 | as |
|
| Beilic [ be-i-lic ] VEZI SINONIME PENTRU beilic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului beilic în mai multe dicționareDefinițiile pentru beilic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BEILIC: BEILÍC, beilicuri, substantiv neutru (Turcism învechit) 1. Conac în care se găzduiau beii sau demnitarii turci veniți ca trimiși ai Porții în Țările Romînești. Beilicul după (= de pe) malul stîng al Dîmboviței, de la Jicnița, și beilicul de lîngă Sfînta-Vineri din Iași erau cazărmi turcești. GHICA, S. IV. Cumpărătură de oi făcută pe seama sultanului și mai mult cu de-a sila, pe prețuri stabilite dinainte; dare sau dijmă, mai ales în oi, plătită stăpînirii. Tudorel că mi-și pleca, Un vătaf cu el lua, Prin sangeacuri Că umbla, Zaherele Că strîngea, Beilicuri Că punea, Mari averi Că aduna. TEODORESCU, P. P. 678. 3. Muncă gratuită în folosul beiului sau al stăpînirii. – vezi boieresc, clacă, corvadă. Poporul era supus la beilicuri. – Pronunțat: bei-lic. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru beilic: beilíc sn [Atestat: NECULCE, ap. LET. II 461/30 / V: -lâc, (pop) beilei / Plural: beilicuri / Etimologie: tc beylik] 1 Casă în care erau găzduiți beii sau alți demnitari turci, trimiși ai Porții în Țările Române. 2 Vânzare forțată de oi în țările românești, făcută în favoarea sultanului, la prețuri fixate de turci. 3 Dijmă (în oi). 4 Muncă efectuată gratuit în folosul unui bei sau al stăpânirii Cf angara, podvadă, havalea, robotă, clacă. 5 (Pex) Lucru gratuit (făcut fără tragere de inimă). 6 (Îe) A fi debeilic, a lua de beilic A lua pe nedrept. 7 (Îs) Vită de beilic Vită supusă la munci grele. 8 (Fig, îas) Om exploatat de toți. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru beilic: beilíc (beilícuri), substantiv neutru – 1. Palat rezervat oaspeților domnitorului, și mai ales trimișilor Sultanului. – 2. Monopol al cumpărării de oi pentru consumul palatului domnesc, a cărui valoare se stabilea, în general abuziv, de către cumpărător. – 3. Lucru de mîntuială. limba turcă beylik (Șeineanu, II, 14), de unde provine și limba neogreacă μπεηλίϰι. Cuvînt învechit, ca și derivat său beilicciu, substantiv masculin (slujbaș însărcinat cu cumpărarea unui beilic 2), din limba turcă beylikci (secolul XVII). Forme diferite ale cuvantului beilic: beilícuri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru beilic: beilic n. 1. odinioară, palatul înalților demnitari ai Porții în București și Iași; 2. rechizițiune vexatoare, ridicare anuală a unui număr de oi pentru Constantinopole: oi de beilic; 3. clacă în folosul Domnului: poporul supus la beilicuri AL.; vită de beilic, supusă la munci grele; 4. figurat lucru gratuit și fără folos: a lucra de beilic, a munci fără tragere de inimă. [în turcă BEYLIK]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BEILIC: BEILÍC, beilicuri, substantiv neutru (învechit) 1. Casă în care erau găzduiți beii și alți trimiși oficiali ai Porții Otomane în Țările Românei. 2. Vânzare forțată de oi în Țările Române făcută în favoarea sultanului la prețuri fixate de turci; dijmă (în oi). 3. Muncă efectuată gratuit în folosul unui bei sau al feudalilor autohtoni. – Din limba turcă beylik. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BEILIC: BEILÍC, beilicuri, substantiv neutru 1. Casă în care erau găzduiți beii și alți trimiși oficiali ai Porții otomane în țările românești. 2. Vânzare forțată de oi în țările românești, făcută în favoarea sultanului la prețuri fixate de turci; dijmă (în oi). 3. Muncă efectuată gratuit în folosul unui bei sau al feudalilor autohtoni. – Din limba turcă beylik. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BEILIC: BEILÍC, beilicuri, substantiv neutru (învechit) 1. Conac în care se găzduiau beii sau demnitarii turci veniți ca trimiși ai Porții în țările românești. 2. Cumpărătură de oi (făcută cu de-a sila) pe seama sultanului, la prețuri stabilite dinainte; dijmă (în oi) plătită stăpânirii. 3. Muncă gratuită în folosul beiului sau al stăpânirii. – limba turcă beylik. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BEILIC: BEILÍC beilicuri n. învechit 1) Conac în care erau găzduiți înalții demnitari, trimiși de Poarta Otomană în Principatele Dunărene. 2) Vânzare forțată de oi făcută în Principatele Dunărene la porunca sultanului turc, pe preț de nimic. [silabe bei-lic] /<turc. beylik Forme diferite ale cuvantului beilic: beilicuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru BEILIC: BEILÍC (< limba turcă) substantiv neutru 1. Conac în care erau găzduiți beii sau demnitarii turci veniți ca trimiși ai Porții în Țările Române. 2. Cumpărătură de oi (făcută cu de-a sila) pentru Poartă, la prețuri dinainte stabilite; dijmă (în oi) plătită stăpânirii. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Beilic: Beilic n. numele mânăstirii sfântului Ioan Gură-de-Aur din Iași. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru beilic: beilíc (învechit) (bei-) substantiv neutru, plural beilícuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru beilic: beilíc substantiv neutru (silabe bei-), plural beilícuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BEILIC: BEILIC substantiv (învechit) conac. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BEILIC: BEILIC substantiv (învechit) conac. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'BEILIC' BeijíngbeilấcbeiléibeilerbéiBEILÍCbeiliccíubeilicíuBEIRAbeiț |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL BEILIC Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului beilic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii II 461/30 / V: -lâc, pop beilei / Plural: beilicuri / Etimologie: tc beylik] 1 Casă în care erau găzduiți beii sau alți demnitari turci, trimiși ai Porții în Țările Române. 6 Îe A fi debeilic, a lua de beilic A lua pe nedrept. 7 Îs Vită de beilic Vită supusă la munci grele. BEILÍC beilicuri n. |
GRAMATICA cuvântului BEILIC? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului beilic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul BEILIC poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE beilic? Vezi cuvântul beilic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul beilic?[ be-i-lic ] Se pare că cuvântul beilic are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL BEILIC |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și ieși din sărite sau din fire, din răbdări, din pepeni, din țâțâni, din balamale?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul beilic are forma: beilícuri
