eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție bancuta


PROPOZIȚIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Băncuţă [ băn-cu-ţă ]
VEZI SINONIME PENTRU băncuţă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului bancuta în mai multe dicționare

Definițiile pentru bancuta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BĂNCUȚĂ:
BĂNCÚȚĂ1, băncuțe, substantiv feminin (Muntenia, învechit) Monedă mică de argint în valoare de 50 de bani; firfirică. Îi mărise leafa cu o băncuță pe săptămînă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 157. Dacă i s-ar preface zilele lui negre in băncuțe de argint, apoi ar fi mai bogat decît cneazul Țugui de la Bălțătești. SADOVEANU, N. forme 63. «Ce-o fi în oala aceea al vostru să fie»... Ce să vezi! poli, galbeni, patace... băncuțe, hîrtii de 20, de 100, ba și de 1000. CARAGIALE, O. II 28.
♦ (La plural ) Bani, parale. Tinerețe, haine scumpe, Cumpăra-v-aș, n-am băncuțe. HODOȘ, P. P. 153.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

BĂNCUȚĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BĂNCUȚĂ:
BĂNCÚȚĂ2, băncuțe, substantiv feminin Monedă mică de argint din trecut, în valoare de 50 de bani; firfiric.
♦ (învechit și regional) Monedă de mică valoare (10-20 de creițari).
♦ (La plural ) Bani, parale.

– Din germana Bankozettel.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BĂNCUȚĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BĂNCUȚĂ:
BĂNCÚȚĂ2, băncuțe, substantiv feminin Monedă mică de argint din trecut, în valoare de 50 de bani; firfiric.
♦ (învechit și regional) Monedă de mică valoare (10-20 de creițari).
♦ (La plural ) Bani, parale.

– Din germana Bankozettel.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

BĂNCUTĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BĂNCUTĂ:
BĂNCÚTĂ, băncute, substantiv feminin (Transilvania, învechit) Denumire populară folosită pentru orice fel de bani de hîrtie. Stau la mine galbenii pe gard? Sau cresc băncutele ca șușoarcele (= pănușile)? SLAVICI, la TDRG.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

băncuță
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru băncuță:
băncúță3 substantiv feminin [Atestat: latina medievală / Plural: bancutațe / Etimologie: ger Bankozettel] 1 Mică monedă de argint din trecut, în valoare de 50 de bani Si: firfiric. 2 (Îrg) Monedă de mică valoare (10-20 creițari). 3 (Lpl) Bani.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BĂNCUȚĂ
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BĂNCUȚĂ:
BĂNCÚȚĂ1, băncuțe, substantiv feminin (învechit și regional) Monedă mică de argint în valoare de 50 de bani; firfirică.
♦ (La plural ) Bani, parale.

– Din bancă2 + sufix -uță.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

băncuță
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru băncuță:
băncuță forme

1. monedă mică de argint în valoare de 50 centime;

2. bancnotă de mică valoare [conform nemțesc Bankozettel].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

băncuță
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru băncuță:
băncúță1 substantiv feminin [Atestat: latina medievală / V: ban- / Plural: bancutațe / Etimologie: pbl ger Banknotte] 1-2 (Îrg) Ban2 de hârtie (de mică valoare).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BĂNCUȚĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BĂNCUȚĂ:
BĂNCUȚĂ substantiv firfiric, (învechit și regional) libră, pițulă, puișor. (Două bancuta a 50 de bani.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

băncuță
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru băncuță:
băncúță2 substantiv feminin [Atestat: DA / Plural: bancutațe / Etimologie: bancă2 + -uță] 1-2 (Șhp) Bancă2 (mică).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

băncuță
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru băncuță:
băncúță (bancă mică, monedă) substantiv feminin, genitiv dativ articulat băncúței; plural băncúțe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

BĂNCUȚĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BĂNCUȚĂ:
BĂNCÚȚĂ1, băncuțe, substantiv feminin Diminutiv al lui bancă1.

– Bancă1 + sufix -uță.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BĂNCUȚĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BĂNCUȚĂ:
BĂNCÚȚĂ1, băncuțe, substantiv feminin Diminutiv al lui bancă1.

– Bancă1+ sufix -uță.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

BĂNCUTĂ
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BĂNCUTĂ:
BĂNCÚTĂ, băncute, substantiv feminin (învechit și regional) Bancnotă.

– germana Banknotte.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

băncută
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru băncută:
băncută substantiv verbal BANCNOTĂ. BILET DE BANCĂ. HÎRTIE. HÎRTIE-MONEDĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

BĂNCUȚĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BĂNCUȚĂ:
BĂNCÚȚĂ substantiv firfiric, (învechit și regional) libră, pițulă, puișor.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

băncuță
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru băncuță:
băncúță substantiv feminin, genitiv dativ articulat băncúței; plural băncúțe
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

BĂNCUȚĂ
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BĂNCUȚĂ:
BĂNCÚȚĂ2, băncuțe, substantiv feminin Diminutiv al lui bancă1.
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

BĂNCUȚĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BĂNCUȚĂ:
BĂNCÚȚĂ2, băncuțe, substantiv feminin Diminutiv al lui bancă1.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

băncuță
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru băncuță:


1) băncúță forme, plural e. Bancă mică.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

băncută
Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru băncută:
băncútă, substantiv feminin

– vezi bancută.

Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

bancuță
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bancuță:
bancúță substantiv feminin vezi băncúță1
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a


CUVINTE APROPIATE DE 'BANCUTA'
bancrutátBANCRUTIÉRbănculíțăbancuristBĂNCÚȚĂBANDBANDÁBănd/acbândăén

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bancuță
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bancuță dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Băncúță3 substantiv feminin [Atestat: latina medievală / Plural: bancuțățe / Etimologie: ger Bankozettel] 1 Mică monedă de argint din trecut, în valoare de 50 de bani Si: firfiric.
Băncúță1 substantiv feminin [Atestat: latina medievală / V: ban- / Plural: bancuțățe / Etimologie: pbl ger Banknotte] 1-2 Îrg Ban2 de hârtie de mică valoare.
Două bancuță a 50 de bani.
Băncúță2 substantiv feminin [Atestat: DA / Plural: bancuțățe / Etimologie: bancă2 + -uță] 1-2 Șhp Bancă2 mică.

GRAMATICA cuvântului bancuță?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bancuță.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bancuță poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul bancuță sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul băncuță are forma: băncúțe
VEZI PLURALUL pentru bancuță la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE băncuţă?
Vezi cuvântul băncuţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul băncuţă?
[ băn-cu-ţă ]
Se pare că cuvântul băncuţă are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL bancuță

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A călca pe urmele cuiva?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
modificare fonetică întâmplătoare asimilația, epenteza, metateza
studiul unei limbi așa cum se prezint ea la un moment dat, fără luarea în considerație a fazelor anterioare
a avea apucăturile, comportarea cuiva
a fi în concordanță cu o situație dată
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app