 | as |
|
| Benedictin [ be-ne-dic-tin ] VEZI SINONIME PENTRU benedictin PE ESINONIME.COM definiția cuvântului benedictin în mai multe dicționareDefinițiile pentru benedictin din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru BENEDICTIN: BENEDICTÍN, -Ă (< limba franceza ) substantiv masculin și forme, adjectiv 1. Ordin religios întemeiat de Benedict de Nursia în 529, la Montecassino (Italia) și căruia îi aparțin mai multe congregații: cistercieni, celestini etc. A numărat printre membrii săi erudiți ai ev. medicina, care au conservat pentru posteritate majoritatea operelor literare ale Greciei și Romei, munca lor stăruitoare devenind proverbială. 2. Adj. Care aparține benedictinilor (1), privitor la benedictini. ♦ figurat Laborios. 3. Sf. Lichior fin, galben, cu gust dulce obținut prin macerarea în alcool etilic a unui amestec de plante aromate; preparat la început de benedictini (1). Forme diferite ale cuvantului benedictin: benedictin-Ă Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru benedictin: benedictín, benedictină [Atestat: ENC. AGR. / Plural: benedictini, benedictine / Etimologie: franceza bénédictin] 1 substantiv masculin și feminin Călugăr (sau călugăriță) din ordinul religios întemeiat de Benedict de Nursia în secolul VI, în Italia, la Monte Cassino. 2 a Care aparține benedictinilor (1). 3 a Care se referă la benedictini. 4 a (Fig) Harnic. 5 substantiv masculin (Îs) Muncă de - Muncă intelectuală intensă și de mare erudiție. 6 substantiv feminin Băutură spirtoasă, fină, dulce, de culoare galbenă (preparată la început de benedictini). Forme diferite ale cuvantului benedictin: benedictină Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BENEDICTIN: BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, substantiv masculin, substantiv feminin, adjectiv 1. S. m. Ordin religios întemeiat de Benedict de Nursia în secolul VI, căruia îi aparțin mai multe congregații. 2. S. m. și forme Călugăr care face parte din acest ordin. 3. Adj. Care aparține benedictinilor (2), privitor la benedictini. ♦ figurat Laborios, harnic, muncitor. 4. S. forme Lichior fin, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparat la început de benedictini). – Din limba franceza bénédictin. Forme diferite ale cuvantului benedictin: benedictin-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BENEDICTIN: BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, substantiv, adjectiv 1. S. m. și forme Călugăr (sau călugăriță) din ordinul întemeiat de sf. Benedict de Nursia în secolul VI. 2. Adj. Care aparține benedictinilor (1), privitor la benedictini. ♦ figurat Laborios, harnic, muncitor. 3. S. forme Băutură spirtoasă, fină, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparată la început de benedictini). – Din limba franceza bénédictin. Forme diferite ale cuvantului benedictin: benedictin-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BENEDICTIN: BENEDICTÍN, -Ă I. substantiv masculin forme călugăr(iță) dintr-un ordin catolic, care a desfășurat o susținută activitate în domeniul construcțiilor. ♦ muncă de benedictin = muncă intelectuală minuțioasă și de lungă durată. II. adjectiv 1. care aparține benedictinilor. 2. (figurat) laborios, harnic, muncitor. (< limba franceza bénédiction) Forme diferite ale cuvantului benedictin: benedictin-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BENEDICTIN: BENEDICTÍN, -Ă substantiv masculin și forme Călugăr(iță) dintr-un ordin călugăresc, întemeiat în secolul VI de Benedict de Nursia în mănăstirea de la Monte Cassino din Italia. // adjectiv Care aparține benedictinilor, referitor la benedictini. ♦ (figurat) Laborios. [< limba franceza bénédictin]. Forme diferite ale cuvantului benedictin: benedictin-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BENEDICTIN: BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, substantiv masculin și forme 1. Călugăr (sau călugăriță) dintr-un ordin călugăresc întemeiat în secolul al VI-lea. 2. (La forme) Băutură spirtoasă cu gust dulce (preparată la început de benedictini). – în franceză bénédictin. Forme diferite ale cuvantului benedictin: benedictin-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BENEDICTIN: BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, substantiv masculin și forme Călugăr (sau călugăriță) făcînd parte dintr-un ordin călugăresc întemeiat în secolul al Vl-lea. Forme diferite ale cuvantului benedictin: benedictin-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BENEDICTIN: BENEDICTÍN benedictini m. Călugăr care face parte din ordinul întemeiat de către Benedict de Nursia, în secolul VI, în Italia. /<fr. bénédictin Forme diferite ale cuvantului benedictin: benedictini Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru benedictin: benedictín, -ă substantiv Călugăr orĭ călugăriță catolică din ordinu Sfîntuluĭ Benedict. figurat Erudit: e un adevărat benedictin. Forme diferite ale cuvantului benedictin: benedictin-ă -itoáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru benedictin: benedictín substantiv masculin, adjectiv masculin, plural benedictíni; forme singular benedictínă, genitiv dativ articulat benedictínei, plural benedictíne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru benedictin: benedictín adjectiv masculin, substantiv masculin, plural benedictíni; adjectiv feminin, substantiv feminin benedictínă, plural benedictíne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'BENEDICTIN' Ben/ebene-merentiBenedecBENEDICTbenedictínbenedictínăBENEDICȚIÚNEBenedictusBenefacii |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL benedictin Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului benedictin dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Benedictín, benedictină [Atestat: ENC. / Plural: benedictini, benedictine / Etimologie: franceza bénédictin] 1 substantiv masculin și feminin Călugăr sau călugăriță din ordinul religios întemeiat de Benedict de Nursia în secolul VI, în Italia, la Monte Cassino. BENEDICTÍN benedictini m. |
GRAMATICA cuvântului benedictin? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului benedictin. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul benedictin poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE benedictin? Vezi cuvântul benedictin desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul benedictin?[ be-ne-dic-tin ] Se pare că cuvântul benedictin are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL benedictin Inţelegi mai uşor cuvântul benedictin dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ muncă de benedictin = muncă intelectuală minuțioasă și de lungă durată |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A bate tactul sau măsura?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul benedictin are forma: benedictínă
La plural substantivul benedictin are forma: benedictíni
