 | as |
|
| Bărbat [ băr-bat ] VEZI SINONIME PENTRU bărbat PE ESINONIME.COM definiția cuvântului barbat în mai multe dicționareDefinițiile pentru barbat din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BĂRBAT: BĂRBÁT1, bărbați, substantiv masculin 1. (În opoziție cu copil și cu femeie) Persoană adultă de sex masculin. Cel puțin să avem un bărbat cu noi. DUMITRIU, B. forme 53. Te-aî întors bărbat; aud c-ai învățat multe. DAVIDOGLU, M. 8. Fratele mamei era un bărbat mare și spătos. SADOVEANU, N. forme 12. Treceau bărbați, treceau femei Și uruiau trăsuri pe stradă. COȘBUC, P. I 102. • figurat Om în toată firea, plin de curaj, de hotărîre bărbătească. De-acu trebuie să te arăți bărbat. Eu n-am alt sprijin și am nevoie de brațul tău. SADOVEANU, B. 68. Fii o dată bărbat și nu-ți face voie rea! CREANGĂ, P. 212. 2. Om căsătorit (în raport cu soția lui); soț. [Mamei] i-a murit de mult bărbatul și nu mă are decît pe mine. SADOVEANU, N. forme 55. O femeie amărîtă îi opri... să le povestească cum bărbatul ei a fost omorît. REBREANU, R. I 102. Dar ce folos dacă nu pot găsi un bărbat Marghioliței. ALECSANDRI, T. I 34. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru BĂRBAT: BĂRBAT substantiv folosit ca prenume din vechime. 1. Bărbat Vvd, fratele lui Litovoi, 1279; Barbat, vlah, secolul al XI-lea (Mori 6); Barbatus Paul, în doc. latin din 1290 (Drăg); alte ex. (ib. p. 177 nr. 1); Bărbat, ard., 1680 (Paș). 2. Bărbatea (Ard; Paș); Bărbătea, munt., 1636 (BCI V 189); Bărbăt/escu (R Gr; Hur; Ard); -ești, -eni ss. 3. Bărbăteiu (16 B I 72, V 20; 17 B I 428; Glos; Paș; AO X 130); Bărbăteaiu pren. (Pom; P11 fo 26vo); Bărbatiĭu (17 B II 210). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BĂRBAT: BĂRBÁT2, -Ă, bărbați, -te, adjectiv Curajos, inimos, voinic. El e om bărbat, N-o să-și prindă doară mintea c-o femeie. COȘBUC, P. I 247. Zoe, Zoe, fii bărbată... – Nu mai pot, nu mai pot! CARAGIALE, O. I 169. Are oi mai multe, Mîndre și cornute, Și cai învățați Și cîni mai bărbați. ALECSANDRI, P. P. 1. • (Substantivat, forme; popular, despre o femeie) Asta-i mîndra mîndruleană, Țesătoarea pînzelor, Bărbata bărbatelor. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 423. Forme diferite ale cuvantului barbat: barbat-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru bărbat: bărbát m. (latina barbatus, cu barbă; italiana barbato, spaniolă pg. barbado. despre limba română vine limba neogreacă varvátos, iar din limba neogreacă vine albaneză varvát, animal necastrat). Persoană masculină, în opoz. cu femeĭe: Dumnezeŭ l-a creat pe bărbat și pe femeĭe. Soț, bărbat unit cu o femeĭe pin căsătorie. Mascul (la animale). Adj. Viteaz, curajos: cîne bărbat, femeĭe bărbată. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BĂRBAT: BĂRBÁT2 barbatți m. 1) Persoană adultă de sex masculin. 2) Persoană plină de energie și de fermitate; om în toată firea. * barbat de stat persoană marcantă, aflată într-un post de conducere important. 3) Persoană de sex masculin căsătorită, considerată în raport cu femeia ce i-a devenit soție; soț. /<lat. barbatus Forme diferite ale cuvantului barbat: barbatți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BĂRBAT: BĂRBAT s. 1. om. (Femei și barbati.) 2. soț, (popular) domn, om, roman, (învechit și regional) mărit, soție, (regional) gospodar, mireaz, (învechit) casnic, căsar, căsaș, căsător, (eufemistic) dînsul (articulat). (Dînsul e barbat meu.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru bărbat: bărbat m. 1. persoană de sex masculin (în opozițiune cu femeie); 2. bărbat unit cu o femeie prin căsătorie. [latina BARBATUS, literar om cu barbă]. ║ a. 1. harnic, sârguitor; 2. curagios, energic. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BĂRBAT: BĂRBÁT, -Ă, bărbați, -te, substantiv masculin, adjectiv I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – latina barbatus. Forme diferite ale cuvantului barbat: barbat-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BĂRBAT: BĂRBÁT, -Ă, bărbați, -te, substantiv masculin, adjectiv I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – latina barbatus. Forme diferite ale cuvantului barbat: barbat-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru BĂRBAT: BĂRBAT (secolul 13), voievod român. Frate cu Litovoi. Înfrînt și luat prizonier de oastea regelui ungur (c. 1277), s-a răscumpărat în schimbul unei importante sume de bani. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BĂRBAT: BĂRBÁT1 barbattă (barbatți, barbatte) rar 1) Care este înzestrat cu forță fizică și curaj. 2) rar Care muncește mult și cu folos; harnic; laborios; verb reflexiv:ednic. /<lat. barbatus Forme diferite ale cuvantului barbat: barbattă barbatți barbatte Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Bărbat: Bărbat m. fratele lui Litovoiu, voievod român al Olteniei, prins de Unguri, se rescumpără plătind un tribut și recunoscând suveranitatea Ungariei (1272-1290). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BĂRBAT: BĂRBÁT1, bărbați, substantiv masculin 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea, plin de bărbăție. 2. Soț. – latina barbatus. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru bărbat: bărbat adjectiv verbal BRAV. CURAJOS. CUTEZĂTOR. DÎRZ. INIMOS. ÎNDRĂZNEȚ. NEÎNFRICAT. SEMEȚ. VITEAZ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bărbat: bărbát substantiv masculin, adjectiv masculin, plural bărbáți; forme singular bărbátă, plural bărbáte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BĂRBAT: BĂRBÁT2, -Ă, bărbați, -te, adjectiv Curajos, voinic. – latina barbatus. Forme diferite ale cuvantului barbat: barbat-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bărbat: bărbát1 (învechit) adjectiv masculin, plural bărbáți; forme bărbátă, plural bărbáte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BĂRBAT: BĂRBÁT s. 1. om. (Femei și barbatți.) 2. vezi soț. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bărbat: bărbát2 substantiv masculin, plural bărbáți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'BARBAT' barbarízmBARBAROLALÍEBARBAROSSAbărbăsárăBĂRBÁTbărbătáieBĂRBĂȚÉLBĂRBĂTÉSCbărbătescul |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bărbat Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bărbat dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii BĂRBÁT2 bărbatți m. * bărbat de stat persoană marcantă, aflată într-un post de conducere important. Femei și bărbati. Dînsul e bărbat meu. BĂRBÁT1 bărbattă bărbatți, bărbatte rar 1 Care este înzestrat cu forță fizică și curaj. Femei și bărbatți. |
GRAMATICA cuvântului bărbat? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bărbat. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bărbat poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE bărbat? Vezi cuvântul bărbat desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bărbat?[ băr-bat ] Se pare că cuvântul bărbat are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL bărbat |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: buhai-de-baltă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul bărbat are forma: bărbátă
La plural substantivul bărbat are forma: bărbáți
