 | as |
|
| Ban [ ban ] VEZI SINONIME PENTRU ban PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ban în mai multe dicționareDefinițiile pentru ban din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BAN: BAN1, bani, substantiv masculin 1. (Mai ales la plural ) Echivalent general al valorii mărfurilor (fiind el însuși o marfă), identificat, pe baza uzului social, cu forma naturală a aurului; îndeplinește funcțiile de măsură a valorii, etalon al prețurilor, mijloc de circulație, de plată și de tezaurizare și de monedă universală; monedă de metal (sau de hîrtie) recunoscută ca mijloc de schimb și de plată. ♦ (În vorbirea curentă) Monedă (de metal sau de hîrtie). Eu de-am avut un singur ban l-am împărțit cu tine. COȘBUC, P. I 77. Slujba... o voi împlini-o dacă-mi vei da douăzeci de corăbii și bani ca să cumpăr marfa cea mai frumoasă. ISPIRESCU, L. 24. Simbrie în bani să nu primești de la dînsul! CREANGĂ, P. 146. Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună. EMINESCU, N. 42. • (Poetic) Mai strălucesc prin iarbă verb reflexiv:eo cîțiva bani de soare, Apoi îi fură umbra. Se va-nsera curînd. JEBELEANU, P. 49. • Expresia: Bani de buzunar (sau de cheltuială) = bani destinați cheltuielilor mărunte zilnice. Bani gata (sau buni, lichizi, gheață, peșin sau numărați) = bani în numerar, disponibili, cu care poți plăti imediat. Cînd a auzit că ginerele are douăzeci de mii de lei bani gheață, bătrînul s-a bucurat la bani. PREDA, Î. 115. Fecior (sau băiat) de bani gata = (în regimul burghezo-moșieresc) tînăr din familie bogată, care are bani la discreție și trăiește fără să muncească, risipind; om cheltuitor, risipitor. În ochii tînărului se vedea dorința sinceră de a auzi, de a sorbi cuvintele lui Dan... Nimic din fumurile și strîmbăturile feciorilor de bani gata! VLAHUȚĂ, O. A. 270. Fecior de bani gata... trecuse prin școală și prin lume dus de mină, ca un copil, de averea și influența lui tată-său. VLAHUTĂ, O. A. III 59. N-are nevoie să muncească, deoarece e fecior de bani gata. GHEREA, ST. Hristos II 328. A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede că un lucru este adevărat. A trăi (pe lîngă cineva) ca banul cel bun = a se bucura de mare considerație, de mare atenție și grijă (din partea cuiva), a fi foarte prețuit (de cineva). Am să te ieu cu mine și-i trăi pe lîngă noi ca banul cel bun. CREANGĂ, P. 175. Avere în numerar, parale. Bani n-au țăranii, așa că... plătesc datoria în muncă. PAS, L. I 38. Cum să nu plătească, că doar nu dă din banii lui! ALECSANDRI, T. I 71. Nici o mîndră nu ți-ar zice: Nu-ți bea banii, mîi voinice, Că banii ț-or trebui Dacă te-i căsători. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 372. • Expresia: A face bani = a agonisi, a strînge bani; a cîștiga parale. Am verb reflexiv:ut să-mi fac și bani de drum. DAVIDOGLU, M. 20. înțelege-te cu moș Alexe baciul și vindeți cît trebuie din oile canarale (= îngrășate), ca să faceți bani. SADOVEANU, B. 44. A avea bani sau a se culca pe bani, a mînca banii cu lingura, a se juca cu banii, a fi doldora (sau plin) de bani sau a avea bani (strînși) la ciorap = a fi foarte bogat, a dispune de parale multe. Iordache, zice, am auzit că ai bani. Am, domnule Ivanceo, dialectul sicilian Am, cum să n-am. Sînt plin de bani, că și de la tata ce-am mai moștenit. DUMITRIU, B. forme 19. A arunca banii pe fereastră vezi fereastră. A fi (sau a lăsa pe cineva) în banii lui = a fi (sau a lăsa pe cineva) liber să facă ce verb reflexiv:ea. Așa îl urîsă... de tare acum, că, dacă ar fi fost în banii lor, s-ar fi lepădat de spîn ca de ucigă-l crucea. CREANGĂ, P. 210. • (La sg., cu sens colectiv) [Baba] lega paraua cu zece noduri și tremura după ban. CREANGĂ, P. 3. Toți aceia care vorbe mari aruncă Numai banul îl vînează și cîștigul fără muncă. EMINESCU, O. I 151. Slobod e să beau și eu, Slobod e, pe banul meu! BIBICESCU, P. P. 222. 2. (În țara noastră) Unitate monetară, a cărei valoare a variat după epoci și regiuni, astăzi fiind egală cu a suta parte dintr-un leu; moneda care o reprezintă; prin extensie monedă măruntă, de cea mai mică valoare ( vezi gologan). O cutie de chibrituri costă 15 bani. ▭ Am strîns eu pînă acuma trei franci și optzeci de bani. SADOVEANU, N. forme 50. Cucurigu! boieri mari, Dați punguța cu doi bani. CREANGĂ, P. 65. • Expresia: A nu face (sau a nu plăti) un ban (chior) sau doi bani = a nu valora nimic; a nu face două parale, vezi para. Tăcu din gură și înghiți rușinea ce-i făcură frații înaintea tatălui său. Se gîndi el, acum o mie de vorbe un ban nu face. ISPIRESCU, L. 36. Mîndra cînd e rumenită Cu cinci sute nu-i plătită, Dar cînd se desrumenește Nici doi bani nu mai plătește! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 440. • (învechit) Ban roșu = monedă care valora 1/4 dintr-un ban vechi; șalău. îndatorirea romînilor către turci sta într-un ușor tribut anual de 3000 bani roșii. BĂLCESCU, O. II 13. Subt Mircea cel Bătrîn tot soldatul primea pe zi cîte doi bani roșii, care fac 13 parale. Matei Basarab mări leafa și o făcu de opt bani roșii. BĂLCESCU, O. I 15. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ban: ban2 substantiv masculin [Atestat: N. TEST. (1648), ap. GCR I, 126/28 / Plural: bani / Etimologie: nct] 1 Monedă. 2 Cea mai mică monedă divizionară a leului, reprezentând a suta parte din acesta, făcută din aramă, nichel, (rar) hârtie, argint sau aur și recunoscută ca instrument de schimb și ca mijloc de plată Si: argint, (înv) albișor, art, băncuță, firfirică, gologan, obd, ortiță, para, (fpp) pitac, pituță. 3 (Pfm; îe) A strânge bani albi pentru zile negre A economisi. 4 (Pfm; îe) A umbla cu doi bani în trei pungi A încerca să înșeli (pe cineva cu ceva). 5 (Reg; despre femei; îae) A avea mai mulți iubiți. 6 (Reg; îe) A umbla în banii lui A umbla în voie, cu aroganță. 7 (Reg; îe) A fi în banii lui A nu fi în pagubă. 8 (Îlsd; îe) Oameni cu hrana în bani Soldați care primesc bani pentru hrană. 9 (Pfm; îe) A plăti în bani gata (sau ban gheață, peșin, în naht sau numărați) A plăti imediat suma întreagă. 10 (Pfm; îe) A lua ceva de (sau drept) bani buni A considera ceva ca adevărat. 11 (Pfm; îe) A trăi (pe lângă cineva) ca banul cel bun A fi foarte prețuit. 12 (Lpl) Avere. 13 (Pfm; îe) A avea bani gârlă (sau a se culca pe bani (reg) a măsura banii cu dimerlia) A fi foarte bogat. 14 (Îe) A avea bani (strânși) la ciorap A fi econom. 15 (Pfm; îe) A strânge bani la ciorap A economisi. 16 (Îae) A fi zgârcit. 17 (Înv; îe) A-și spune banii A se lăuda cu averea. 18 (Îs) Fecior (sau băiat) de bani gata Fiu al unei familii avute care se remarcă prin cheltuieli extravagante. 19-20 (Fig; îe) A fi (sau a lăsa) (pe cineva) în banii săi A fi (sau a lăsa pe cineva) liber să facă ce verb reflexiv:ea. 21 (Îlav) Măcar de-un ban (sau nici de-un ban) Cât de puțin. 22 (Pfm; îe) A nu face (sau a nu plăti) un ban (chior) (sau doi bani) A nu valora nimic. 23 (Reg; îs) banii-mâțului Părțile cristaline ale cremenei, care se desfac în plăci subțiri. 24 (Bot; reg; îc) banul-popii Gălbenele (Lysimachia punctata). 25 (Reg; îae) Drețe (Lysimachia nummularia). 26 (Reg) Măsură veche echivalentă cu jumătate de gram aur. 27 (Reg) Bănuț (4). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BAN: BAN1, bani, substantiv masculin 1. Echivalent general al valorii mărfurilor (fiind el însuși o marfă) identificat pe baza uzului social cu forma naturală a aurului; monedă de metal sau de hârtie recunoscută ca mijloc de schimb și de plată (în economia socialistă și ca mijloc de acumulare socialistă și de economii). Banul e ochiul dracului (= banii ispitesc pe oameni, îndemnându-i la fapte rele). Ban la ban trage (= cei ce au bani mulți, aceia se îmbogățesc și mai tare). Frate, frate, dar brânza-i pe bani, se replică celor care cer servicii gratuite. • Expresia: (A strânge) bani albi pentru zile negre = (a face) economii pentru verb reflexiv:eme de nevoie. Bani de buzunar (sau de cheltuială) = bani destinați cheltuielilor mărunte. Bani gheață (sau lichizi, buni, peșin) = bani în numerar, disponibili. A trăi (pe lângă cineva) ca banul cel bun = a fi foarte prețuit (de cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede că un lucru este adevărat. ♦ (La plural ) Avere în numerar; parale. • Expresia: A face bani = a câștiga parale. A mânca banii cu lingura sau a fi doldora (sau plin) de bani sau a avea bani (strânși) la ciorap = a fi foarte bogat. Fecior de bani gata = om care trăiește fără să muncească, cheltuind averea părinților. 2. (În țara noastră) Unitate monetară egală cu a suta parte dintr-un leu; moneda care o reprezintă; prin extensie monedă măruntă, de cea mai mică valoare. vezi gologan. • Expresia: A nu face (sau a nu plăti) un ban (chior) sau doi bani = a nu valora nimic. – vezi ban2. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BAN: BAN2, bani, substantiv masculin (învechit) Titlu de dregătorie: A) titlu purtat de dregătorul delegat de regele Ungariei cu administrarea unor anumite provincii (Croația, Dalmația, Severinul), pe care și-l adaugă în titulatură și domnii Țării Romînești după ce au luat în stăpînire, în secolul al XVI-lea, Cetatea Severinului; b) (și în forma mare-ban) titlu purtat de dregătorul delegat de domnul Țării Romînești cu cîrmuirea Olteniei; (mai tîrziu) titlu purtat de primul boier în rang (numit ban al Craiovei), care-și avea reședința la București și se bucura de o autoritate numai nominală asupra Olteniei; c) titlu purtat de dregătorii delegați cu administrarea unor județe (ca, de exemplu, Mehedinți, Tismana etc.). Doi lipcani de olaci se trămiseră cu această veste banului și vătafului Neagu. ODOBESCU, S. A. 100. Poftim, arhon bane (îi arată un scaun). – Sărut mînile! ALECSANDRI, T. 1333. Banul, cîrmuind singur banatul Craiovei și fiind domnului numai vasal, a trebuit să aibă o oștire a sa. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BAN: BAN1, bani, substantiv masculin 1. Unitate monetară și monedă egală cu a suta parte dintr-un leu; p. restr. monedă măruntă, divizionară a leului. • Expresia: A nu face (sau a nu plăti) un ban (chior) sau doi bani= a nu valora nimic, a nu avea nici o valoare. 2. Echivalent general al valorii mărfurilor (fiind el însuși o marfă); monedă de metal sau hârtie recunoscută ca mijloc de schimb și de plată; argint (2). • Expresia: A trăi (pe lângă cineva) ca banul cel bun = a fi foarte prețuit (de cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede că un lucru este adevărat. ♦ (La plural ) Avere în numerar; parale. • Expresia: A fi doldora (sau plin) de bani = a fi foarte bogat. A avea bani (strânși) la ciorap sau a strânge bani la ciorap = a avea sau a face economii, a avea sau a strânge o sumă de bani; a fi zgârcit. Fecior (sau băiat) de bani gata = fiu de oameni avuți care face extravaganțe cu banii primiți sau moșteniți de la părinți. – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BAN: BAN1, bani, substantiv masculin 1. Unitate monetară egală cu a suta parte dintr-un leu; prin extensie monedă măruntă, de mică valoare. • Expresia: A nu face (sau a nu plăti) un ban (chior) sau doi bani = a nu valora nimic, a nu avea nicio valoare. A trăi (pe lângă cineva) ca banul cel bun = a fi foarte prețuit (de cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede că un lucru este adevărat. 2. (La plural ) Avere în numerar; parale. • Expresia: A fi doldora (sau plin) de bani = a fi foarte bogat. A avea bani (strânși) la ciorap sau a strânge bani la ciorap = a avea sau a face economii, a avea sau a strânge o sumă de bani; a fi zgârcit. Fecior (sau băiat) de bani gata = fiu de oameni avuți care irosește banii primiți sau moșteniți de la părinți. – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BAN: BAN1 bani m. 1) Marfă îndeplinind funcția socială de echivalent general al tuturor mărfurilor în procesul de schimb. 2) Monedă sau bancnotă, îndeplinind funcția socială de mijloc de schimb și de plată (a mărfurilor). * A plăti în bani gheață (sau lichizi) bani în numerar (plătiți pe loc). bani de buzunar bani destinați cheltuielilor mărunte. 3) la plural Avere în formă de monede sau bancnote; parale. * A fi doldora de bani a fi foarte bogat; a avea mulți bani. A arunca bani pe fereastră a cheltui fără nici o socoteală. A pune bani la ciorap a) a strânge bani; b) a fi foarte zgârcit. A face bani buni a) a câștiga bine; b) a avea valoare; a fi de preț. 4) Subunitate monetară egală cu a suta parte dintr-un leu. /Orig. nec. Forme diferite ale cuvantului ban: bani Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Ban: Ban m. 1. odinioară numele guvernatorului Craiovei, locțiitorul Domnului în Oltenia și în urmă primul boier al Țării-Românești; pe când în Moldova, Banul era un rang inferior, venind ierarhicește după paharnic; 2. guvernatorul unui ținut în Austro-Ungaria: Banul Croației, Slavoniei. [Ung. BÁN. Persanul BAN, stăpân, a dobândit în limbile slave sensul de «guvernator», cu care trecu în turca, sârba, maghiara și româna. Titlul de Ban îl purtau locțiitorii regilor unguri în Severin, apoi în Bosnia și Croația, unde deja în secolul al X-lea documentele bizantine menționează un boanos]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru BAN: BAN2 (< sârbo-croată) substantiv masculin 1. (Din secolul 10, la slavii de sud) Titlu purtat de unii demnitari cu atribuții politice, administrative, judiciare și militare. 2. (În secolul 13-16, în Ungaria) Dregător regal, conducător al unor regiuni de graniță. 3. (În ev. medicina în Țara Românească) Reprezentant al domnului în Oltenia; de la sfîrșitul secolul 15 pînă în 1831 (și în forma de mare ban), a fost primul demnitar, după domn, în ierarhia dregătorilor. verb reflexiv:eme îndelungată bănia a fost apanajul familiei Craioveștilor. 4. (Din secolul 17, în Moldova) Dregător domnesc. 5. Persoană care avea acest titlu. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ban: ban1 substantiv masculin [Atestat: ANON. CAR. / Plural: bani / Etimologie: nesigură cf mg bán, srb ban] (Iuz) 1-2 (Rangul de) guvernator al unei regiuni de graniță în Ungaria federală. 3-4 (Rangul de) mare dregător în Țara Românească după secolul XV-lea. 5-6 (Îs) Mare (sau vel) ban (Rangul de) guvernator al Banatului, Severinului și, apoi, al Olteniei. 7-8 ( Mun) Persoană care avea (cel mai înalt rang boieresc). 9 (Pop; îc) -ul-Mărăcine Dans popular asemănător horei. 10 (Pop; îae) Melodie după care se execută acest dans. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BAN: BAN2, bani, substantiv masculin (învechit) Titlu de dregător: a) (și în forma mare-ban) titlu purtat de dregătorul delegat de domnul Țării Românești cu cârmuirea Olteniei; (mai târziu) titlu purtat de primul boier în rang din Țara Românească (numit ban al Craiovei); b) titlu purtat de dregătorii delegați cu administrarea unor județe din Oltenia; c) titlu purtat de dregătorul delegat de regele Ungariei cu administrarea unor provincii. – limba sârbă ban. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BAN: BAN2, bani, substantiv masculin 1. Guvernator al unei regiuni de graniță în Ungaria feudală. 2. (Titlu și funcție de) mare dregător în Țara Românească după secolul XV; (și în forma mare ban) (titlu purtat de) boierul care guverna Banatul Severinului, apoi Oltenia. ♦ (În Muntenia) Cel mai înalt rang boieresc; persoană care deținea acest rang. – conform limba maghiară ban, sârbo-croată ban. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BAN: BAN2, bani, substantiv masculin 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Titlu purtat de dregătorul delegat de domn la guvernarea Olteniei; (și în forma mare ban) primul demnitar în ierarhia dregătorilor. ♦ (În Moldova) Dregător domnesc. 2. Persoană care deținea acest titlu. 3. Guvernator al unei regiuni de graniță în regatul Ungariei. – conform limba maghiară ban, limba sârbă ban. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BAN: BAN s. 1. franc, gologan, para, (învechit și popular) sorocovăț, (popular și fam.) pitac, sfanț, (regional și fam.) pițulă, (astăzi fam.) arginți (la plural), (familial) capital, (argotic) lovele (la plural), mangări (la plural), mardei (la plural), material. (A rămas fără bani.) 2. monedă, piesă, (popular) para. (Un ban de cinci.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BAN: BAN2 bani m. 1) Titlu și funcție de mare dregător în Țara Românească după secolul XV. 2) Persoană care deținea acest titlu. /<ung. bán, limba sârbă ban Forme diferite ale cuvantului ban: bani Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ban!: ban! int. exprimă sunetul clopotului: ban! ban! Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ban: ban (monedă, funcție) substantiv masculin, plural bani Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BAN: BAN substantiv verbal bănuț, disc embrionar. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ban: ban substantiv verbal BĂNUȚ. DISC EMBRIONAR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ban: ban substantiv masculin, plural bani Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'BAN' bameBAMIANbampírbamușálăBANbánăbănácBănăceștiBANACH |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ban Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ban dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii GCR I, 126/28 / Plural: bani / Etimologie: nct] 1 Monedă. 3 Pfm; îe A strânge bani albi pentru zile negre A economisi. 4 Pfm; îe A umbla cu doi bani în trei pungi A încerca să înșeli pe cineva cu ceva. 6 Reg; îe A umbla în banii lui A umbla în voie, cu aroganță. 7 Reg; îe A fi în banii lui A nu fi în pagubă. 8 Îlsd; îe Oameni cu hrana în bani Soldați care primesc bani pentru hrană. 9 Pfm; îe A plăti în bani gata sau ban gheață, peșin, în naht sau numărați A plăti imediat suma întreagă. 10 Pfm; îe A lua ceva de sau drept bani buni A considera ceva ca adevărat. 11 Pfm; îe A trăi pe lângă cineva ca banul cel bun A fi foarte prețuit. 13 Pfm; îe A avea bani gârlă sau a se culca pe bani reg a măsura banii cu dimerlia A fi foarte bogat. 14 Îe A avea bani strânși la ciorap A fi econom. 15 Pfm; îe A strânge bani la ciorap A economisi. 17 Înv; îe A-și spune banii A se lăuda cu averea. 18 Îs Fecior sau băiat de bani gata Fiu al unei familii avute care se remarcă prin cheltuieli extravagante. 19-20 Fig; îe A fi sau a lăsa pe cineva în banii săi A fi sau a lăsa pe cineva liber să facă ce verb reflexiv:ea. 21 Îlav Măcar de-un ban sau nici de-un ban Cât de puțin. 22 Pfm; îe A nu face sau a nu plăti un ban chior sau doi bani A nu valora nimic. 23 Reg; îs banii-mâțului Părțile cristaline ale cremenei, care se desfac în plăci subțiri. 24 Bot; reg; îc banul-popii Gălbenele Lysimachia punctata. BAN1 bani m. * A plăti în bani gheață sau lichizi bani în numerar plătiți pe loc. Bani de buzunar bani destinați cheltuielilor mărunte. * A fi doldora de bani a fi foarte bogat; a avea mulți bani. A arunca bani pe fereastră a cheltui fără nici o socoteală. A pune bani la ciorap a a strânge bani; b a fi foarte zgârcit. A face bani buni a a câștiga bine; b a avea valoare; a fi de preț. / Plural: bani / Etimologie: nesigură cf mg bán, srb ban] Iuz 1-2 Rangul de guvernator al unei regiuni de graniță în Ungaria federală. 5-6 Îs Mare sau vel ban Rangul de guvernator al Banatului, Severinului și, apoi, al Olteniei. A rămas fără bani. Un ban de cinci. A rămas fără nici un ban. BAN2 bani m. |
GRAMATICA cuvântului ban? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ban. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ban poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ban? Vezi cuvântul ban desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ban?[ ban ] Se pare că cuvântul ban are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ban Inţelegi mai uşor cuvântul ban dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Bani de buzunar sau de cheltuială = bani destinați cheltuielilor mărunte zilnice Bani gata sau buni, lichizi, gheață, peșin sau numărați = bani în numerar, disponibili, cu care poți plăti imediat Fecior sau băiat de bani gata = în regimul burghezo-moșieresc tînăr din familie bogată, care are bani la discreție și trăiește fără să muncească, risipind; om cheltuitor, risipitor A lua ceva de sau drept bani buni = a crede că un lucru este adevărat A trăi pe lîngă cineva ca banul cel bun = a se bucura de mare considerație, de mare atenție și grijă din partea cuiva, a fi foarte prețuit de cineva A face bani = a agonisi, a strînge bani; a cîștiga parale A avea bani sau a se culca pe bani, a mînca banii cu lingura, a se juca cu banii, a fi doldora sau plin de bani sau a avea bani strînși la ciorap = a fi foarte bogat, a dispune de parale multe A fi sau a lăsa pe cineva în banii lui = a fi sau a lăsa pe cineva liber să facă ce verb reflexiv:ea A nu face sau a nu plăti un ban chior sau doi bani = a nu valora nimic; a nu face două parale, vezi para învechit Ban roșu = monedă care valora 1/4 dintr-un ban vechi; șalău A strânge bani albi pentru zile negre = a face economii pentru verb reflexiv:eme de nevoie Bani de buzunar sau de cheltuială = bani destinați cheltuielilor mărunte Bani gheață sau lichizi, buni, peșin = bani în numerar, disponibili A trăi pe lângă cineva ca banul cel bun = a fi foarte prețuit de cineva A lua ceva de sau drept bani buni = a crede că un lucru este adevărat A face bani = a câștiga parale A mânca banii cu lingura sau a fi doldora sau plin de bani sau a avea bani strânși la ciorap = a fi foarte bogat Fecior de bani gata = om care trăiește fără să muncească, cheltuind averea părinților A nu face sau a nu plăti un ban chior sau doi bani = a nu valora nimic A trăi pe lângă cineva ca banul cel bun = a fi foarte prețuit de cineva A lua ceva de sau drept bani buni = a crede că un lucru este adevărat A fi doldora sau plin de bani = a fi foarte bogat A avea bani strânși la ciorap sau a strânge bani la ciorap = a avea sau a face economii, a avea sau a strânge o sumă de bani; a fi zgârcit Fecior sau băiat de bani gata = fiu de oameni avuți care face extravaganțe cu banii primiți sau moșteniți de la părinți A nu face sau a nu plăti un ban chior sau doi bani = a nu valora nimic, a nu avea nicio valoare A trăi pe lângă cineva ca banul cel bun = a fi foarte prețuit de cineva A lua ceva de sau drept bani buni = a crede că un lucru este adevărat A fi doldora sau plin de bani = a fi foarte bogat A avea bani strânși la ciorap sau a strânge bani la ciorap = a avea sau a face economii, a avea sau a strânge o sumă de bani; a fi zgârcit Fecior sau băiat de bani gata = fiu de oameni avuți care irosește banii primiți sau moșteniți de la părinți |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ban |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Păcatul strămoșesc sau originar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
Ce inseamna? 
La plural substantivul ban are forma: bani
