuvântul berechet desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul berechet?
[ be-re-chet ]
Se pare că cuvântul berechet are trei silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Foaie de cort?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
ordin care se conferea persoanelor cu merite deosebite în domeniul social, politic, economic
regional molie, mâța-popii
material gros impermeabil, din care se confecționează corturi sau alte obiecte de protecție
a nu mai avea astâmpăr sau odihnă; a fi nerăbdător, neliniștit
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app