 | as |
|
| Bandă [ ban-dă ] VEZI SINONIME PENTRU bandă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului banda în mai multe dicționareDefinițiile pentru banda din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a banda (forma la infinitiv) A banda conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BANDĂ: BÁNDĂ2, benzi, substantiv feminin 1. Fîșie îngustă de stofă, de pînză, hîrtie, piele sau metal, cu care se leagă, se înfășoară sau se întărește ceva. • Bandă de expediție (adesea fără determinare) = fîșie de hîrtie cu care se învelesc imprimatele trimise prin poștă. vezi banderolă. Am tras din verb reflexiv:aful de pe masa de lucru gazetele... Benzile de expediție nici nu fuseseră desfăcute. SADOVEANU, N. forme 152. • Expresia: A expedia (un imprimat) sub bandă = a expedia, prin poștă, un imprimat, înfășurat cu o fîșie de hîrtie. ♦ Fîșie dintr-o altă stofă sau de o altă culoare, cu care se împodobește (mai ales pe margini) un articol de îmbrăcăminte. 2. (În expresie) Bandă de magnetofon = fîșie subțire și îngustă dintr-un material flexibil, acoperit cu un strat fin de substanță electromagnetică, pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului. Bandă rulantă (sau de transport sau continuă; uneori fără determinare) = fîșie continuă de cauciuc, piele, țesătură de cînepă sau bumbac (uneori armată cu fire metalice) sau de plăci metalice, așezată pe rulouri și acționată mecanic, servind la transportul (pe plan orizontal sau pe plan puțin înclinat) de materiale (ca pămînt, minereuri, ciment etc.) sau de piese fabricate sau în curs de fabricare. Banda rulantă poartă pietrișul alb, mărunt, mergînd pieziș spre movile brute. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 180, 2/1. O neîntreruptă bandă rulantă urcă una după alta... cupele metalice pline cu stînci sfărîmate. BOGZA, O. 254. [În timpul producției] greul [îl duc] numai motorul și banda, iar omul apasă numai pe buton. DAVIDOGLU, M. 67. Lucru la (sau pe) bandă = sistem de lucru constînd din operații succesive, executate de o serie de lucrători asupra unui singur obiect fixat pe o bandă rulantă care trece prin fața fiecăruia dintre ei. 3. Fiecare dintre marginile elastice ale mesei de biliard, de care se izbesc bilele spre a căpăta direcția voită de jucător. ♦ Fiecare dintre cele două margini ale terenului de popice. • Expresia: A bate (popicele) sau a juca fără bandă = a trimite bila în așa fel încît să nu atingă marginile terenului. 4.(fizică) Grup de frecvențe vecine sau apropiate din spectrul unei radiații electromagnetice sau sonore. – plural și: bande (FILIMON, la HEM 2459). – Variantă: (3) bántă, benți (M. I. CARAGIALE, C. 113), substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BANDĂ: BÁNDĂ2, benzi, substantiv feminin 1. Fâșie de material textil, de cauciuc etc. cu care se înfășoară, se leagă sau se întărește ceva; bantă (1). ♦ Fâșie cu care se împodobește, de obicei pe margini, un articol de îmbrăcăminte. 2. (În sintagmele) Bandă de magnetofon = fâșie magnetizată pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului. Bandă rulantă (sau de transport ori continuă) = fâșie continuă care servește la deplasarea obiectelor fabricate sau în curs de fabricație; conveier (1). Lucru pe (sau la) bandă (rulantă) = sistem de lucru constând din operații executate succesiv de un șir de lucrători asupra unui obiect aflat pe o bandă rulantă care trece prin fața fiecăruia dintre ei. Bandă de imagini = peliculă cinematografică. Bandă de circulație = fâșie lungă delimitată din partea carosabilă a unui drum, rezervată circulației în același sens a vehiculelor. Bandă de rulment = partea de cauciuc din anvelopa unei roți de autovehicul care vine în contact cu pământul. Bandă etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon sau magnetoscop. Bandă de frecvențe = interval din șirul frecvențelor, caracterizat prin anumite proprietăți comune din punctul de vedere al utilizării lor în telecomunicații și telemecanică. Bandă X = bandă de frecvențe cuprinse în domeniul microundelor. 3. Margine elastică a mesei de biliard. ♦ Margine a terenului de popice. 4. Șină care leagă cele două țevi ale unei arme de vânătoare. 5. Grup de frecvențe vecine sau apropiate ale unei radiații electromagnetice sau sonore. 6. (informatică, în sintagma) Bandă perforată = bandă de hârtie sau de material plastic utilizată pentru introducerea sau extragerea datelor dintr-un sistem de calcul. – Din limba franceza bande. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BANDĂ: BÁNDĂ2, benzi, substantiv feminin 1. Fâșie de stofă, hârtie, de piele etc. cu care se înfășoară, se leagă sau se întărește ceva; bantă. ♦ Fâșie cu care se împodobește, de obicei pe margini, un articol de îmbrăcăminte. 2. (În sintagmele) Bandă de magnetofon = fâșie magnetizată pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului. Bandă rulantă (sau de transport, continuă) = fâșie lată de piele, de cauciuc, de plăci metalice etc., pe care se transportă automat materiale sau piese fabricate sau în curs de fabricație; conveier. Lucru pe (sau la) bandă (rulantă) = sistem de lucru constând din operații executate succesiv de un șir de lucrători asupra unui obiect aflat pe o bandă rulantă care trece prin fața fiecăruia dintre ei. Bandă de imagini = peliculă cinematografică. Bandă de circulație = fâșie lungă delimitată din partea carosabilă a unui drum, pe care pot circula în același sens numai un șir de vehicule. Bandă de rulment = partea de cauciuc din anvelopa unei roți de autovehicul care vine în contact cu pământul. 3. Margine elastică a mesei de biliard. ♦ Margine a terenului de popice. 4. Șină care leagă cele două țevi ale unei arme de vânătoare. 5. Grup de frecvențe vecine sau apropiate ale unei radiații electromagnetice sau sonore. 6. (În sintagmele) Bandă etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon sau magnetoscop. Bandă de frecvențe = a) interval de frecvență în care un aparat electronic își menține caracteristicile specificate; b) ansamblu de frecvențe radioelectrice atribuite diferitelor servicii de radiocomunicații prin reglementări naționale și internaționale. Bandă X = bandă de frecvențe cuprinse în domeniul microundelor. – Din limba franceza bande. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bandă: bándă2 substantiv feminin [Atestat: FILIMON, ap. HEM 2459 / V: -tă / Plural: benzi și (rar) bandade / Etimologie: franceza bande, ger Bande] 1 Fâșie (de stofă, de pânză, de hârtie etc.) cu care se înfășoară se leagă sau se ține strâns ceva Si: bantă (1-3), banderolă (7). 2 Fâșie din alt material sau din altă culoare cu care se mărginește, pentru podoabă, un articol de îmbrăcăminte. 3 (Îs) – de imagini Peliculă cinematografică. 4 (Îs) – de magnetofon Fâșie magnetizată pe care se imprimă și de pe care se reproduc sunetele cu ajutorul magnetofonului. 5 (Îs) -rulantă (sau de transport ori continuă) Conveier. 6 (Îs) Lucru la (sau pe) -rulantă Sistem de lucru constând din operații executate succesiv de un șir de lucrători asupra unui obiect aflat pe o bandă rulantă (5) care trece prin fața fiecăruia dintre ei. 7 (Îs) – de circulație Partea carosabilă a unui drum, rezervată circulației în același sens. 8 (Îs) banda de rulment Partea din anvelopa unei roți de autovehicul care vine în contact cu pământul. 9 (Îs) banda de frecvență Interval de frecvență în care un aparat electronic își menține caracteristicile specifice. 10 (Îas) Ansamblu de frecvențe radioelectrice atribuite diferitelor servicii de radiocomunicații prin reglementări naționale și internaționale. 11 (Îs) -X Bandă de frecvențe cuprinse în domeniul microundelor. 12 Fiecare dintre marginile elastice ale mesei de biliard, de care se lovesc bilele pentru a avea direcția voită de jucător. 13 Margine a terenului de popice. 14 (Îe) A da (sau a lua) – A atinge cu bila marginea șoselei popicelor. 15 Șină care leagă cele două țevi ale unei arme de vânătoare. 16-17 Grup de frecvențe vecine sau apropiate ale unei radiații (electromagnetice ori) sonore. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BANDĂ: BÁNDĂ2 substantiv feminin 1. Fâșie îngustă și lungă de stofă, de hârtie, de metal etc. cu care se leagă, se protejează, se înfășoară ceva. ♦ Parte lungă și îngustă a unei suprafețe. ♦ (anatomie) Fâșie de țesut care unește două organe. • Bandă de magnetofon = fâșie îngustă de material flexibil, acoperită cu un strat fin de substanță feromagnetică și care servește la înregistrarea și la reproducerea sunetelor cu magnetofonul; Bandă rulantă (sau de transport) = fâșie lungă, continuă, de cauciuc, de piele etc. care servește la transportul în plan orizontal al unor materiale sau piese; Bandă sonoră = peliculă cinematografică pe care este înregistrat sunetul; Bandă de circulație = subdiviziune longitudinală a părții carosabile a unei șosele, delimitată sau nu prin marcaje rutiere, cu o lățime corespunzătoare pentru circulația cu ușurință a unui șir de vehicule. ♦ (Filat.) Ansamblu de mai multe mărci, decupat dintr-o coală pe orizontală sau pe verticală și păstrat astfel într-o colecție; ștraif. 2. Marginea elastică de la masa de biliard. 3. (heraldică) Figură diagonală care reunește unghiul drept de sus al unui scut cu unghiul stâng de jos. • În bandă = (despre figuri) așezat în diagonala scutului. 4. Grup de frecvențe învecinate sau apropiate care fac parte din spectrul unei radiații sonore sau electromagnetice. 5. Înclinare a unei nave pe un bord sub efectul vântului sau când încărcătura este greșit repartizată. [plural benzi, variantă bantă substantiv feminin / < limba franceza bande, conform germana Band]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BANDĂ: BÁNDĂ2, benzi, substantiv feminin 1. Fâșie îngustă de stofă, de hârtie, de piele etc. cu care se leagă, se înfășoară sau se întărește ceva. • Bandă (de expediție) = fâșie de hârtie cu care se învelesc imprimatele trimise prin poștă. vezi banderolă. ♦ Fâșie cu care se împodobește, de obicei pe margini, un articol de îmbrăcăminte. 2. (În expresie) Bandă de magnetofon = fâșie subțire și îngustă dintr-un material flexibil, acoperit cu un strat de substanță electromagnetică, pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului. Bandă rulantă (sau de transport, continuă) = fâșie continuă de piele, de plăci metalice etc. acționată mecanic, servind la transportul materialelor sau al pieselor fabricate sau în curs de fabricație. Bandă de imagini = peliculă cinematografică. Bandă de circulație = partea carosabilă a unei șosele. Bandă de rulment = partea de cauciuc din anvelopa unei roți de autovehicul, care vine în contact cu pământul. Lucru pe (sau la) bandă = sistem de lucru constând din operații succesive, executate de un șir de lucrători, asupra unui singur obiect fixat pe o bandă rulantă care trece prin fața fiecăruia dintre ei. 3. Fiecare dintre marginile elastice ale mesei de biliard. ♦ Fiecare dintre cele două margini ale terenului de popice. 4. (La armele de vânătoare cu două țevi) Șina care împreună cele două țevi de-a lungul lor. 5. Grup de frecvențe vecine sau apropiate ale unei radiații electromagnetice sau sonore. – în franceză bande. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BANDĂ: BÁNDĂ2 substantiv feminin 1. fâșie îngustă și lungă cu care se leagă, se înfășoară ceva. ♦ parte lungă și îngustă a unei suprafețe. 2. fir de circulație pe o stradă sau șosea. 3. (anatomie) fâșie de țesut care unește două organe. ♦ parte a cromozomului, clar diferențiată, de culoare mai închisă sau mai deschisă. ♦ banda magnetică = fâșie pentru înregistrarea magnetică a semnalelor electrice; banda de magnetofon = fâșie îngustă de material flexibil, cu un strat fin de substanță feromagnetică, pentru înregistrarea și reproducerea sunetelor cu magnetofonul; banda etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon ori magnetoscop; banda rulantă = fâșie îngustă, continuă (de cauciuc) care servește la transportul în plan orizontal al unor materiale sau piese; banda de imagini = peliculă cinematografică; banda sonoră = peliculă cinematografică de înregistrat sunetul. ♦ (spațiu neimprimat) între două sau mai multe mărci poștale; ștraif. 4. margine elastică de la masa de biliard. 5. (heraldică) figură diagonală care reunește unghiul drept de sus al unui scut cu unghiul stâng de jos. ♦ în banda = (despre figuri) așezat în diagonala scutului. 6. grup de frecvențe învecinate sau apropiate care fac parte din spectrul unei radiații sonore sau electromagnetice. 7. înclinare a unei nave pe un bord sub efectul vântului sau când încărcătura este greșit repartizată. (< limba franceza bande, germana Band) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BANDĂ: BÁNDĂ1, bande, substantiv feminin 1. Ceată, grup de oameni întovărășiți în vederea unui scop (mai ales rău); grup constituit în vederea unei acțiuni de subminare a intereselor colectivității; șleahtă, clică. Bandă de hoți. ▭ În zadar umblau streji de arnăuți... Nu puteau... descoperi bandele vagabonzilor. NEGRUZZI, S. I 16. ♦ (Glumeț) Grup de prieteni care apar mereu împreună. De cînd ești în bandat noastră, ești in fiecare seară la teatru. CAMIL PETRESCU, T. II 92. 2. (De obicei cu determinarea «de lăutari») Trupă, de muzicanți, taraf de lăutari. Avem aci o bandă numeroasă de lăutari, reprezentată cel puțin prin douăzeci și cinci de personaje cu instrumente variate. ODOBESCU, S. III 111. Orașul și împrejurimile erau luminate de mii de focuri; bande de lăutari jucau hore și doine. NEGRUZZI, S.1107. • Bandă militară = fanfară. 3. (Învechit) Ceată de soldați puși sub aceeași bandieră. vezi ceată. O bandă din cavaleria noastră să meargă să supere ariergarda dușmanului. BĂLCESCU, O. II 113. – plural și: (2, regional) bănzi (RETEGANUL, P. I 7). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BANDĂ: BÁNDĂ1 substantiv feminin 1. Grup de oameni (reuniți mai ales în scopuri rele, necinstite); grup format cu scopul unei acțiuni de subminare a colectivității, de sabotaj etc.; șleahtă, clică. 2. (Glumeț) Grup de prieteni care umblă de obicei împreună. 3. Mică trupă de muzicanți; taraf de lăutari; orchestră, grup de instrumente. [plural bande, variantă (3) band substantiv neutru / < limba franceza bande, italiana banda < got. bandi – steag, limba engleză band]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru bandă: *1) bándă forme, plural bande, bende și benzĭ (în franceză bande, vfr. bende, despre vgerm. binda, ngerm. band, legătură, cordea, bund, alianță. vezi bantă, bunt, panglică). Dungă lată ca ornament pe haĭne (cum e la mînecă): bandă de catifea. Legătură, fășie de hîrtie cu care se se înconjoară o carte orĭ un ziar care să fie trimes pin poștă: a trimete supt bandă. – Și bantă, plural bente și bențĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BANDĂ: BANDĂ s. 1. (peiorativ) cîrdășie, clan, clică, gașcă, șleahtă, (livresc) coterie, (rar) tagmă, (învechit) cardașlîc, tacîm, taraf, (figurat) bisericuță. (Borfașii formau o banda.) 2. buluc, ceată, cîrd, droaie, gloată, grămadă, grup, mulțime, pîlc, stol, (popular) crilă, liotă, (regional) canara, ciurdă, mișină, (Olt. și Transilvania) ciopor, (Olt. și Banat) clapie, (învechit) cin, tacîm. (banda de copii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BANDĂ: BÁNDĂ1, bande, substantiv feminin 1. Ceată, grup de oameni întovărășiți în vederea unui scop (rău); grup constituit în vederea unei acțiuni de subminare a intereselor colectivității; clică, șleahtă. ♦ (Glumeț) Grup de prieteni. ♦ Trupă de muzicanți, taraf de lăutari. • Bandă militară = fanfară. 2. (învechit) Ceată de soldați puși sub aceeași bandieră. – în franceză bande. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bandă: bándă1 substantiv feminin [Atestat: (a. 1834) URICARIUL VIII, 184 / Plural: bandade / Etimologie: franceza bande, it banda, ger Banda] 1 (Înv) Ceată de soldați care luptă sub aceeași bandieră (2). 2 Grup de răufăcători care acționează sub conducerea unui șef. 3 (Fam) Gmp de prieteni mereu împreună. 4 Trupă de muzicanți. 5 Fanfară. 6 Taraf de lăutari. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BANDĂ: BÁNDĂ1, bande, substantiv feminin 1. Ceată, grup de răufăcători care acționează sub conducerea unui șef. ♦ (Glumeț) Grup de prieteni. 2. (învechit) Ceată de soldați aflați sub aceeași bandieră. 3. Trupă de muzicanți, fanfară, taraf de lăutari. – Din limba franceza bande, germana Bande. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BANDĂ: BÁNDĂ1, bande, substantiv feminin 1. Grup de răufăcători care acționează sub conducerea unui șef. ♦ (Glumeț) Grup de prieteni. 2. (învechit) Ceată de soldați aflați sub aceeași bandieră. 3. Trupă de muzicanți, fanfară, taraf de lăutari. – Din limba franceza bande, germana Bande. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru bandă: bandă forme 1. (plural bande) ceată, reunire de indivizi sub aceaș căpetenie: bandă de hoți, bandă de lăutari; 2. (plural benzi) legătură, fășie de hârtie sau de stofă lungă și îngustă: trimit sub bandă o carte; 3. margine la o țesătură. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BANDĂ: BÁNDĂ1 bandae forme 1) Grup de oameni întovărășiți în vederea unui scop reprobabil; șleahtă; gașcă; clică; clan. banda de jefuitori. 2) Ceată de prieteni. banda veselă. 3) Trupă de muzicanți. [G.-D. bandei] /<fr. bande, germana Bande Forme diferite ale cuvantului banda: bandae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BANDĂ: BÁNDĂ1 substantiv feminin 1. grup de oameni (reuniți în scopuri necinstite); clică. 2. (glumeț) grup de prieteni care umblă împreună. 3. ansamblu muzical instrumental; band; trupă de muzicanți. (< limba franceza bande, italiana bande, /3/ limba engleză band) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BANDĂ: BANDĂ s. 1. bantă, fîșie, ștraif. (O banda la mînecile cămășii.) 2. (tehnic) panglică. (banda la mașina de scris.) 3. (tehnic) bandă rulanlă = conveier. 4. (învechit) mandanea. (banda la masa de biliard.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru BANDA: BANDA, Hastings Kamuzu (1906-1997), om politic din Malawi. Președinte al Partidului Congresul Malawi (din 1958). Președinte și prim-min. al Rep. Malawi (din 1966; preșdinte pe viață din 1971). Forme diferite ale cuvantului banda: hastings kamuzu Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru BANDA: BANDA, mare în Oc. Pacific, între arhaic Moluce, ins. Sulawesi și Timor; 714 km2. Ad. medicina: 3.064 m; ad. max.: 7.440 m. Salinitate: 34,5‰. Temp. medie a apei: 27°C. portugheză pr.: Ambon. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BANDA: BANDÁ verb 1. trecut A înconjura, a inciza în benzi. 2. reflexiv (despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. (din limba franceza bander) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BANDĂ: BÁNDĂ s. 1. (peiorativ) cârdășie, clan, clică, gașcă, șleahtă, (livresc) coterie, (rar) tagmă, (învechit) cardașlâc, tacâm, taraf, (figurat) bisericuță. 2. vezi ceată. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru bandă: bándă (-de), substantiv feminin – Ceată, grup. – Mr. bandă. în franceză bande, italiana banda. plural benzi, este forme rar. conform, limba turcă, limba bulgară banda, limba neogreacă μπάντα (› mr.), din italiana (Ruffini 334). Forme diferite ale cuvantului banda: banda-de Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru bandă: *2) bándă forme, plural e (în franceză bande și italiana banda, despre got. bandi, steag. vezi bandieră, bandit, contrabandă). Ceată (trupă) de hoți orĭ de lăutarĭ. vezi taraf. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BANDA: BANDÁ verb I. reflexiv (marină; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. [conform italiana banda, limba franceza bande]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru banda: bánda interjecție (it. banda, lature. vezi alivanta). marină La o parte (la dreapta orĭ stînga)! vezi copastie. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru banda: bánda i [Atestat: DA ms / Etimologie: it banda] (Mm) Comandă de rotire a cârmei la maximum. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru banda: bandá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu bandéz, persoana a treia singular: el / ea și plural bandeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bandă: bándă (fâșie) substantiv feminin, genitiv dativ articulat bénzii; plural bénzi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bandă: bándă2 (fâșie) substantiv feminin, genitiv dativ articulat bénzii; plural benzi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bandă: bándă (grup) substantiv feminin, genitiv dativ articulat bándei; plural bánde Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru banda: bandá (a se banda) verb reflexiv, indicativ prezent 3 se bandeáză Forme diferite ale cuvantului banda: bandaa bandase banda Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bandă: bándă1 (grup) substantiv feminin, genitiv dativ articulat bándei; plural bánde Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| DOOM - Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române dă următoarea definitie pentru BANDA: BANDÁ, verb, indicativ prezent 3 bandează. Definiție sursă: DOOM - Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BANDĂ: BÁNDĂ substantiv verbal taraf. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru bandă: bandă substantiv verbal TARAF. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'BANDA' bănculíțăbancuristBĂNCÚȚĂBANDBANDÁBănd/acbândăénbandagístbandágiu |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bandă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bandă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii HEM 2459 / V: -tă / Plural: benzi și rar bandăde / Etimologie: franceza bande, ger Bande] 1 Fâșie de stofă, de pânză, de hârtie etc. 8 Îs bandă de rulment Partea din anvelopa unei roți de autovehicul care vine în contact cu pământul. 9 Îs bandă de frecvență Interval de frecvență în care un aparat electronic își menține caracteristicile specifice. Borfașii formau o bandă. Bandă de copii. 1834 URICARIUL VIII, 184 / Plural: bandăde / Etimologie: franceza bande, it banda, ger Banda] 1 Înv Ceată de soldați care luptă sub aceeași bandieră 2. BÁNDĂ1 bandăe forme 1 Grup de oameni întovărășiți în vederea unui scop reprobabil; șleahtă; gașcă; clică; clan. Bandă de jefuitori. Bandă veselă. O bandă la mînecile cămășii. Bandă la mașina de scris. Bandă la masa de biliard. O bandă la mânecile cămășii. Bandă la masa de biliard. Bandá a se bandă verb reflexiv, indicativ prezent 3 se bandeáză. |
GRAMATICA cuvântului bandă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bandă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bandă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE bandă? Vezi cuvântul bandă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bandă?[ ban-dă ] Se pare că cuvântul bandă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL bandă Inţelegi mai uşor cuvântul bandă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Bandă de expediție adesea fără determinare = fîșie de hîrtie cu care se învelesc imprimatele trimise prin poștă A expedia un imprimat sub bandă = a expedia, prin poștă, un imprimat, înfășurat cu o fîșie de hîrtie În expresie Bandă de magnetofon = fîșie subțire și îngustă dintr-un material flexibil, acoperit cu un strat fin de substanță electromagnetică, pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului Bandă rulantă sau de transport sau continuă; uneori fără determinare = fîșie continuă de cauciuc, piele, țesătură de cînepă sau bumbac uneori armată cu fire metalice sau de plăci metalice, așezată pe rulouri și acționată mecanic, servind la transportul pe plan orizontal sau pe plan puțin înclinat de materiale ca pămînt, minereuri, ciment etc Lucru la sau pe bandă = sistem de lucru constînd din operații succesive, executate de o serie de lucrători asupra unui singur obiect fixat pe o bandă rulantă care trece prin fața fiecăruia dintre ei A bate popicele sau a juca fără bandă = a trimite bila în așa fel încît să nu atingă marginile terenului În sintagmele Bandă de magnetofon = fâșie magnetizată pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului Bandă rulantă sau de transport ori continuă = fâșie continuă care servește la deplasarea obiectelor fabricate sau în curs de fabricație; conveier 1 Lucru pe sau la bandă rulantă = sistem de lucru constând din operații executate succesiv de un șir de lucrători asupra unui obiect aflat pe o bandă rulantă care trece prin fața fiecăruia dintre ei Bandă de imagini = peliculă cinematografică Bandă de circulație = fâșie lungă delimitată din partea carosabilă a unui drum, rezervată circulației în același sens a vehiculelor Bandă de rulment = partea de cauciuc din anvelopa unei roți de autovehicul care vine în contact cu pământul Bandă etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon sau magnetoscop Bandă de frecvențe = interval din șirul frecvențelor, caracterizat prin anumite proprietăți comune din punctul de vedere al utilizării lor în telecomunicații și telemecanică Bandă X = bandă de frecvențe cuprinse în domeniul microundelor Informatică, în sintagma Bandă perforată = bandă de hârtie sau de material plastic utilizată pentru introducerea sau extragerea datelor dintr-un sistem de calcul În sintagmele Bandă de magnetofon = fâșie magnetizată pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului Bandă rulantă sau de transport, continuă = fâșie lată de piele, de cauciuc, de plăci metalice etc Lucru pe sau la bandă rulantă = sistem de lucru constând din operații executate succesiv de un șir de lucrători asupra unui obiect aflat pe o bandă rulantă care trece prin fața fiecăruia dintre ei Bandă de imagini = peliculă cinematografică Bandă de circulație = fâșie lungă delimitată din partea carosabilă a unui drum, pe care pot circula în același sens numai un șir de vehicule Bandă de rulment = partea de cauciuc din anvelopa unei roți de autovehicul care vine în contact cu pământul În sintagmele Bandă etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon sau magnetoscop Bandă de frecvențe = a interval de frecvență în care un aparat electronic își menține caracteristicile specificate; b ansamblu de frecvențe radioelectrice atribuite diferitelor servicii de radiocomunicații prin reglementări naționale și internaționale Bandă X = bandă de frecvențe cuprinse în domeniul microundelor Bandă de magnetofon = fâșie îngustă de material flexibil, acoperită cu un strat fin de substanță feromagnetică și care servește la înregistrarea și la reproducerea sunetelor cu magnetofonul; Bandă rulantă sau de transport = fâșie lungă, continuă, de cauciuc, de piele etc Care servește la transportul în plan orizontal al unor materiale sau piese; Bandă sonoră = peliculă cinematografică pe care este înregistrat sunetul; Bandă de circulație = subdiviziune longitudinală a părții carosabile a unei șosele, delimitată sau nu prin marcaje rutiere, cu o lățime corespunzătoare pentru circulația cu ușurință a unui șir de vehicule În bandă = despre figuri așezat în diagonala scutului Bandă de expediție = fâșie de hârtie cu care se învelesc imprimatele trimise prin poștă În expresie Bandă de magnetofon = fâșie subțire și îngustă dintr-un material flexibil, acoperit cu un strat de substanță electromagnetică, pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului Bandă rulantă sau de transport, continuă = fâșie continuă de piele, de plăci metalice etc Bandă de imagini = peliculă cinematografică Bandă de circulație = partea carosabilă a unei șosele Bandă de rulment = partea de cauciuc din anvelopa unei roți de autovehicul, care vine în contact cu pământul Lucru pe sau la bandă = sistem de lucru constând din operații succesive, executate de un șir de lucrători, asupra unui singur obiect fixat pe o bandă rulantă care trece prin fața fiecăruia dintre ei ♦ banda magnetică = fâșie pentru înregistrarea magnetică a semnalelor electrice; banda de magnetofon = fâșie îngustă de material flexibil, cu un strat fin de substanță feromagnetică, pentru înregistrarea și reproducerea sunetelor cu magnetofonul; banda etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon ori magnetoscop; banda rulantă = fâșie îngustă, continuă de cauciuc care servește la transportul în plan orizontal al unor materiale sau piese; banda de imagini = peliculă cinematografică; banda sonoră = peliculă cinematografică de înregistrat sunetul ♦ în banda = despre figuri așezat în diagonala scutului Bandă militară = fanfară Bandă militară = fanfară Tehnic bandă rulanlă = conveier Tehnic bandă rulantă = conveier |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL bandă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bulb rahidian?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul BANDĂ are forma: bande
