 | as |
|
| Bănuire [ bă-nu-i-re ] VEZI SINONIME PENTRU bănuire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului banuire în mai multe dicționareDefinițiile pentru banuire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BĂNUIRE: BĂNUÍRE, bănuiri, substantiv feminin (Rar) Acțiunea de a bănui și rezultatul ei; acuzare (nedreaptă). Ca să scape De atîta bănuire, i-a spus neadevăr. COȘBUC, P. II 178. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BĂNUIRE: BĂNUÍRE, bănuiri, substantiv feminin (Rar) Acțiunea de a bănui și rezultatul ei; bănuială. – vezi bănui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BĂNUIRE: BĂNUÍRE, bănuiri, substantiv feminin (Rar) Acțiune de a bănui și rezultatul ei; bănuială. – vezi Bănui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BĂNUIRE: BĂNUÍRE, bănuiri, substantiv feminin (Rar) Acțiunea de a bănui și rezultatul ei. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bănuire: bănuíre (rar) substantiv feminin, genitiv dativ articulat bănuírii; plural bănuíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bănuire: bănuíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat bănuírii; plural bănuíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BĂNUIRE: BĂNUIRE substantiv suspectare. (banuire cuiva.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'BANUIRE' BĂNUÍBĂNUIÁLĂBĂNUICIÓSBĂNUIÉLNICBĂNUÍREBănuitBănuitorBanulBănulescu |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL BĂNUIRE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bănuire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii BĂnuire cuiva. |
GRAMATICA cuvântului BĂNUIRE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bănuire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul BĂNUIRE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE bănuire? Vezi cuvântul bănuire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bănuire?[ bă-nu-i-re ] Se pare că cuvântul bănuire are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL BĂNUIRE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A nu se da pe șapte?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul bănuire are forma: bănuíri
